Acquisitive Prescription: Failure to Prove Useful Possession and Invalidity of Possession Joinder Where Predecessor Held Title

Prescripţia achizitivă/Uzucapiunea. Joncţiunea posesiunilor. Condiţii

Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul de proprietate. Prescripţia achizitivă. Joncţiunea posesiunilor

Index alfabetic : Drept civil

- prescripţia achizitivă

- uzucapiune

- joncţiunea posesiunilor

C.civ., art. 645, art. 1837, art. 1846-1847, art. 1859-1860

Pentru a opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, conform art. 645 și art. 1837 C.civ., trebuie îndeplinite condiţiile rezultând din art. 1846-1847 din același cod și anume exercitarea unei posesii utile.

Posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar, conform art. 1846-1847 C.civ.

În temeiul art. 1860 C.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său dacă:

- între aceștia a existat un raport juridic

- posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 1483 din 25 februarie 2005

Tribunalul București, prin sentinţa civilă nr. 696/F din 8 octombrie 2001, a respins acţiunea prin care I.I. a cerut: să se constate că a dobândit, prin prescripţia achizitivă de 30 de ani, proprietatea unui teren, situat în București; ca urmare, să se anuleze parţial titlul de proprietate nr. 1398 din 10 octombrie 1992 prin care Comisia judeţeană Ilfov, de aplicare a Legii nr. 18/1991, a dat pe numele pârâtei Z.V., între altele, terenul dobândit de reclamant prin uzucapiune; să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3850 și nr. 3851 ambele din 11 septembrie 1998, referitoare la același teren, cauză soluţionată în contradictoriu și cu pârâţii N.N. și N.M., Municipiul București și Prefectura Judeţului Ilfov – Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Curtea de Apel București, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 496 din 6 decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Instanţele au reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile legii pentru dobândirea prin uzucapiune, de către reclamant, a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și că, drept consecinţă, nu există temei legal pentru anularea sau constatarea nulităţii absolute a actelor la care se referă acţiunea.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând, în esenţă, greșita soluţionare a primului capăt de cerere care viza constatarea că acesta a devenit proprietarul terenului în litigiu prin uzucapiune și că instanţa de apel nu a analizat motivele referitoare la constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate pentru parcela 213/2 și nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3850 și 3851, ambele din 11 septembrie 1998.

Recursul este nefondat.

După cum a constatat și curtea de apel, instanţa de fond a analizat în mod corect îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 1847 Cod civil și anume exercitarea unei posesii continue și sub nume de proprietar, de soluţionarea acestui capăt de cerere depinzând și rezolvarea celorlalte cereri.

Pentru a opera uzucapiunea trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 Cod civil; posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar; or, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii.

În ceea ce privește invocarea, de către reclamant, a joncţiunii posesiilor, în temeiul art. 1860 Cod civil, solicitând unirea posesiunii exercitate de el din anul 1983 cu aceea exercitată de autorul său C.I. din anul 1960, în cauză s-a dovedit că autorul reclamantului este titular al dreptului de proprietate; or, joncţiunea posesiilor operează în cazul în care ele s-au exercitat de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, iar cel care invocă uzucapiunea deţine bunul de la autorul său în baza unui raport juridic.

În speţă, reclamantul nu a dovedit în mod cert deţinerea terenului de 700 mp în baza unui raport juridic și nici nu s-a dovedit că ar fi existat o manifestare exterioară de voinţă din partea reclamantului și a autorului său de a stăpâni terenul în calitate de proprietar.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reţine că, în mod corect a analizat instanţa de fond și celelalte cereri, dar, respingându-se acţiunea principală, nu mai există interes cu privire la cererile vizând nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.

Soluţia pronunţată fiind legală și, faţă de considerentele de mai sus, recursul a fost respins ca nefondat.