Boundary settlement: evidentiary effect of an inheritance division judgment as a title of ownership

Acțiune în grănțuire. Proba proprietății. Hotărâre de partaj succesoral.

Cuprins pe materii. Drepet civil. Dreptul de proprietate. Grănițuire. Proba proprietății. Hotărâre de partaj succesoral

Index alfabetic. Drept civil

- Grănițuire.

- Proba proprietății. (prin hotărâre de partaj succesoral)

- Hotărâre de partaj succesoral.

C.civ. : art. 584 și art. 644.

Pentru stabilirea hotarului între proprietățile alăturate, conforma art. 584 C.civ., proba proprietății se poate face și prin hotărârea prin care s-a dispus partajul succesoral, succesiunea fiind, potrivit art. 644 C.civ., un mod de dobândire a proprietății.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1213 din 17 februarie 2005.

Prin sentința civilă nr. 7781 din 3 octombrie 2002, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea reclamantei N.D., a stabilit linia de hotar între proprietăți conform raportului de expertiză și a obligat pe pârâtul B.G. să lase reclamantei în proprietate suprafața de 414, 14 m.p. teren și să desființeze construcția edificată pe acest teren. S-a reținut că reclamanta este îndreptățită să ocupe suprafața de 1.800 m.p. teren în temeiul titlului de proprietate pe care îl deține, pârâtul neputând produce un asemenea document.

Curtea de apel București, secția a IV a civilă, a respins, prin decizia nr. 185 din 11 februarie 2004, ca nefondat, apelul pârâtului, reținând, în esență, că hotărârile judecătorești invocate de acesta nu pot constitui un titlu, deoarece au caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi. Curte a concluzionat, că reclamanta este singura deținătoare a unui titlu de proprietate, în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce impune conferirea tuturor condițiilor care să permită folosința neîngrădită a dreptului său asupra terenului pentru care are titlu.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece prin hotărârea de partaj invocată de el se constată un drept de proprietate preexistent și că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, transformând acțiunea în grănițuire în acțiune în revendicare.

Recursul este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, stabilirea liniei de hotar între proprietățile lor și, ca o consecință, respectarea dreptului ei de proprietate asupra terenului acaparat de pârât, cu obligarea acestuia la demolarea construcției edificate pe terenul acaparat.

În susținerea cererii, reclamanta a depus titlul de proprietate nr. 15000 din 28 decembrie 1994, prin care autorului său, M.I.P., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1.800 m.p. teren arabil, situat în extravilan.

Pârâtul, la rândul său, a depus sentința civilă nr. 2297 din 12 martie 1999 a Judecătoriei Sectorului 3 București, irevocabilă, prin care, în urma ieșirii din indiviziune, i s-a atribuit suprafața de 400 m.p. teren.

La data de 18 decembrie 2001, pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate, conform Încheierii nr. 20429 a Judecătoriei sector 3 - Biroul de Carte Funciară.

Instanța de apel a reținut că hotărârea judecătorească invocată de pârât nu reprezintă titlu de proprietate, deoarece nu are un caracter constitutiv, ci declarativ de drepturi. Prin această susținere, curtea a ignorat efectele hotărârii de partaj prin care se recunoaște dreptul dobândit prin succesiune. Or, succesiunea este, potrivit art. 644 din Codul civil, un mod de dobândire a proprietății.

Prin urmare, instanța trebuia să constate că pârâtul a opus și el un titlu valid de proprietate - hotărârea prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune -, în funcție de care urma să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și dacă pârâtul deține fără drept o suprafață de teren proprietatea reclamantei.

Neprocedând astfel și menținând soluția instanței de fond prin care pârâtul a fost obligat să restituie suprafața de 414,14 m.p. teren și să desființeze construcția aflată pe teren, deși deținea titlu pentru suprafața de 400 m.p. teren, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 480 din Codul civil.

Acest lucru a dus și la o greșită aplicare a art. 584 din Codul civil, care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.

Prin urmare, văzând că împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, s-a admis recursul și s-a casat decizia atacată, trimițându-se cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, cu îndrumarea că. probatoriul să fie completat, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize, pentru a se stabili linia de hotar în raport cu actele de proprietate prezentate de ambele părți.

Dat fiind faptul că, în recurs, la 8 februarie 2005, pârâtul a depus la dosar copia titlului de proprietate nr. 100338 din 19 ianuarie 2005, prin care moștenitorii defunctului B.T., printre care și pârâtul, au primit în proprietate suprafața de 1500 m.p. teren arabil, situat în extravilan, la rejudecare se va avea în vedere și acest nou înscris, precum și toate apărările formulate de recurent.