Jurisdiction for land fund appeals: Tribunal vs. Court of Appeals under Law No. 195/2004

Competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva sentinţelor judecătorești pronunţate în materia fondului funciar reglementat prin Legea nr. 18/1991.

Cuprins pe materii. Drept civil. Litigii privitoare la fondul funciar. Competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva sentinţelor judecătorești în materia fondului funciar reglementat prin Legea nr. 18/1991.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor în materia fondului funciar.

Legea nr. 195/2004 : art. III

Competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva sentinţelor judecătorești pronunţate în materia fondului funciar, reglementat prin Legea nr. 18/1991, revine tribunalului - iar nu curţii de apel – de la data intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea și completarea C. pr. civ.

Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 909 din 7 februarie 2005.

La 1 octombrie 2003, A.C. a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 331 din 14 mai 2003 a Comisiei de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Prefecturii Judeţului Iași.

Prin sentinţa civilă nr. 478 din 5 martie 2004, Judecătoria Pașcani a respins plângerea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 694 din 8 septembrie 2004, Tribunalul Iași a apreciat că, în raport de data pronunţării sentinţei judecătoriei erau în vigoare dispoziţiile Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2003, art. 2821 alin. (2), care prevăd că „hotărârile judecătorești prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţii administraţiei publice cu activitate jurisdicţională și ale altor organe cu astfel de activitate, nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel, și că, în temeiul dispoziţiilor art. 299 alin. (2) din același act normativ, recursul se soluţionează de către Curtea Supremă de Justiţie.

S-a mai arătat, în considerentele aceleiași sentinţe, că, deși Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2003 a fost modificată prin Legea nr. 195/2004, normele prevăzute de art. 725 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt incidente în cauză, așa încât „hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate”, că, faţă de data pronunţării hotărârii judecătoriei Pașcani, calea de atac era doar recursul, iar acesta, potrivit art. 282 alin. (2) din Codul de procedură civilă era în competenţa curţilor de apel.

Cu această motivare, tribunalul s-a dezinvestit, declinându-și competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Iași, căreia i-a trimis cauza.

Prin decizia civilă nr. 841 din 2 decembrie 2004, Cureta de Apel Iași, la rândul său, și-a declinat competenţa materială de soluţionare a apelului, în favoarea Tribunalului Iași și a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, reţinând, în esenţă, că litigiile în materia fondului funciar sunt supuse căii de atac prevăzute la data pronunţării acestora, întrucât, potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 195/ 2004 tribunalul era instanţă superioară și îi revenea competenţa de soluţionare a recursului.

Pe calea regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie stabilește în favoarea Tribunalului Iași competenţa de soluţionare a apelului, pentru considerentele ce succed.

Plecând de la prevederile art. 2821 alin. (2) astfel cum au fost reglementate de Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2003, potrivit cu care nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel, hotărârile instanţelor judecătorești prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională și ale altor organe cu astfel de activitate, se impun următoarele precizări:

În materia fondului funciar, prin legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 58/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă a fost reglementată, în mod expres, competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătorești.

Astfel, potrivit art. III alin. (1) din legea nr. 195/2004, „hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel”.

Este adevărat că prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2003 s-a prevăzut la art. 2821 alin. (2) – text procedural mai sus evocat – că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești care soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională și ale altor organe cu astfel de activitate, legiuitorul instituind cu titlu de excepţie „dacă legea nu prevede altfel”.

Or, modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă nr. 58 din 25 iunie 2003, prin legea nr. 195 din 25 mai 2004 și apoi prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 65 din 9 septembrie 2004 trebuie interpretate în spiritul edictat de normele de procedură, conform principiului de aplicare imediată a legii noi, cu respectarea cazurilor de ultraactivitate a legii vechi.

Ca atare, sub aspectul aplicării în timp a normelor de procedură, toate cele trei ordonanţe stabilesc că procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, cu excepţiile reglementate în mod expres, prin dispoziţiile art. 11 alin. 2 și 3 ale Ordonanţei de Urgenţă nr. 58/2003, modificate prin legea 195/2004, art. III din aceeași lege, precum și art. 11 alin. 1 – 4 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 65 din 9 septembrie 2004.

Astfel, este de observat că nu sunt supuse legii sub imperiul cărora au fost pronunţate, hotărârile date în materie comercială aflate pe rolul curţilor de apel în primă instanţă, al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei; cererile în anulare împotriva ordonanţelor privind somaţia de plată, pronunţate de tribunal în cauze comerciale al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei și cazurile de casare cu trimitere (art. 1 punctul 11 alin. ultim din legea 195/2004).

Totodată, prin legea nr. 195/2004 a fost introdusă calea de atac a apelului împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar și în cuprinsul normelor prevăzute de art. III alin. (1), din această lege, a fost stabilită competenţa, în sensul că aceste hotărâri sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol „în cazurile prevăzute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie se trimit la curţile de apel.

Corelativ acestui text, art. II din aceeași lege reglementează procedura trimiterii cauzelor aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, astfel:

Alin. (1), „recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor – se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă”.

Alin. (2) „recursurile care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apelurile se trimit spre judecată curţilor de apel”.

Alin. (3) prevede „recursurile prevăzute la alin. (1) și (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol și se trimit, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor”.

În consecinţă, din interpretarea normelor citate rezultă că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost edictate.

De la această regulă, în mod expres, legiuitorul a reglementat norme cu caracter special, derogator.

Cu titlu exemplificativ și în considerarea argumentelor privind stabilirea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea tribunalului, pe calea regulatorului de competenţă, cu care a fost investită, Înalta Curte are de analizat aplicarea normelor de procedură în materia fondului funciar.

În acest sens, este de precizat că derogarea, mai sus amintită, privește introducerea, prin legea nr. 195/2004, a căii de atac a apelului și reglementarea gradelor de jurisdicţie prin atribuirea soluţionării cauzelor în materia fondului funciar în primă instanţă de judecătorie, a apelului de către tribunal și a recursului de către curtea de apel.

Cum normele procedurale sunt de imediată aplicare, la data intrării în vigoare a legii 195/2004, litigiile în această materie care nu aveau beneficiul gradului de jurisdicţie al apelului (prin suprimarea acestuia conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2003), vor fi supuse acestei căi de atac care se judecă de tribunal.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit în favoarea Tribunalului Iași competenţa de soluţionare a apelului.