Public utility expropriation compensation: mandatory three-member expert commission and procedural notice requirements under Law 33/1994

Cerere privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Componenţa comisiei de experţi pentru stabilirea despăgubirilor.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Cerere privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Componenţa comisiei de experţi pentru stabilirea despăgubirilor.

Index alfabetic. Drept civil.

- Exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

- Componenţa comisiei de experţi pentru stabilirea despăgubirilor.

Legea nr. 33/1994: art. 25

C.pr.civ. art. 208

Potrivit art.25 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Constituirea comisiei de experţi este declarată de lege, deci obligatorie pentru instanţă.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6979 din 14 septembrie 2006

Administraţia Naţională a Drumurilor din România – Direcţia Regională de Drumuri și Poduri București a chemat în judecată pârâta G.V.A.E. pentru ca instanţa să dispună exproprierea suprafaţei de 46,50 mp teren, deţinută în proprietate de aceasta, în vederea realizării lucrării de interes naţional „Lărgire la 4 benzi DN5 Adunaţii Copăceni – Giurgiu Km 23+200 – 59+100” potrivit OG nr.16/1999 aprobată și modificată prin Legea nr.1/2002.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între terenurile afectate de lucrările ce se vor realiza se află și cel al pârâtei, aceasta din urmă fiind de acord cu exproprierea terenului arabil în suprafaţă de 46,5 mp, neacceptând însă oferta de 2 USD/mp.

Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa civilă nr.6 din 23 ianuarie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională de Drumuri și Poduri din România – Direcţia Regională de Drumuri și Poduri București împotriva pârâtei și a luat act de învoiala părţilor în scris, privind exproprierea imobilului, teren arabil în suprafaţă de 45,5 mp situat în extravilanul comunei Daia, judeţul Giurgiu.

De asemenea, a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire în cuantum total de 93 USD, respectiv câte 2 USD/mp, despăgubire ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu – dolar al BNR valabil în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, că potrivit art.24 alin.2 din Legea nr.33/1994, atunci când părţile se învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu și asupra despăgubirii, instanţa va lua act de învoială și va stabili despăgubirea în condiţiile art.15 din același act normativ.

Întrucât pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei tehnice, după care nu s-a mai prezentat la proces, instanţa a stabilit despăgubirea la nivelul ofertei de expropriere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta susţinând că, în cauză nu există o convenţie valabilă între părţi, în sensul legii, deoarece nu toate clauzele acesteia au fost însușite, cu atât mai mult cu cât obiecţiunea privind despăgubirile a fost inserată ca atare în convenţia de expropriere.

A mai arătat, că prima instanţă, prin hotărârea atacată, a încălcat nu numai dispoziţiile art.24 alin.2 din Legea nr.33/1994 dar și principiile constituţionale privind garantarea și apărarea dreptului de proprietate.

În cauză, instanţa de apel, a încuviinţat pentru apelantă proba cu înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate.

Prin decizia civilă nr.781/A din 20 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâta și a fost schimbată în parte sentinţa apelată.

S-a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire în cuantum de 2325 USD, respectiv de 50 USD/mp – 46,5 mp, sumă ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu-USD al BNR, valabil, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei; a înlăturat „învoiala” de care instanţa de fond a luat act.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.27 din Legea nr.33/1994 și comparând rezultatul expertizei cu ofertă de 2 USD și de preferinţa apelantei exprimată prin „învoială” a constatat că preţul de 50 USD/mp reprezintă o dreaptă despăgubire, aceasta nefiind mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de apelantă (art.27 alin.2 din Legea nr.33/1994).

A mai reţinut instanţa de apel, că pentru evaluarea terenului în litigiu, au fost luate în calcul valori reduse la aproximativ 50% din cele realizabile la tomate, astfel: 60.000 kg/ha faţă de 45 – 110.000 kg/ha potenţialul culturii; 1,5 RON/kg tomate faţă de 3 – 5 practicat în pieţe.

Împotriva deciziei date în apel, Compania Naţională de Autostrăzi și Drumuri Naţionale SA – Direcţia Regională de Drumuri și Poduri București, a declarat recurs, considerând că, instanţa a încălcat dispoziţiile imperative prevăzute de art.25 din Legea nr.33/1994 și ale art.208 Cod de procedură civilă, în sensul că nu a fost încunoștiinţată asupra efectuării expertizei.

Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art.25 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

În speţă, prin încheierea de ședinţă din data de 20 septembrie 2005, instanţa de apel, a desemnat un expert, fără a se mai conforma dispoziţiilor imperative prevăzute de art.25 din Legea nr.33/1994, în sensul constituirii comisiei de experţi, respectiv unul desemnat de expropriator și un al treilea, de persoana supusă exproprierii.

Constituirea comisiei de experţi este declarată de lege, fiind deci obligatorie pentru instanţă.

Pe de altă parte, dispoziţia prevăzută în art.208 alin. (1) Cod de procedură civilă, nu poate fi considerată ca fiind satisfăcută, din moment ce expertul desemnat de instanţă la pct.4 al raportului de expertiză a consemnat că „din dosar reieșind că intimata relamantă Administraţia Drumuri și Poduri București nu mai dorește a se prezenta”, nu a mai incunoștiinţat-o astfel despre efectuarea expertizei.

Această neregularitate procedurală a fost invocată de recurentă și în apel.

În consecinţă, încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art.25 din Legea nr.33/1994 cât și pe cele referitoare la citarea recurentei în vederea efectuării expertizei dispuse de instanţa de apel, justifică admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.