Denial of in natura restitution for land expropriated without title due to public utility encumbrances
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellants' appeal, upholding the lower courts' rulings that denied in natura restitution and ordered reparatory measures by equivalent instead. The dispute concerned a request for the in natura restitution of a plot of land previously expropriated by the state without title, where the plaintiffs argued that the current legal status of the property was irrelevant to their claim of repossessing an illegally held asset. The court held that under Article 10(2) and Article 24 of Law No. 10/2001, in natura restitution is precluded if the land is affected by public utility amenities (such as pathways, sidewalks, and green spaces), thereby mandating compensation in kind rather than physical return; the court further noted that the plaintiffs' actual request in their notification sought compensation in value rather than restitution.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 din Legea nr. 10/2001; Denial of in natura restitution for land expropriated without title due to public utility encumbrances: Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că cererea de restituire în natură a suprafeţei de 500 mp teren nu este fondată, întrucât aceasta este afectată de utilităţi publice (alei, trotuare, spaţii verzi), astfel încât, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt îndreptăţite doar la măsuri reparatorii în echivalent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Teren preluat de stat fără titlu. Cerere de restituire în natură, fondată pe Legea nr. 10/2001.
Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate privată. Teren preluat de stat fără titlu. Cerere de restituire în natură, fondată pe Legea nr. 10/2001.
Index alfabetic. Drept civil.
- Teren preluat de stat fără titlu.
- Restituire în natură. (Cerere nefondată)
Legea nr. 10/2001: art. 10 alin. (2), art. 24.
Pentru terenurile preluate în mod abuziv de către stat, persoanele îndreptăţite pot obţine măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 10 alin. (2) și art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă, printre altele, aceste terenuri sunt afectate de amenajări de utilitate publică, iar nu restituirea în natură, chiar dacă, iniţial, statul l-a preluat fără titlu.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5220 din 15 iunie 2005.
Prin decizia civilă nr. 410/2003, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele D.E. și Ș.R. împotriva sentinţei civile nr. 289/2003 pronunţată de Tribunalul Dolj, menţinând soluţia de respingere a contestaţiei formulată împotriva dispoziţiei nr.1655/2002 emisă de primarul Municipiului Craiova.
Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că cererea de restituire în natură a suprafeţei de 500 mp teren nu este fondată, întrucât aceasta este afectată de utilităţi publice (alei, trotuare, spaţii verzi), astfel încât, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt îndreptăţite doar la măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, susţinând următoarele:
- Instanţele au făcut o aplicare și au dat o interpretare eronată prevederilor art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 deoarece, preluarea imobilelor (construcţii și teren), proprietatea antecesorilor reclamantelor, fiind făcută fără titlu, prin restituirea în natură nu se face altceva decât să se predea posesiunea unui bun aflat în mod ilegal în folosinţa altei părţi;. aceasta deoarece reclamantele nu dobândesc și nici nu redobândesc un drept ci reprimesc folosinţa unui bun de care au fost deposedate în mod ilicit. Din acest motiv, este irelevantă situaţia juridică actuală a acestuia.
- Pe de altă parte, instanţele au apreciat greșit faptul că există acele cazuri de exceptare de la restituie în natură, căci, în realitate, terenul în suprafaţă de 637,21 mp, fiind liber, poate fi restituit.
Recursul reclamantelor este nefondat.
Instanţele constatând pe baza raportului de expertiză și a cercetării la faţa locului că terenul este afectat de utilităţi, au pronunţat hotărâri care sunt conforme cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Nu se poate susţine că situaţia juridică actuală a imobilului este irelevantă atâta vreme cât însăși legea specială reparatorie stabilește situaţii și cazuri clare în care nu este posibilă restituirea în natură.
Prin urmare, de vreme ce însăși legea care constituie fundamentul juridic al pretenţiilor cu caracter reparator prevede posibilitatea refuzului restituirii în natură în cazurile expres reglementate prin art. 10, rezultă că instanţele judecătorești nu pot ignora aceste dispoziţii legale. A accepta opinia reclamantelor, ar însemna să se accepte ideea că, statutul juridic al bunurilor a rămas neschimbat de la data preluării până la data restituirii.
Or, acest lucru ar însemna negarea realităţii care demonstrează tocmai schimbarea acestui statut iar, uneori, chiar dispariţia bunurilor.
Pentru aceste considerente, critica recurentelor se va constata că nu este fondată.
Aceeași critică a greșitei nerestituiri în natură a imobilului, nu poate fi acceptată, însă, nici pentru faptul că, așa după cum rezultă din conţinutul notificării expediată de reclamante, nu s-a solicitat restituirea terenului, ci plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea acestuia.
Nefiind întrunite temeiurile de modificare ori casare recursul a fost respins ca nefondat.