Restitution award quashed and remanded over failure to assess property identification before equivalent compensation.

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cererea persoanei îndreptăţite pentru despăgubiri prin echivalent. Neidentificarea imobilului.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cererea persoanei îndreptăţite pentru despăgubiri prin echivalent. Neidentificarea imobilului.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat în mod abuziv de stat.

- Cererea persoanei îndreptăţite pentru despăgubiri prin echivalent

- Neidentificarea imobilului.

Legea nr. 10/2001: art. 1, art. 23, art. 24.

Pentru a putea trage o concluzie justă cu privire la raporturile juridice și drepturile reciproce ale părţilor litigante, instanţa are obligaţia să elucideze caracteristica de bun identificat/identificabil al imobilului și să procedeze la evaluarea acestuia.

Obligaţia legală generală de identificare și evaluare a imobilului este obligatorie și este prevăzută de dispoziţiile art. 1 și ale art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5161 din 14 iunie 2004

Curtea de Apel București, secţia a-IV-a civilă prin decizia civilă nr.499 din 18 noiembrie 2003 evocând fondul- după admiterea apelului și anularea sentinţei civile nr. 367 din 26 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul București, secţia a-V-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meșteșugărești UCECOM București și a obligat intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii 10/2001 pentru imobilul ce a aparţinut sistemului cooperaţiei meșteșugărești respectiv – Cooperativa „Deservirea” situată în localitatea Drăgăneștii de Vede, Judeţul Teleorman.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut că prin H.C.M. nr.1594/2452/5 noiembrie 1954 purtând menţiunea „secret” s-a dispus transformarea fără plată a unor cooperative meșteșugărești în unităţi productive de stat – iar în anexa la legea amintită figurează și imobilul arătat în cerere. Ca atare, s-a considerat a fi aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. „e” din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt considerate imobile preluate abuziv și imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate la data preluării în Monitorul Oficial sau Buletinul Oficial.

S-a mai reţinut că la notificarea formulată în baza art .21 din Legea nr. 10/2001, primăria Drăgănești de Vede, Teleorman a comunicat reclamantei că în urma verificărilor efectuate nu a putut fi identificată clădirea menţionată în notificare.

Faţă de răspunsul amintit s-a considerat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii 10/2001 ce urmează să-i fie acordate de către stat prin Ministerul Finanţelor Publice – în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. 3 din aceeași lege.

Recursul declarat în cauză de către Ministerul Finanţelor Publice, critică soluţia instanţei de apel pentru aplicarea greșită a dispoziţiilor art.2 lit. „e” și 26 alin.3 din Legea 10/2001. Se consideră că instanţa, în mod greșit a reţinut că imobilul – Cooperativa „Deservirea” din localitatea Drăgăneștii de Vede, Judeţul Teleorman a aparţinut reclamantei și că a fost preluat abuziv de către stat. S-a mai arătat că în raport cu dispoziţiile art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, soluţionarea pe fond a cauzei impunea un rol activ din partea curţii de apel în administrarea dovezilor necesare – inclusiv expertiză de specialitate – pentru a trage o justă concluzie cu privire la situaţia de fapt, lucru pe care aceasta nu l-a făcut.

Recursul este fondat.

Instanţa de apel, admiţând apelul și judecând cauza pe fond, a admis cererea de chemare în judecată formulată împotriva Statului Român – reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice – și l-a obligat la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în baza art. 26 alin.3 din Legea 10/2001 – în condiţiile în care imobilul în litigiu nu a fost identificat și evaluat.

Or, potrivit dispoziţiilor art.1 alin.1 din Legea 20/2001 – situat în Capitolul I Dispoziţii generale legii amintite – „imobilele preluate abuziv de stat se restituie de regulă în natură...”; se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent – se arată în alin.2 al textului arătat – doar „în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă”.

Semnificaţia juridică a normelor legale sus-menţionate nu poate fi alta decât aceea că identificarea imobilului este obligatorie în toate cazurile de restituire întemeiate pe Legea 10/2001.

Obligaţia legală generală de evaluare a imobilului este prevăzută de dispoziţiile art.24 alin.1 din lege în raport cu care „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art.23 alin.1, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”.

Ca atare, pentru a fi putut trage o concluzie justă cu privire la raporturile juridice și drepturile reciproce ale părţilor litigante instanţa era obligată să elucideze caracteristica de bun identificat/identificabil al imobilului în cauză și să procedeze la evaluarea acestuia.

Faţă de cele arătate mai sus, s-a admis recursul, casându-se decizia atacată și s-a trimis cauza pentru rejudecare în apel la aceeași instanţă.