Tenant's statutory right to purchase state-funded residence under Law 85/1992 not forfeited by failure to respond to deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant's appeal, upholding the lower courts' orders that compelled the defendant to conclude a sale and purchase contract with the tenant; the appellate modification excluding delay damages remains in effect. The dispute concerned the tenant's right to purchase a state-funded residence under Law No. 85/1992 after the defendant refused to sell, arguing that the tenant forfeited this right by failing to respond to a notification deadline. The Court held that the tenant's statutory right to purchase the dwelling at their request is not extinguished by the holder's failure to affirm within a specific timeframe imposed by the entity, as the law does not provide for such a forfeiture; consequently, the defendant was ordered to finalize the transaction.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 din Legea nr. 85/1992; Tenant's statutory right to purchase state-funded residence under Law 85/1992 not forfeited by failure to respond to deadline: Instanţele de fond și de apel au reţinut corect că reclamanta, în calitate de titulară a contractului de închiriere nr. 4130 din 1 noiembrie 2001, pentru garsoniera în litigiu, construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptăţită, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, să cumpere această locuinţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992. Refuzul de a vinde chiriașului locuinţa. Nelegalitate.
Cuprins pe materii. Drept civil. Obligaţii. Contracte. Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992.
Index alfabetic. Drept civil.
- Contract de vânzare ( reglementat prin Legea nr. 85/1992).
Legea nr. 85/1992
Dreptul chiriașului, reglementat prin Legea nr. 85/1992 de a cumpăra locuinţa construită din fondurile bugetului de stat, nu se stinge pentru faptul că nu a răspuns la notificarea ce i s-a adresat de către unitatea deţinătoare a bunului, prin a comunica într-un anumit termen că este de acord să se încheiei contractul de vânzare-cumpărare, legea neprevăzând o astfel de decădere din dreptul respectiv.
Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 669 din 1 februarie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1833 din 8 octombrie 2003, Judecătoria Năsăud a admis acţiunea civilă formulată de Z.I. și a obligat pe pârâta S.C. Cominex-Nemetalifere S.A. Cluj-Napoca să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare a unei locuinţe situată în Năsăud, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.85/1992 republicată. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei câte 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de a contracta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere faptul că reclamanta folosește imobilul în litigiu în baza contractului de închiriere nr.4130 din 1.11.2001 încheiat între părţi pe o perioadă de un an.
Deși termenul pentru care s-a încheiat contractul a expirat, reclamanta a continuat să folosească spaţiul, achitând chiria la zi, situaţie în care, fiind chiriașă, are calitate procesuală activă.
Instanţa a reţinut că, deși reclamanta, în calitate de chiriașă, are dreptul să cumpere locuinţa în litigiu, pârâta refuză să încheie cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare; de aceea, a fost obligată la încheierea contractului, cu daune cominatorii de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.204/A din 30 ianuarie 2004, a admis în parte apelul pârâtei și a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat obligaţia pârâtei de plată a daunelor cominatorii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta susţinînd, în esenţă, că, deși a notificat pe reclamantă să-și manifeste voinţa de a cumpăra imobilul în litigiu într-un termen de 15 zile, aceasta a trimis tardiv răspunsul, la data de 7 iulie 2003.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond și de apel au reţinut corect că reclamanta, în calitate de titulară a contractului de închiriere nr. 4130 din 1 noiembrie 2001, pentru garsoniera în litigiu, construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptăţită, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, să cumpere această locuinţă.
Potrivit textului de lege susmenţionat, locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului.
Prin dispoziţiile legale menţionate s-a prevăzut că titularul contractului de închiriere are dreptul să cumpere locuinţa la cererea sa.
Notificarea făcută de pârâtă, în sensul ca reclamanta să-și manifeste voinţa de a cumpăra într-un anumit termen, nu este de natură să ducă la pierderea de către aceasta a dreptului conferit prin lege.
Faţă de considerentele de mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat.