Competence for nullity of restitution order under Law 10/2001: common court jurisdiction for third-party claimants versus special tribunal jurisdiction for deposed owners.

Acţiunea chiriașului în constatarea nulităţii deciziei prin care, în temeiul Legii 10/2001, deţinătorul imobilului a restituit imobilul proprietarului deposedat.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Acţiunea chiriașului în constatarea nulităţii deciziei prin care, în temeiul Legii 10/2001, deţinătorul imobilului a restituit imobilul proprietarului deposedat.

Index alfabetic: Drept procesual civil

- Decizie de restituire a imobilului în temeiul Legii 10/2001

- Acţiune în nulitate

- Competenţă materială de soluţionare.

Legea nr. 10/2001: art. 3, art. 21, art.23 alin.4, art.24 alin.8

C.proc.civ. art.1 și art.13

În aplicarea art.3, art.21, art.23 alin.4 și art.24 alin.8 din Legea nr.10/2001, Tribunalul este competent ca instanţă specială, a soluţiona numai litigiile dintre persoanele deposedate de stat – sau moștenitorii acestora- și persoanele juridice care au obligaţia de a stabili măsurile reparatorii reglementate prin această lege.

Acţiunile terţelor persoane – printre care chiriașii imobilului ce pretind că au fost vătămaţi și solicită să se dispună nulitatea deciziei/dispoziţiei de restituire a imobilului - sunt de competenţa instanţei de drept comun.( În speţă judecata conf. art.1 și 13 din C.pr.civ.)

Notă: Unele din textele la care se referă decizia au altă numerotare, în urma republicării Legii nr.10/2001 în M.Of. Partea I nr. 798/2005 după modificarea și completarea legii prin Legea nr. 247/2005.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr..3149 din 20 aprilie 2005

La data de 4 iunie 2003, PCM a chemat în judecată Primăria municipiului București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună nulitatea absolută a Dispoziţiei de retrocedare nr.688 din 11 decembrie 2002 a primarului.

În motivarea acţiunii, P.C.M. a arătat că locuiește, în baza unui contract de închiriere, împreună cu familia sa, în apartamentul nr.4 al unui imobil din București, , ce a fost retrocedat, prin dispoziţia atacată, numiţilor RCN și DA, apartament pentru care el a formulat cerere de cumpărare conform Legii nr.112/1995. Că persoanele cărora li s-a retrocedat imobilul, cât și autorii lor nu sunt proprietarii bunului întrucât nu au achitat creditul ipotecar pe care l-au contractat, iar din dosarul comisiei care a propus restituirea nemișcătorului lipsește ordonanţa de adjudecare de care face vorbire actul de vânzare-cumpărare a terenului.

Prin sentinţa nr.1027 din 5 decembrie 2003, Tribunalul București, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, soluţie confirmată de Curtea de Apel București, secţia a III-a civilă, care, prin decizia nr.1045/A din 20 mai 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Instanţele au reţinut că depunând o cerere de cumpărare a spaţiului în care locuiește în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995, nu îl legitimează procesual pe reclamant să formuleze acţiunea, întrucât imobilul a fost restituit foștilor proprietari.

Reclamantul a declarat recurs susţinând că instanţele au soluţionat cauza cu încălcarea normelor de competenţă după materie și totodată, au dat o greșită interpretare prevederilor Legii nr.10/2001.

Recursul este fondat.

Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr.688 din 11 decembrie 2002 emisă de primarul general al Municipiului București, prin care s-a admis cererea formulată de RCN și DA, pe calea notificării prevăzută de art.21 din Legea nr.10/2001 și s-a dispus restituirea în natură a unei cote părţi dintr-un imobil al căruia regim juridic a fost definit ca preluat în mod abuziv, făcând astfel incidente prevederile Legii nr.10/2001.

Acţiunea în nulitate a fost promovată de reclamantul PCM care este un terţ în raport atât cu emitentul, cât și cu beneficiarii dispoziţiei de restituire în natură.

Potrivit art.24 alin.8 din Legea nr.10/2001, tribunalele sunt competente să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţiile împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise de deţinătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptăţite, expres prevăzute prin art.3 din Legea nr.10/2001.

În speţă, reclamantul PCM nu a învestit instanţele de judecată cu o asemenea contestaţie, care să atragă competenţa materială de primă instanţă a tribunalului, ci, așa cum s-a demonstrat mai sus, fiind un terţ faţă de emitentul și beneficiarii dispoziţiei, terţ care pretinde că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime prin actul emis de primar, a atacat în justiţie dispoziţia, pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acţiuni în nulitate.Pe de altă parte, conform art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în persoanei posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.

Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziţia emisă în temeiul Legii nr.10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a acţiunii în nulitate promovată de reclamant, care invocă un drept propriu asupra aceluiași imobil, aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art.1 și 13 Cod procedură civilă.

Întrucât, în cauză, instanţele au soluţionat cauza cu neobservarea normelor legale, ce reglementează competenţa după materie, s-a impus admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecăţii la Judecătoria sectorului 1 București, ca instanţă de fond.