Mandatory State Acquisition of Real Estate: Court Dismisses Appeal and Upholds Order for Monetary Reparations

Imobil preluat de stat, cu plată, în sensul reglementat prin Decretul nr. 223/1974. Măsuri reparatorii solicitate de fostul proprietar.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat de stat, cu plată, în sensul reglementat prin Decretul nr. 223/1974. Măsuri reparatorii solicitate de fostul proprietar

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat de stat cu titlu (în temeiul Decretului nr. 223/1974).

- Măsuri reparatorii.

Decretul nr. 223/1974;

Legea nr. 112/1995;

Legea nr. 10/2001: art. 2 lit.g, art. 18

lit. d, art. 19 alin.(2)

Proprietarul care, în temeiul Decretul nr. 223/1974 a fost nevoit să vândă statului locuinţa, pentru a i se aproba plecarea din tară, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea corespunzătoare a imobilului – între timp vândut chiriașului conform Legii nr. 112/1995 - și întrucât a încasat un preţ – stabilit de stat - suma încasată, reactualizată, urmează să fie dedusă din cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5001 din 8 iunie 2004

Cu dispoziţia nr. 3157din 22 august 2003 Municipiul Cluj Napoca, prin primar, a respins notificarea nr. 63646/452 din 25 octombrie 2004 formulată de T.D., domiciliat în SUA, prin mandatar M.O., în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a unui imobil situat în municipiul Cluj – Napoca, motivat de faptul că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu de cumpărare, preţul stabilit fiind de 36.575 de lei și prin urmare preluarea nu a fost abuzivă.

Reclamantul a contestat dispoziţia emisă de primar susţinând, în esenţă, că în luna iulie 1975, însoţit de familie, a emigrat în SUA situaţie în care, conform Decretului nr. 223/1974 și a deciziei nr. 321 din 9 august 1975 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al judeţului Cluj, a fost obligat să înstrăineze apartamentul proprietatea sa, în care locuia, către statul român, obligaţie instituită prin art. 2 din Decretul nr. 223/1974 care stipula că „persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din ţară sunt obligate să înstrăineze către stat construcţiile aflate în proprietate”.

Astfel fiind și întrucât principiul cererii și al ofertei nu a funcţionat, statul fiind acela care a stabilit preţul apartamentului și l-a obligat să-l înstrăineze, exclusiv către stat, apare cu evidenţă că preluarea acestuia a fost abuzivă.

Că este așa, o atestă și faptul că, anterior vânzării către stat, pentru achitarea contravalorii ratelor rămase nerambursate la CEC, aferente apartamentului, a trebuit să plătească suma de 49.697 de lei.

La 19 septembrie 2001 T.D. s-a adresat Primăriei municipiului Cluj Napoca cu precizarea că, în situaţia în care apartamentul în litigiu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 accepta acordarea de despăgubiri până la valoarea de circulaţie a imobilului sau echivalentul pentru a-și putea cumpăra alt apartament.

Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1055 din 5 septembrie 2003 a admis acţiunea, a anulat dispoziţia emisă de primar și a stabilit dreptul reclamantului la acordarea de despăgubiri pentru imobilul

Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia nr. 326/A/13.II.2004 a respins ca nefondat apelul declarat de primarul Municipiului Cluj Napoca.

Instanţele au reţinut, în esenţă, următoarele: imobilul a fost preluat abuziv de stat conform art. 2 lit g din Legea nr. 10/2001, chiar dacă preluarea s-a făcut prin decizia organului administrativ competent în baza Decretului nr. 223/1974, deci cu titlu valabil.

Astfel fiind, art. 18 lit. d din Legea nr. 10/2001 statuează că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și dacă imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 cum este și cazul celui în speţă.

Prin urmare, s-a conchis că reclamantul era îndrituit la despăgubiri în condiţiile art. 19 alin. (2) din lege cu atât mai mult cu cât acesta le-a solicitat încă din faza administrativă.

Primarul municipiului Cluj Napoca a declarat recurs susţinând, în esenţă, că statul român a dobândit cu titlu valabil imobilul în litigiu, în baza deciziei nr. 321 din 9 august 1975 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al judeţului Cluj, emisă în conformitate cu Decretul nr. 223/1974, reclamantul fiind despăgubit, astfel că dreptul de proprietate al statului s-a constituit chiar pe data emiterii respectivei decizii. Că, reclamantul nu a atacat în contencios administrativ menţionata decizie, care, astfel, și-a menţinut valabilitatea și constituie titlul de proprietate al statului care este valid. Prin urmare, reclamantul nu era îndrituit la despăgubirile ce i-au fost acordate de instanţe întrucât așa cum a rezultat din dosar el încasase deja desdăunările ce i se cuveneau în baza Decretului nr. 223/1974.

Recursul nu este fondat.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.III.1945 – 22.XII.1989 enunţă principiile care stau la baza acestei reglementări între care principiul restituirii în natură în tot sau în parte, a imobilelor preluate abuziv și respectiv principiul restituirii prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă sau persoana îndreptăţită optează în situaţiile expres prevăzute de lege, pentru această modalitate.

Referitor la imobilele ce cad sub incidenţa menţionatei legi denumite generic „imobile preluate în mod abuziv” din economia textelor rezultă că ele sunt atât cele preluate cu titlu valabil, cât și cele preluate fără titlu valabil.

În acest sens, art. 2 din lege enunţând ce se înţelege prin imobile preluate în mod abuziv evidenţiază la lit g situaţia imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum a fost definit la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Cu referire la cazul în speţă, instanţele au reţinut că imobilul în dispută a fost preluat de stat cu titlu valabil conform art. 2 lit. g din Legea nr. 10/2001 astfel că susţinerea pârâtului din recurs coincide cu însăși considerentele reţinute de instanţe în hotărârile pronunţate în cauză.

Faţă de cele ce preced, rezultă că și în cazul imobilelor preluate de stat în perioada 6. III.1995 – 22.XII.1989 cu titlu valabil Legea nr. 10/2001 consideră respectiva preluare ca fiind făcută în mod abuziv și dă dreptul fostului proprietar conform art. 18 din lege numai la măsuri reparatorii prin echivalent în situaţiile expres enunţate de text între care și aceea când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, așa cum s-a petrecut în speţă.

Așadar, faţă de prevederile legale invocate, reclamantul era îndrituit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a imobilului și întrucât a încasat despăgubiri conform Decretului nr. 223/1974 suma reactualizată primită de acesta urmează a fi dedusă din cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.

Astfel fiind, recursul a fost respins ca nefondat.