Restitution claim upheld; postal notification deemed valid under Law No. 10/2001, appeal rejected.

Imobil. Notificare pentru restituirea în natură, sau în echivalent, trimisă prin poștă și nu prin intremediul unui executor judecătoresc. Condiții. Admisibilitate.

Curpins pe materii. Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Imobil preluat de stat. Cerere de restituire în natură, sau în echivalent a unui imobil, trimisă prin poștă și nu prin intremediul unui executor judecătoresc.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat de stat.

- Cerere pentru restituirea în natură, sau în echivalent a unui imobil, trimisă prin poștă și nu prin intremediul unui executor judecătoresc

- Admisibilitate

- Condiții.

Legea nr. 10/2001: art. 21 pct. 1.

Normele metodologice apronate prin H.G. nr. 498/2003: pct. 21.

Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, expediată prin poștă,iar nu prin intermediul unui executor judecătoresc, este asimilată notificării, în cazul în care este însoțită de actele necesare, cu condiția, ca din cuprinsul ei și actele anexate să rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se cere și valoarea aproximativă a acestuia, conform art. 21din Legea nr. 10/2001.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1222 din 4 februarie 2005.

S.V. a solicitat instanței obligarea Primăria municipiului Târgoviște să-i restituie apartamentul și garajul situate în Târgoviște, sau să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin întâmpinare, Primăria Târgoviște a solicitat respingerea contestației, pe considerentul că notificarea nu a fost depusă în termen și prin intermediul executorului judecătoresc.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 352 din 7 august 2003, a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea prin echivalent a apartamentului trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 340 din 28 decembrie 1987, constatând că notificarea s-a depus în termen, la 14 februarie 2002.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 221 din 21 octombrie 2003, a respins apelul Primăriei municipiului Târgoviște a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința, în sensul că reclamantei i se cuvin despăgubiri prin echivalent și pentru garajul metalic de la aceeași adresă, menținând celelate dispoziții ale sentinței.

Cu privire la apelul Primăriei municipiului Târgoviște, instanța a constatat că acesta este nefondat. S-a reținut că, într-adevăr, conform art. 21 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la restituire trebuie să notifice persoana juridică deținătoare prin intermediul executorului judecătoresc, însă legiuitorul nu prevede nici o sancțiune pentru situațiile în care expedierea s-a făcut sub forma unei cereri prin poștă.

Împotriva deciziei Primăria municipiului Târgoviște a formulat recurs susținținând că în mod greșit ambele instanțe au luat în considerare o simplă cerere a reclamantei-contestatoare, neexpediată în termen prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat, încălcându-se dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 și art. 21 lit. a și lit. b din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Recursul este nefondat.

Cererea de restituire a unui imobil este asimilată notificării, în cazul în care este însoțită de acte cu condiția ca, din cuprinsul ei și actele anexate să rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se cere și valoarea aproximativă a acestuia.

Cererea adresată direct pârâtei cuprinde absolut toate elementele de identificare și evaluare provizorie, astfel că și în cazul în speță se poate face asimilarea cu notificarea.

Neîntemeiată este și susținerea că cererea ar fi formulată peste termen, luându-se în considerare data înregistrării cererii la primărie, respectiv 15 februarie 2002.

Reclamanta-contestatoare a probat cu chitanță că cererea a fost depusă la poștă la data de 14 februarie 2002, deci în ultima zi prevăzută de lege.

Față de cele de mai sus, s-a respins ca nefondat recursul declarat