Eligibility of usufructuary holders for reparatory measures under Law 10/2001 for nationalized property

Cerere de măsuri reparatorii pentru imobil – construcţie - intrat în mod abuziv în proprietatea statului formulată de titularii unui drept de uzufruct

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Cerere de măsuri reparatorii pentru imobil – construcţie - intrat în mod abuziv în proprietatea statului formulată de titularii unui drept de uzufruct

Index alfabetic. Drept civil.

- Cerere de măsuri reparatorii pentru imobil – construcţie - intrat în mod abuziv în proprietatea statului formulată de titularii unui drept de uzufruct

Legea 10/2001 este un act normativ cu caracter reparatoriu al preluărilor abuzive a imobilelor care stabilește acordarea de măsuri reparatorii doar foștilor proprietari, sau moștenitorilor acestora. Raţiunea pentru care legiuitorul a acordat aceste reparaţii doar foștilor proprietari se explică prin faptul că la data preluării imobilelor, dreptul de proprietate a fost transmis statului cu toate atributele sale, respectiv, posesia, folosinţa și dispoziţia, atribute care nu puteau aparţine decât proprietarului bunului.

In speţă, autorii reclamanţilor nu au fost proprietarii terenului în discuţie, ci doar titularii unui drept de uzufruct, în baza căruia nu beneficiau decât de posesia și folosinţa bunului, astfel încât reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de lege.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9323 din 15 noiembrie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 580 din 18 mai 2005 Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii O.M., O.D., S.A. în contradictoriu cu primarul Municipiului Alba Iulia, a modificat dispoziţia nr. 125 din 9 februarie 2005 emisă de pârât în sensul stabilirii valorii construcţiilor de pe terenul înscris în CF nr. 5236 Alba Iulia nr. top 2034/1/2/2 la suma de 4.690.429.548 lei și acordării măsurilor reparatorii în echivalent bănesc până la concurenţa sumei stabilite ca valoare a construcţiei, a obligat pârâtul să îndeplinească formalităţile prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru acordarea despăgubirilor bănești și a respins capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul înscris în CF nr. 5236 Alba Iulia.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că autorii reclamanţilor au cumpărat în anul 1940 dreptul de uzufruct asupra terenului în discuţie pe care au edificat o casă de locuit în anul 1948, pierzând apoi dreptul de proprietate prin naţionalizare.

Imobilul nu poate fi restituit în natură, iar valoarea lui a fost stabilită la 4.690.429.548 lei în funcţie de gradul de uzură precizat de reclamanţi.

Întrucât la data naţionalizării construcţia a avut destinaţia de locuinţă reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri bănești.

S-a mai reţinut că terenul a aparţinut Statului Român, astfel că nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamanţii, cât și pârâtul primarul Municipiului Alba Iulia.

In motivarea apelului reclamanţii au susţinut că în mod greșit prima instanţă a respins capătul de cerere privitor la acordarea măsurilor reparatorii pentru teren, făcând abstracţie de prevederile art. 517, art. 521 și art. 539 Cod civil privind drepturile uzufructuarului și obligaţiile proprietarului de a nu vătăma în nici un fel aceste drepturi. S-a mai susţinut că uzufructul este un drept real transmisibil care are o pondere valorică de 20% din valoarea de circulaţie a imobilului, stabilită potrivit art. 4 alin .1 din OG nr. 12/1998 și că, în situaţia în care nu ar fi intervenit naţionalizarea, reclamanţii ar fi fost îndreptăţiţi să devină proprietari deplini ai terenului.

