Expropriated property under valid title and compensation: survival of right to reparation under Law 10/2001

Imobil preluat de stat conform Decretului nr.147/1980 cu plata de despăgubiri. Caracterul abuziv al preluării.

Cuprins pe materii. Drept civil. Imobil preluat de stat conform Decretului nr.147/1980 cu plata de despăgubiri. Caracterul abuziv al preluării.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat de stat conform Decretului nr.147/1980 cu plata de despăgubiri.

- Caracterul abuziv al preluării.

Legea nr. 10/2001: art. 2 lit. h, art. 11

Legea nr. 213/1998: art. 6 alin. 1

Faptul că decretul de expropriere a constituit titlul valabil pentru stat (realizându-se și plata despăgubirilor), nu scoate imobilul din sfera de reglementare a Legii nr.10/2001, având în vedere că potrivit art.2 alin.1 lit.h, sunt considerate ca preluate abuziv „și orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998”.

De asemenea, împrejurarea că s-ar fi plătit despăgubirea, nu conduce la stingerea dreptului la măsuri reparatorii, ci doar condiţionează acordarea acestora de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite.

În acest sens, art.11 din Legea nr.10/2001 reglementează modalitatea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor expropriate, ţinând seama de diferitele situaţii apărute în urma exproprierii (demolarea totală sau parţială a construcţiilor; ocuparea terenului, în întregime sau parţial, de lucrările în vederea cărora s-a dispus exproprierea).

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5976 din 19 iunie 2006

La 21 octombrie 2003, contestatorul D.D. a solicitat Tribunalului Tulcea, în contradictoriu cu Primarul municipiului Tulcea, anularea dispoziţiei nr.1006 din 21 decembrie 2001 emisă de acesta.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă, ca nefiind dovedit dreptul la restituire, notificarea privind restituirea unui imobil, compus din teren în suprafaţă de 400 mp și 60,92 mp construcţii, preluat abuziv de către stat, în vederea construirii unui bloc de locuinţe.

Întrucât, după demolarea casei pe terenul respectiv nu s-a edificat până în momentul de faţă nici o clădire, prin notificarea formulată, contestatorul a cerut restituirea în natură a terenului, iar pentru construcţia demolată să-i fie acordate despăgubiri.

Prin sentinţa civilă nr.1315 din 24 iunie 2004 Tribunalul Tulcea a respins contestaţia ca neîntemeiată.

S-a reţinut, în justificarea soluţiei, că petentul nu a dovedit faptul că era proprietarul imobilului la data la care s-a realizat exproprierea, conform Decretului nr.147/1980. În plus, chiar în condiţiile în care era proprietar la acea dată, nu s-a dovedit că a avut loc o preluare abuzivă a imobilului, de vreme ce statul a acordat despăgubirea conform valorii imobilului.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, arătând că în mod greșit nu s-a luat în considerare calitatea sa de proprietar, dovedită atât cu titlul de proprietate, cât și prin sentinţa civilă din 1987, pronunţată în urma cererii sale de anulare a certificatului de moștenitor de pe urma surorii sale și a cumnatului său, M.A. și M.V., sentinţă prin care instanţa a stabilit că reclamantul este proprietarul imobilului din Tulcea, compus din casă și teren.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1185/C din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia civilă. Instanţa a reţinut, în esenţă, că imobilul în cauză a fost proprietatea reclamantului, conform contractului de vânzare- cumpărare autentic încheiat de acesta în anul 1940, cu sora sa D.(M.)V. Imobilul a fost expropriat potrivit Decretului nr.147/1980 pe numele M.A.(cumnatul reclamantului), care a beneficiat de despăgubirea acordată ca urmare a exproprierii.

Certificatul de moștenitor în baza căruia M.A. a încasat despăgubirea a fost anulat ulterior, la solicitarea reclamantului, potrivit deciziei civile nr.168 din 22 aprilie 1987 a Tribunalului Tulcea, hotărâre prin care s-a constatat și calitatea de proprietar a acestuia asupra imobilului (inclus iniţial în masa succesorală a defunctei lui surori).

S-a mai concluzionat că reclamantul nu mai este proprietar al imobilului din anul 1987, când prin hotărâre irevocabilă s-a constatat pe de o parte, că imobilul expropriat a fost proprietatea sa, dar în același timp, moștenitorul legal al celui care încasase despăgubirea ca efect al exproprierii, a fost obligat la restituirea acesteia (26.727 lei) către reclamant.

Faţă de această situaţie, s-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat și nici dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, astfel încât nu poate primi măsurile reparatorii solicitate.

Împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul care a arătat că încasarea despăgubirilor nu echivalează cu pierderea dreptului său la măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001 și nu înlătură caracterul abuziv al preluării bunului de către stat, având în vedere că scopul exproprierii nu a fost realizat.

Recursul este fondat.

Apreciind asupra lipsei calităţii de persoană îndreptăţită, instanţa de apel a reţinut că dreptul de proprietate asupra imobilului s-a pierdut în anul 1987 – când, prin hotărâre judecătorească irevocabilă au fost obligaţi moștenitorii celui care în mod nelegal încasase suma de bani drept despăgubire, să o remită reclamantului.

Un astfel de considerent al instanţei, care înlătură dreptul la măsuri reparatorii al reclamantului, în temeiul Legii nr.10/2001, ignoră dispoziţiile art.2 din acest act normativ care definesc imobilele preluate abuziv de către stat.

Astfel, stabilind că în speţă, decretul de expropriere a constituit titlul valabil pentru stat (realizându-se și plata despăgubirilor), această împrejurare nu scoate imobilul din sfera de reglementare a Legii nr.10/2001, având în vedere că potrivit art.2 alin.1 lit.h, sunt considerate ca trecute abuziv în proprietatea statului abuziv „și orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998”.

De asemenea, împrejurarea că s-ar fi plătit despăgubirea nu conduce așa cum în mod greșit a considerat instanţa, la stingerea dreptului la măsuri reparatorii, ci doar condiţionează acordarea acestora de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite.

În acest sens, art.11 din Legea nr.10/2001 reglementează modalitatea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor expropriate, ţinând seama de diferitele situaţii apărute în urma exproprierii (demolarea totală sau parţială a construcţiilor; ocuparea terenului, în întregime sau parţial, de lucrările în vederea cărora s-a dispus exproprierea).

Raportat la aceste situaţii se stabilește natura măsurilor reparatorii, acordarea acestora fiind condiţionată, atunci când este cazul, de rambursarea sumelor primite cu titlu de despăgubiri.

În speţă, instanţa a încălcat aceste dispoziţii legale, atunci când a stabilit că preluarea imobilului prin expropriere și acordarea de despăgubiri înlătură calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Cum o astfel de apreciere, eronată, a însemnat o necercetare a fondului cauzei – judecata oprindu-se la aspectul formal, al calităţii în solicitarea măsurilor, fără a se examina fondul acestora, în baza art.313 Cod procedură civilă cu referire la art.312 alin.5 Cod procedură civilă, prin admiterea recursului a fost casată decizia atacată.

Având în vedere că și prima instanţă a soluţionat pricina fără a intra în cercetarea fondului, rejudecându-se apelul, acesta a fost admis și conform art.297 alin.1 Cod procedură civilă, a fost desfiinţată sentinţa cu trimiterea spre rejudecare aceluiași tribunal.