In-kind restitution of nationalized property held by private entity post-Law No. 10/2001: privatization after law entry does not negate restitution right.

Imobil naţionalizat în temeiul Legii nr. 119/1948. Cererea persoanelor îndreptăţite, de restiutire în natură a imobilului, deţinătorul fiind o societate comercială privatizată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil naţionalizat în temeiul Legii nr. 119/1948. Cerere de restituire în natură a imobilului, deţinătoarea fiind o societate comercială privatizată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Index alfabetic. Drept civil

- Imobil naţionalizat.

- Rerestituire în natură.

Legea nr. 10/2001: art. 20 alin. (1); art. 27

Imobilele naţionalizate în temeiul Legii nr. 119/1948, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centarle sau locale este acţionar vor fi restituite în natură, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar nu prin echivalent valoric, în sensul reglementat prin art. 27 din aceeași lege, dacă nu există situaţiile menţionate în acest din urmă text.

În acest scop, se ia în considerare situaţia de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, data de la care imobilul este indisponibilizat, nemaiavând relevanţă privatizarearea societăţii comerciale deţinătoare a bunului și nemaioperând drepturile referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 alin. (1) din aceeași lege.

Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 418 din 25 ianuarie 2005

La 5 aprilie 2002, reclamantele S.C.E. și P.D. au solicitat, în contradictoriu cu S.C. „Medimfarm” S.A. Ploiești și Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS), să se constate dreptul lor de proprietate, în cote-părţi de ½ fiecare, asupra unui imobil situat în Ploiești, cu obligarea pârâtelor la restituirea în deplină proprietate și liniștită folosinţă a imobilului respectiv, urmând a se dispune suspendarea procedurilor de vânzare a acestuia iniţiate de pârâta APAPS, licitaţia acţiunilor având termen la 18 aprilie 2002.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că: imobilul, compus din teren în suprafaţă de 1757 mp și două clădiri, a fost proprietatea autorului lor G.M. (fostă fabrică de ţesături), fiind naţionalizat în baza Legii nr. 119/1948; imobilul se află în proprietatea S.C. „M.”S.A. Ploiești, societate comercială cu capital majoritar de stat, și că, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au solicitat, prin notificări adresate celor două pârâte, restituirea în natură.

Reclamantele și-au completat acţiunea solicitând instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului, pe motiv că acesta a fost, în mod abuziv, scos la privatizare prin licitaţie.

La termenul din 10 mai 2002, reclamantele au depus o completare-precizare a cererii, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziţiei nr. 542/16.04.2002 emisă de S.C. „M.” S.A. Ploiești, după introducerea acţiunii, cu obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului în litigiu.

Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 274 din 12 iunie 2002, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a APAPS; a admis în parte contestaţia constatând că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în cote de ½ fiecare, corespunzător valorii imobilului; a anulat dispoziţia nr. 542/2002; a respins capătul de cerere privind restituirea în natură și cererea de instituire a sechestrului judiciar, ca neîntemeiate; a respins cererea privind suspendarea procedurilor de vânzare a imobilului, ca rămasă fără obiect.

Instanţa a reţinut că imobilul a fost proprietatea autorului reclamantelor și că face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv de stat, prevăzute în art. 2 lit. a din Legea nr. 10/2001; că, în prezent, restituirea în natură nu este posibilă, ca urmare a privatizării S.C. „M.”S.A., iar în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. 1, 7, și 8 din Legea nr. 10/2001 reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent de la APAPS, în cote de ½ fiecare, corespunzător valorii imobilului în litigiu.

Cu privire la cererea de suspendare a procedurii de vânzare a imobilului, s-a reţinut că, la data de 18.04.2002, a avut loc licitaţia organizată pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de APAPS, iar cererea de instituire a sechestrului judiciar a fost respinsă întrucât în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 598 - 600 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel reclamantele, precum și pârâta APAPS.

Curtea de Apel Ploiești, secţia civilă, prin decizia nr. 100 din 26 septembrie 2002, a respins apelurile, ca nefondate, reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii.

Reclamantele, precum și pârâta APAPS au declarat recurs.

Reclamantele și-au întemeiat recursul susţinând, în esenţă, că deși instanţa a reţinut corect situaţia de fapt, a făcut o greșită aplicare a legii (art. 20 și art. 27 din Legea nr. 10/2001) ceea ce a condus la o concluzie eronată.

În recursul său, pârâta APAPS a susţinut că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat exclusiv restituirea în natură a imobilului, iar instanţa a acordat despăgubiri prin echivalent, ignorând dispoziţiile art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1) și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; că, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii, reclamantele trebuiau să notifice, în acest sens, unitatea deţinătoare.

Recursul declarat de reclamante este întemeiat.

Imobilul în litigiu - fosta fabrică de ţesături - a fost naţionalizat în temeiul Legii nr. 119/1948 astfel că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. „a” din Legea nr. 10/2001, face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv de stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele – terenuri și construcţii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii (14 februarie 2001) de o regie autonomă, o societate sau o companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite, în natură, persoanei îndreptăţite, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducerere ale unităţii deţinătoare.

Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 arată la pct. 20.1 că prevederea alin. (1) al art. 20 din lege statuează indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevăzută de lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane decât cele îndreptăţite potrivit legii.

Potrivit acelorași norme, indisponibilizarea operează începând cu data de 14 februarie 2001 chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară (în speţă la 11 mai 2001) și are drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar; restituirea în natură este obligatorie în cazul în care unitatea deţinătoare este, printre altele, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar.

Astfel că, în speţă, dreptul reclamantelor la restituirea în natură a imobilului s-a născut încă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. De la aceeași dată, unitatea deţinătoare, S.C.”M”.S.A., societate cu capital majoritar de stat, avea obligaţia de a indisponibiliza imobilul preluat abuziv.

Normele metodologice precizează că nu au obligaţia restituirii în natură societăţile comerciale privatizate integral care au dobândit astfel de bunuri după privatizare, dacă sunt dobânditori de bună-credinţă.

În speţă, însă, privatizarea unităţii deţinătoare a imobilului în litigiu a avut loc la 7 mai 2002, adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și când procesul iniţiat de reclamante era deja pe rolul instanţei judecătorești.

Schimbarea structurii acţionariatului la S.C. „M.”S.A. nu are relevanţă în ceea ce privește obligaţia de restituire în natură a imobilului, atât timp cât acesta are statutul de bun indisponibilizat încă din 14 februarie 2001, în scopul primordial de a fi restituit în natură persoanelor îndreptăţite, adică reclamantelor ca moștenitoare ale fostului proprietar M.G..

Singurele care, potrivit dispoziţiilor legii menţionate, nu pot fi obligate să restituie în natură imobile preluate cu titlu valabil sunt societăţile comerciale deja privatizate la data de 14 februarie 2001 (art. 27 din Legea nr. 10/2001).

În consecinţă, având în vedere situaţia de fapt și dispoziţiile legale anterior menţionate, se reţine că greșit instanţa de fond a respins cererea de restituire în natură a imobilului constatând că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, soluţie menţinută și în apel.

Faţă de cele ce preced, recursul a fost admis, s-au casat hotărârile pronunţate în cauză, iar pe fond a fost admisă contestaţia în sensul obligării unităţii deţinătoare la restituirea în natură a imobilului în litigiu, către reclamante.

Pentru considerentele arătate cu ocazia analizării recursului reclamantelor, recursul pârâtei APAPS a fost respins nemaiprezentând relevanţă motivele invocate, atât timp cât s-a reformat hotărârea instanţei de fond, astfel cum s-a arătat mai sus.