În apelul formulat de pârâtul primarul Municipiului Alba Iulia s-a arătat că în mod greșit a fost anulat coeficientul de uzură al imobilului întrucât stabilirea acestuia a fost făcută de comisia de evaluare cu respectarea dispoziţiilor art.10 alin .6 din Legea nr. 10/2001. Cel de-al doilea motiv de apel se referă la modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii, avându-se în vedere dispoziţiile art.24 alin.2 din lege, în condiţiile în care incidente în cauză sunt dispoziţiile art.10 alin.1, deoarece acordarea despăgubirilor bănești nu mai este posibilă.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 86 din 17 martie 2006 a respins ambele apeluri reţinând că de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 beneficiază doar foștii proprietari ai imobilelor preluate abuziv și, prin urmare, reclamanţii nu se pot prevala de un drept de uzufruct pentru a obţine măsurile reparatorii.

In ce privește apelul declarat de pârât s-a reţinut că în mod corect a fost înlăturat coeficientul de uzură al imobilului reţinut de comisia de evaluare având în vedere vechimea imobilului de peste 68 ani.

Instanţa de fond, în mod judicios a apreciat că pentru imobilele demolate care au avut destinaţia de locuinţă la data preluării, așa cum este cazul în speţă, solicitanţii pot beneficia de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, conform art.24 alin.2 din lege. Modificările Legii 10/2001 invocate de apelant sunt ulterioare emiterii dispoziţiei și pronunţării sentinţei atacate care nu pot fi verificate decât raportat la normele legale în vigoare la data respectivă.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii și primarul Municipiului Alba Iulia.

In motivarea recursului formulat de reclamanţi se reiterează motivele de apel.

Primarul Municipiului Alba Iulia și-a întemeiat recursul în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă reiterând motivele de apel.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la recursul formulat de reclamanţi.

Legea 10/2001 este un act normativ cu caracter reparatoriu al preluărilor abuzive a imobilelor care stabilește acordarea de măsuri reparatorii doar foștilor proprietari, sau moștenitorilor acestora. Raţiunea pentru care legiuitorul a acordat aceste reparaţii doar foștilor proprietari se explică prin faptul că la data preluării imobilelor, dreptul de proprietate a fost transmis statului cu toate atributele sale, respectiv, posesia, folosinţa și dispoziţia, atribute care nu puteau aparţine decât proprietarului bunului.

In speţă, autorii reclamanţilor nu au fost proprietarii terenului în discuţie, ci doar titularii unui drept de uzufruct, în baza căruia nu beneficiau decât de posesia și folosinţa bunului, astfel încât reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de lege.

In urma analizei filei CF nr. 5236 Alba Iulia, depusă la pagina 21 a dosarului de fond, s-a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost înscris în anul 1923 în favoarea Statului Român. Ulterior, prin decizia nr. 1605/1924 s-a instituit un drept de uzufruct asupra terenului și de proprietate asupra construcţiilor în beneficiul numitei E.D., care a transmis acest drept autorilor reclamanţilor prin contractul de vânzare cumpărare nr. 670 din 20 aprilie 1940. In consecinţă, terenul a aparţinut statului și nu putea fi naţionalizat. Ceea ce s-a naţionalizat a fost doar construcţia edificată pe teren, proprietatea autorilor reclamanţilor conform contractului de vânzare cumpărare din 1940.

Referitor la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia.

In mod corect s-a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea despăgubirilor bănești conform art. 24 alin. 2 din Legea 10/2001, în vigoare la data pronunţării sentinţei de fond, deoarece la momentul naţionalizării imobilul avea destinaţia de casă de locuit.

Faptul că instanţa a stabilit o valoare a despăgubirilor fără a ţine seama de coeficientul de uzură a imobilului aplicat de comisia de evaluare nu are relevanţă, întrucât acordarea despăgubirilor se va realiza conform procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.

Astfel, conform art.16.6 ultimul alineat al HG 1095/2005 după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau dispoziţia care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentaţia privind imobilul, evaluatorului sau societăţii de evaluatori.

Potrivit art.16.12 din același act normativ, raportul întocmit de evaluator va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă invocate de recurenţi, urmând a se respinge recursurile declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 al.1 Cod procedură civilă.