Revindication of state-abusively seized property: State prescription under Decree 218/1960 barred by moral violence vitiating possession

Acţiune în revendicare. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Invocarea prescripţiei reglementată prin Decretul nr. 218/1960.

Cuprins pe materii : Drept vivil. Drepturi reale de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat . decretul nr. 218/1960.

Index alfabetic: Drept civil.

- Proprietate preluată în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 218/1960.

- Revendicare.

- Prescripţie reglementată prin Decretul nr. 218/1960

C.civ. art. 480, art. 481

Decretul nr. 218/1960: art. III

Posesia exercitată de stat, asupra unui imobil, la care se referă art. III din Decretul nr. 218/1960, nu a fost utilă, ci viciată prin violenţă morală, încât statul nu a dobândit dreptul de proprietate cu titlu, respectiv prin prescripţia prevăzută de actul normativ menţionat.

Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 165 din 14 ianuarie 2005

La 5 octombrie 1998, C.A. și alţii au chemat în judecată Institutul de Cercetări Muzeale Tulcea, Municipiul Tulcea, Consiliul Local Tulcea și Consiliul judeţean Tulcea pentru revendicarea imobilului compus din construcţii și curte, situat în Municipiul Tulcea, preluat de stat fără existenţa unui titlu valabil.

Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 48 din 27 ianuarie 2000 a admis acţiunea.

După parcurgerea unui prim ciclu în apel și în recurs, Curtea de Apel Brașov, secţia civilă, prin decizia nr. 85 din 24 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului Consiliul judeţean Tulcea, cu motivarea că titlul statului, fondat pe Decretul nr. 218/1960, modificat prin Decretul nr. 712/1966, nu este valabil, așa încât, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, se impune restituirea bunului în proprietatea reclamanţilor.

Consiliul judeţean Tulcea a declarat recurs, susţinând că soluţiile instanţelor de fond și de apel au fost date cu nerespectarea cerinţelor dispoziţiilor art. III din Decretul nr. 218/1960, așa încât s-ar impune respingerea acţiunii.

Recursul este nefondat.

Potrivit textului art. III din Decretul nr. 218/1960, dreptul la orice acţiune, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat înainte de data publicării decretului în posesia statului, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1950, se prescrie prin doi ani socotiţi de la data când a avut loc intrarea în posesie.

Textul instituie un caz de prescripţie extinctivă, aplicabil dacă a avut loc un act de intrare în posesie a statului prin dobândirea a două elemente și anume: corpus și omnius sibi habendi. Numai că intrarea în posesie și producerea efectului de prescripţie cer, în plus, ca posesia să fie utilă, adică neviciată, între altele, prin violenţă morală.

Or, în speţă, preluarea bunului nu s-a făcut prin titlu, ci prin obstrucţionarea proprietarului prin măsuri de autoritate excesivă, transformate în violenţă morală, menţinută până în anul 1989 când a avut loc schimbarea regimului politic. Această situaţie de fapt a însemnat imposibilitatea revendicării bunului de către fostul proprietar, în timpul regimului comunist.

Ca atare, în sensul adevărat al sintagmei din textul art. III al Decretului nr. 218/1960 și al cerinţei ca posesia să fie utilă, nu a avut loc o intrare în posesie a statului pentru a putea fi primită apărarea recurentului că acţiunea în revendicare este prescrisă și că statul a dobândit proprietatea bunului prin titlu valabil.

Așa fiind, cu temei instanţele de fond au admis acţiunea și i-au obligat pe pârâţi să le restituie reclamanţilor posesia și proprietatea imobilului revendicat.

În consecinţă, s-a respins recursul, ca nefondat.