Absolute nullity of dwelling sale under Law 85/1992 for properties not constructed from state funds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals and Justice allowed the plaintiff's appeal, reversing the lower courts' rulings that had dismissed the claim, and ordered the annulment of the sale-purchase contract, the restitution of parties to their original situation, and the rectification of the land and building registry. The dispute involved a religious community challenging the validity of a contract through which a municipality sold an apartment to its tenants, where the plaintiff had established that the property was originally owned by the church and had been improperly transferred to the state. The court held that the sale was subject to absolute nullity under Article 19 of Law No. 85/1992 because the statutory framework, interpreted strictly, permitted the sale of dwellings to tenants only if they were constructed from state funds; since the lower courts failed to properly assess the evidence that the apartment was not built with state resources, the contracts were illegal.
Legislator headnote
AI generatedart. 19 din Legea nr. 85/1992; Absolute nullity of dwelling sale under Law 85/1992 for properties not constructed from state funds: Drept urmare, instanţele trebuiau să constate că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/1992 privitoare la nulitatea absolută a contractelor încheiate cu încălcarea acestei legi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992. Nulitatea absolută a contractului.
Cuprins pe materii. Drept civil. Obligaţii. Contracte. Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992. Nulitatea absolută a contractului.
Index alfabetic Drept civil.
- Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992
- Nulitatea absolută a contractului.
Legea nr. 85/1992: art. 19
Contractele prin care s-au vândut chiriașilor locuinţele construite de Biserica Evanghelică CA sunt nule, conform art. 19 din Legea nr. 85/1992.
În baza dispoziţiilor mai sus menţionate era permisă numai vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului, în sensul prevăzut, limitativ în art. 1 al Legii.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5399 din 17 iunie 2000.
La de 13 iunie 2003, reclamantul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România a chemat în judecată pârâţii Municipiul Sibiu prin primar, SC „URBANA” SA Sibiu, L.A. și I.A., pentru a se dispune anularea contractului de vânzare – cumpărare având ca obiect un apartament situat în Sibiu, înscris în CF 12067 nr.top 895/13, 896/13, 899/13, repunerea părţilor în situaţia anterioară și rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii înscrierii privitoare la acest contract.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că imobilul menţionat a fost proprietatea acestuia; Municipiul Sibiu a fost notificat în mai multe rânduri, cu privire la acest aspect; acesta a procedat la vânzarea imobilului proprietatea reclamantului.
La termenul fixat pentru judecarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a precizat acţiunea în sensul constatării nulităţii contractului de vânzare – cumpărare și în raport de dispoziţiile Legii nr.85/1992.
Prin sentinţa nr.1345 din 27 februarie 2004, Judecătoria Sibiu a respins acţiunea, ca neîntemeiată. S-a reţinut că: imobilul menţionat a constituit proprietatea reclamantei, fiind ulterior transcris în favoarea Statului Român; pârâţii L.A. și I.A. au deţinut apartamentul în baza unui contract de închiriere; la data de 11 septembrie 1997, apartamentul a fost vândut foștilor chiriași, în temeiul Legii nr.85/1992 și Legii nr.112/1995, anterior adoptării actelor normative care interziceau vânzarea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau schimbarea destinaţiei lor.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamantul a declarat apel, criticile privind greșita stabilire a situaţiei de fapt.
Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia civilă, prin decizia nr.1539/A/2004 din 15 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, corespunzător probatoriului administrat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul a declarat recurs.
S-a susţinut că hotărârea este lipsită de temei legal, cu referire la împrejurarea aprecierii ca validă a vânzării unui imobil, deși acesta nu se înscria între categoriile de imobile ce puteau fi înstrăinate în temeiul Legii nr.85/1992 și ale Legii nr.112/1995.
Totodată, instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, cu referire la nedovedirea construirii apartamentului în litigiu din fondurile statului.
Recursul este fondat,.
Prin Legea nr. 85/1992, cu trimitere la Decretul-Lege nr. 61/1990 s-au stabilit dispoziţii în favoarea chiriașilor, considerate norme de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea acestora să cumpere, la un preţ modic, locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal – juridic.
Dat fiind caracterul special, în considerarea scopului menţionat, al normelor cuprinse în Legea nr.85/1992, dispoziţiile acesteia sunt de strictă interpretare și aplicare, la situaţiile expres reglementate.
Una din aceste situaţii avute în vedere de legiuitor privește categoria de locuinţe ce pot face obiectul înstrăinării, cu plată, către chiriaș.
Or, în cauză, probele administrate nu au dovedit construirea din fondurile statului a imobilului ce face obiectul revendicării.
Drept urmare, instanţele trebuiau să constate că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/1992 privitoare la nulitatea absolută a contractelor încheiate cu încălcarea acestei legi.
Nepronunţându-se în acest sens, hotărârile sunt nelegale.
În consecinţă, Curtea a admis recursul și a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în tot hotărârea primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată și precizată.