Abusive expropriation of land: obligation to establish market value for equivalent restitution when in-kind return is impossible

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii în echivalent. Stabilirea despăgubirilor

Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii în echivalent. Stabilirea despăgubirilor

Index alfabetic : Drept civil

- imobil preluat abuziv de stat

- măsuri reparatorii în echivalent

- despăgubiri (stabilirea despăgubirilor)

Legea nr. 10/2001

Dacă nu este posibilă restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv de stat, unitatea deţinătoare, notificată de persoana îndreptăţită, are obligaţia de a face o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, conform art. 24 (1) al Legi nr. 10/2001.

Notă : Soluţia din decizie se regăsește în art. 26 (1) al Legii nr. 10/2001 republicată în M.Of. Partea I nr. 798/2005, dar pentru stabilirea și plata efectivă a despăgubirii urmează a se proceda conform reglementării dată prin Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, publicată în M.Of. partea I nr. 653/2005 și Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 publicate în M.O.f. Partea I nr. 956/2005.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 4558 din 31 mai 2005

Prin notificarea formulată la 8 noiembrie 2001, T.C. a cerut SC Electrocentrale Turceni SA, în temeiul dispoziţiilor Legii nr.10/2001, restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru un teren, în suprafaţă totală de 1,38 ha, situat în comuna Turceni, judeţul Gorj.

Prin decizia nr. 679 din 22 august 2002, SC Termoelectrice – SE Turceni, a admis cererea privind acordarea despăgubirilor cu menţiunea că evaluarea terenului va avea loc în momentul apariţiei Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

La 24 mai 2002, persoana îndreptăţită – T.C. – a contestat această decizie solicitând instanţei în contradictoriu cu SC Termoelectrice SA – SE Turceni, să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești aferente preţului de circulaţie al terenului.

Prin sentinţa nr. 1 din 20 ianuarie 2003, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis contestaţia și a modificat decizia atacată, stabilind că reclamantului contestator i se cuvin despăgubiri în sumă de 778.506.000 de lei, pentru suprafaţa de 1,38 ha, în legătură cu care s-a formulat notificarea.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta deţine suprafaţa de teren în litigiu, - care a fost proprietatea contestatorului fiind preluată abuziv de Stat – pe care se află amplasat un depozit de zgură și cenușă.

Cum terenul nu poate fi restituit în natură, s-a stabilit obligaţia pârâtei de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, în raport cu valoarea de circulaţie a terenului, astfel cum a fost calculată prin expertiza efectuată în cauză.

Apelul pârâtei a fost admis prin decizia nr. 130 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Civilă care, a schimbat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea și a stabilit valoarea de circulaţie a terenului, la 778.506.000 de lei, faţă de care unitatea deţinătoare va calcula despăgubirile în echivalent.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa a încălcat prevederile art. 40 din Legea nr. 10/2001, întrucât procedura de calcul a despăgubirilor urmează a fi stabilită prin norme metodologice, ce urmează a fi ulterior elaborate.

S-a mai reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 31 – 36 din lege, instanţa trebuia să stabilească doar valoarea de circulaţie a terenului, în funcţie de care, ulterior, se vor calcula despăgubirile.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta susţinând, în esenţă, că prin stabilirea valorii de circulaţie a terenului instanţa face o trimitere certă la cuantumul despăgubirilor ce vor fi ulterior calculate, încălcând astfel dispoziţiile art. 40 din lege, potrivit căruia modalităţile, cuantumul și procedurile de stabilire a despăgubirilor se vor reglementa prin lege specială.

Recursul este nefondat.

Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, faţă de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită.

Astfel, potrivit art. 24 (1) din lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Și în ipotezele prevăzute de art. 36 din același act normativ, măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor bănești trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unităţii deţinătoare.

Potrivit art. 4 al textului, în cazul când nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, decizia sau dispoziţia va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.

Cum unitatea deţinătoare, prin decizia atacată, nu s-a conformat acestor obligaţii legale, în mod corect instanţa a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului în raport cu care, ulterior, se vor acorda despăgubirile.

De altfel, dispoziţiile art. 38 – 40 din lege nu înlătură obligaţiile la care s-a făcut referire mai sus stabilite în sarcina unităţii deţinătoare, din succesiunea textelor legii, rezultând cu claritate că alcătuirea comisiei interministeriale pentru evaluarea despăgubirilor bănești, aparţine unei proceduri ulterioare centralizării notificărilor și a ofertelor de acordare a acestor despăgubiri.

În considerarea celor ce preced, recursul a fost respins.