Prohibition of double compensation for expropriated property; exclusion of post-debate claims in appeal proceedings

Dublă despăgubire. Nelegalitate. Închiderea dezbaterilor. Respectarea principiului contradictorialităţii și al dreptului la apărare. Judecarea apelului.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Dublă despăgubire. Nelegalitate. Închiderea dezbaterilor. Respectarea principiului contradictorialităţii și al dreptului la apărare. Judecarea apelului.

Indice alfabetic : Închiderea dezbaterilor.

Judecarea apelului.

Codul de Procedură Civilă : art. 150, art. 294

Legea 10/ 2001, art. 20.

1. Scopul adoptării Legii nr. 10/2001 a fost să repare prejudiciile cauzate prin preluarea abuzivă a imobilelor, însă nu în sensul reparării aceluiași prejudiciu de două ori, astfel, persoanele care au beneficiat de despăgubiri în baza Legii nr. 112/ 1995 pot solicita restituirea în natură , dar cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a legii (art. 20 al. 1, Legea 10/2001, republicată).

2. După închiderea dezbaterilor (art. 150 C. proc. civ.) judecătorii ce alcătuiesc completul de judecată vor delibera în vederea pronunţării hotărârii. Astfel, după închiderea dezbaterilor nu mai pot fi depuse cereri noi , prin intermediul concluziilor scrise, întrucât , în caz contrar, instanţa ar încălca principiul contradictorialităţii dezbaterilor, al dreptului la apărare dar și dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. conform căruia în apel nu se poate schimba obiectul și nici cauza cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.

Î.C.C.J. , Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6411 din 30 iunie 2006.

Notă : Instanţa a avut în vedere Legea 10/2001 în varianta republicată în M. Of. , Partea I nr. 798 din 02.09.2005.

Prin sentinţa civilă nr. 2762 din 21 decembrie 2004, rejudecând cauza în fond după casare, Tribunalul Cluj – secţia civilă a respins plângerea formulată de reclamantul H.J. împotriva dispoziţiei nr.12 din 25 februarie 2002 emisă de pârâtul primarul comunei Unguraș, prin care s-a admis notificarea reclamantului și s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în comuna Unguraș, condiţionat de restituirea despăgubirilor primite pentru același imobil în temeiul Legii nr. 112/1995.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut :

Imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul statului român prin expropriere, în temeiul Decr. nr. 83 din 2 martie 1949, de la fosta proprietară H.M.T., de pe urma căreia au rămas ca moștenitori H.J. și H.L.-L., în calitate de fii și H.O.-G. și H.A.-M., în calitate de nepoate de fiu predecedat.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, atât nepoatele proprietarei tabulare, cât și reclamantul au formulat cerere de restituire în natură a imobilului, care a fost respinsă, deoarece în imobil funcţiona o grădiniţă.

Prin hotărârea nr. 111 din 13 mai 1998 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 nepoatelor le-au fost acordate despăgubiri pentru imobil, în limita plafonului maxim de 170 458 080 lei, care le-au fost și plătite efectiv.

Reclamantului i s-a respins în căile de atac solicitarea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că cererea sa a fost formulată tardiv.

După apariţia Legii nr. 10/2001, reclamantul a fost singurul moștenitor care a formulat notificare pentru restituirea în natură a imobilului.

Întrucât între timp grădiniţa a fost mutată, notificarea reclamantului a fost admisă, condiţionat însă de restituirea despăgubirilor achitate în baza Legii nr. 112/1995, conform art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul a făcut contestaţie, solicitând ca restituirea în natură a imobilului să se facă necondiţionat, deoarece nu el a încasat despăgubirile.

Instanţa a considerat însă că aceste despăgubiri grevează imobilul și că scopul adoptării Legii nr. 10/2001 este să repare prejudiciile cauzate prin preluarea abuzivă a imobilelor, dar nu în sensul reparării aceluiași prejudiciu de două ori, cum s-ar întâmpla dacă reclamantului i s-ar restitui imobilul în natură, fără a fi obligat la plata despăgubirilor plătite de stat pentru același imobil.

Tribunalul a mai reţinut că statul nu are nicio posibilitate de a se întoarce împotriva nepoatelor fostei proprietare pentru recuperarea despăgubirilor.

Prin decizia civilă nr. 37 A din 20 ianuarie 2006, Curtea de Apel Cluj – secţia civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei de H.S.S., în calitate de moștenitoare a reclamantului decedat.

Curtea de apel a reţinut în esenţă :

În conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, menţinută și după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, persoanele care au beneficiat de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a legii.

Din art. 1 al Legii nr. 10/2001 reiese că măsurile reparatorii, indiferent de natura lor, privesc imobilul, astfel încât nu este posibil ca pentru unul și același imobil să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent o parte din membrii unei familii și, în același timp, imobilul să fie restituit în natură altor membri ai aceleiași familii, caz în care s-ar acorda o dublă despăgubire pentru același bun, fără niciun temei.

Suma încasată deja de o parte a membrilor familiei nu ar putea fi recuperată de stat, însă beneficiarul măsurii de restituire în natură se poate desocoti cu ceilalţi moștenitori, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judecătorească.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta H.S.S. susţinând că :

1. La pronunţarea deciziei, curtea de apel nu a ţinut seama de concluziile scrise depuse de ea la dosar, repetând aceleași lucruri arătate în sentinţa tribunalului.

2.Decizia atacată nu respectă dispoziţiile art. 19 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, modificată prin legea nr. 247/2005, în care se arată că, dacă s-au primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii au dreptul la diferenţa de preţ pentru întregul imobil, teren și construcţie, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.

Or, reclamanta, în a doua parte a concluziilor a venit și cu această propunere în faţa curţii de apel, de care curtea nu a ţinut seama, judecând cauza mecanic.

Recursul astfel motivat nu este fondat.

Curtea de apel a judecat pricina în limitele învestirii sale, ţinând seama de obiectul cauzei și motivele de apel formulate.

Faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata diferenţei de preţ, formulată prin concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, nu atrage nelegalitatea hotărârii, așa cum susţine recurenta.

Dimpotrivă, dacă ar fi procedat astfel, instanţa ar fi încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor, dreptul la apărare al pârâtului, precum și dispoziţiile art. 294 C. pr. civ. conform cărora în apel nu se poate schimba obiectul și nici cauza cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.

Pe de altă parte, la situaţia de fapt stabilită nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 modificat din Legea nr. 10/2001, devenit art. 20 după republicarea legii în baza art. VII din Legea nr. 247/2005.

Alin. 2 și 3, la care se referă recurenta, au în vedere ipoteza în care imobilul a fost vândut cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, caz în care persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar dacă au primit deja despăgubiri au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, și valoarea corespunzătoare a imobilului.

Or, în speţă, imobilul nu a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, ci, dimpotrivă, este liber, iar unitatea deţinătoare a considerat că poate fi restituit în natură.

Pentru considerentele expuse , recursul a fost respins , fiind nefondat.