Servitude of passage denied where property owner’s own construction created the access obstruction.

Servitute de trecere. Condiții pentru stabilirea servituții.

Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Dreptul de servitute.

Index alfabetic. Dreptul civil.

- Servitute de trecere.

C.civ. Titlul IV. Despre servituți.

În aplicarea art. 618, art. 620 și art. 634 C.civil, servitutea de trecere nu tebuie constituită, prin hotărâre judecătorească, fără acordul proprietarul terenului aservit, în cazul în care nu numai că este prejudiciat proprietarul vecin, ci și atunci când accesul la drumul public a fost îngreunat prin fapta aceluia care cere stabilirea dreptului de trecere, exceptând cazul în care dreptul s-a stabilit prin posesia reglementată de art. 623 C.civ.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2154 din 18 martie 2005.

Prin sentința civilă nr. 2440 din 5 decembrie 2003, Judecătoria Năsăud a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.C. Betulla Prod SRL Năsăud, împotriva pârâților B.R.T., B.I. și B.H., prin care se solicită stabilirea unei servituți de trecere.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 481/A din 1 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu motivarea că, atunci când existența locului înfundat se datorește faptei reclamantei, care, după cumpărarea terenului, și-a edificat o construcție în curmezișul terenului, lăsându-și, în spatele casei, un culoar insuficient pentru trecerea cu un autovehicul, aceasta nu este îndreptățită să pretindă, de la pârâții vecini, o servitute pe terenul acestora.

Reclamanta a formulat recurs susținând că singura chestiune care s-a modificat, de la realizarea partajului și până la promovarea prezentei acțiuni, a fost faptul că pe lângă accesul pietonal, a solicitat și acces cu mașina, servitutea solicitată fiind admisibilă.

Recursul nu este fondat

Potrivit prevederilor în art. 616 Cod civil, prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe terenul vecinului, se înțelege acel loc care nu are o ieșire la calea publică.

În aplicarea acestui text, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.

Reclamanta, la data dobândirii proprietății, avea ieșire la calea publică, situație ce rezultă din procesul de ieșire din indiviziune ce a avut loc între autorii părților din proces.

Din analiza expertizei din procesul de partaj, rezultă că imobilele, cu nr. top 1202/2 și 1201/2, atribuite autorului reclamantei aveau asigurat accesul la calea publică peste nr. top 1201/1/a, teren ce aparține tot reclamantei și pe care nu existau construcții.

Raportul de expertiză, efectuat la fond, scoate în evidență că, în prezent, s-au edificat construcții care, prin modul de amplasare, a restrâns considerabil calea de acces, îngustându-se până la 1,7 m în dreptul punctului “C” iar la colțul casei spre grădină să ajungă la 1 m.

Este lipsit de relevanță cine a construit, ulterior partajului, autorii sau chiar reclamanții, deoarece, și în cazul efectuării construcțiilor de către cei de la care au cumpărat reclamanții, aceștia din urmă și-au asumat un risc la cumpărare, cunoscând topografia terenului. Oricum, așa cum rezultă și din planșele fotografice, terenul nu este înfundat, există cale de ieșire la calea publică, dar îngustată, din culpa reclamanților sau autorilor lor, care au construit pe terenul ce constituia o cale de ieșire mai lată la drumul public.

Or, atunci când existența locului înfundat se datorește faptei reclamanților, care și-au amplasat construcții pe calea de ieșire la stradă, nu sunt îndreptățiți să pretindă de la vecini o trecere peste terenul acestora.

Nu are nici o importanță, pentru dezlegarea pricinii, dacă pârâții locuiesc sau nu permanent în locuința vecină reclamanților, ei au tot dreptul să se bucure de toate prerogativele drepturilor de proprietate.

Critica referitoare la nedovedirea de către pârâți a susținerilor că imobilul – casă de locuit fiind vechi de peste 100 ani - ar fi afectat de circulația unor autovehicule este, de asemenea, nefondată.

Din dispozițiile art. 618 și 634 Cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.

În raport cu aceste dispoziții, este de luat în considerare apărarea pârâților că trecerea unor autovehicule în imediata apropiere a casei lor, veche de 100 de ani, le-ar putea produce mari pagube.

Nefondată este și critica referitoare la interpretarea făcută de instanțe art. 620 Cod civil, deoarece textul condiționează solicitarea oricărei servituți de neimplicarea vreunui fapt personal al proprietarului fondului aservit.

Față de cele de mai sus, s-a respins ca nefondat recursul.