Railway wagon buffer patent upheld as combination invention deemed novel despite known elements

Invenţie de combinaţie. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o invenţie de combinaţie pentru a fi brevetată.

Cuprins pe materii. Dreptul proprietăţii intelectuale. Invenţie de combinaţie. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o invenţie de combinaţie pentru a fi brevetată

Index alfabetic. Dreptul proprietăţii intelectuale

- Invenţie de combinaţie.

- Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o invenţie de combinaţie pentru a fi brevetată

Legea nr. 62/1974: art.10

În cazul unei invenţii de combinaţie, combinaţia este brevetabilă și dacă elementele care o compun fac, la rândul lor, obiectul unor brevete sau se bucură de anterioritate în alte condiţii.

În cadrul invenţiei de combinaţie elementele pot fi noi dar și cunoscute, însă, combinaţia în ansamblu trebuie să fie nouă.

Fiind vorba deci și de elemente cunoscute, diferenţa dintre rezultatul obţinut și cel anterior nu trebuie să fie radicală și absolută, pentru că în general nici nu poate fi astfel, fiind suficient ca rezultatul, prin aplicarea propusă, să prezinte elemente calitativ superioare sau economice.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3919 din 14 aprilie 2006.

La 9 noiembrie 1998, reclamanta SC „Astra Vagoane Arad” SA a chemat în judecată Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea brevetului de invenţie RO 91587 din 11 decembrie 1986, privind invenţia cu titlu „Tampon pentru vagoane de cale ferată”.

În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:

Titulara brevetului în cauză a fost reclamanta până în anul 1996, iar prin adresa nr.1633 din 17septembrie 1996 reclamanta a renunţat la brevetul de invenţie, comunicând acest lucru inventatorilor și OSIM.

Din 10 decembrie 1997 titulari ai brevetului de invenţie au devenit autorii K.A. și D.V., acesta din urmă renunţând în favoarea celuilalt la 20 martie 1997.

Soluţia tehnică brevetată nu îndeplinește condiţiile de noutate și inventivitate prevăzute de art.9-10 din Legea nr.62/1974 și respectiv art.7-10 din Legea nr.64/1991, cu referire la actele care constituie o autoritate distrugătoare de noutate pentru cererea de brevetare nr.118675 din 10 mai 1985.

S-a mai invocat totodată că s-a încălcat și art.9 din Legea nr.64/1991 care prevede că o invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate în acel domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoștinţele cuprinse în stadiul practicii.

Pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci (OSIM) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii, susţinând că faţă de soluţiile din stadiul tehnicii, soluţia tehnică protejată prin brevetul de invenţie nr.91587 prezintă progres tehnic prin faptul că are sistemele de prevenire a rotirii talerului demontabile și dispuse pe exteriorul carcasei tamponului, ceea ce înlesnește demontarea și montarea tamponului în timpul reparaţiilor.

Prin sentinţa nr.952 din 18 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul București, secţia a III a civilă s-au admis cererea formulată de reclamanta „Astra Vagoane Arad” SA și cererea de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantei formulată de intervenienta SC Meva SA în contradictoriu cu pârâta Oficiul de Stat Pentru Invenţii și Mărci și intervenientul K.A.

A fost anulat brevetul de invenţie RO 91587 din 11 decembrie 1986 cu titlu „Tampoane pentru Vagoane de Căi Ferate”.

S-a respins ca nefondată cererea de intervenţie formulată de intervenientul K.A.

La soluţionarea cauzei s-au avut în vedere probele administrate, faţă de care s-au reţinut următoarele:

Invenţia protejată prin brevetul de invenţie în cauză nu a fost descrisă complet și precis pentru a putea fi aplicată; elementele de noutate erau deja cunoscute în stadiul tehnicii, invenţia nu prezenta progres tehnic și nu a implicat un efort creator, astfel cum s-a concluzionat în raportul de expertiză efectuat în cauză.

În raport de aceste elemente s-a apreciat că nu au fost respectate condiţiile de brevetare a invenţiei prevăzute de art.10 din Legea nr.62/1974.

Împotriva sentinţei a formulat apel intervenientul K.A. criticând-o, în esenţă, pentru următoarele motive:

Nu s-au avut în vedere probe din dosar care lămuresc pe deplin condiţiile de brevetabilitate a invenţiei.

Iniţial a fost cerută anularea certificatului de inventator cu scopul clar ca inventatorii să nu mai solicite drepturile aferente brevetului. Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr.1574 din 30 aprilie 1999 a decis în mod irevocabil respingerea recursului declarat de reclamanta din prezenta cauză.

Prin decizia civilă nr.340/A din 26 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel București – secţia a III a civilă s-a admis apelul formulat de către intervenient și s-a schimbat în tot sentinţa pronunţată de tribunal, în sensul că s-a respins acţiunea completată ca neîntemeiată; s-a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul K.A. și s-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de SC „MEVA” SA A TRINTY IND. INC. COMPANY ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă și intimata-intervenientă au fost obligate la plata sumei de 254.000 lei către intervenientul-apelant cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea a reţinut că în condiţiile în care prin decizia civilă nr.1574 din 30 aprilie 1999 Curtea Supremă de Justiţie – secţia civilă a confirmat soluţia prin care s-a respins cererea de anulare a certificatului de inventator nr.91.587/1986 nu poate fi anulat nici brevetul de invenţie cu același număr chiar dacă se susţine că nu au fost îndeplinite cumulativ cele 5 condiţii prevăzute de art.10 din Legea nr.62/1974.

Curtea Supremă de Justiţie – Secţia civilă prin decizia nr.4615 din 16 decembrie 2002 a admis recursurile formulate de reclamantă și intervenienta accesorie împotriva deciziei civile nr.340/A din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel București – secţia a III a civilă. S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanţe pentru soluţionarea pe fond a apelului și a cererii de intervenţie accesorie.

Curtea Supremă a apreciat că situaţia reţinută de instanţa de apel relativ la procesul având ca obiect anularea certificatului de inventator nu este relevantă faţă de dispoziţiile art.50 din Legea nr.62/1974 care statuau că anularea certificatului de inventator intervine doar ca efect al anulării brevetului de invenţie.

S-a reţinut că procedând astfel instanţa de apel nu a analizat motivele de apel vizând fondul pricinii.

Procedând la rejudecarea apelului, Curtea de Apel București – secţia a III a civilă a dispus respingerea acestuia ca nefondat; totodată, apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată de 31.522.090 lei către reclamantă și de 16.116.238 lei către intervenientă.

La pronunţarea deciziei Curtea a avut în vedere următoarele motive:

Din probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză tehnică, rezultă că instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art.10 din Legea nr.62/1974 pentru brevetarea invenţiei, respectiv: soluţia să fie o creaţie tehnică care prezintă noutate și progres tehnic faţă de stadiul cunoscut al tehnicii, să nu fi fost brevetată sau făcută publică în ţară sau străinătate și să reprezinte o soluţie tehnică pentru rezolvarea unor probleme din economie.

La data acordării brevetului de invenţie de către OSIM, soluţia era cunoscută în stadiul tehnicii – soluţia tehnică aparţine firmei Ringfeder GMB din Germania, fiind înregistrată sub nr.P 26194694 din 3 mai 1976 și P 26318154 din 15 iulie 1976, fiind brevetată atât în Franţa sub nr.2350237/7719835 cât și în România sub nr.RO 72403/1977 - iar lipsa de noutate a soluţiei tehnice revendicate prin brevetul în discuţie a fost evidenţiată și în literatura de specialitate și publicaţii care trebuiau examinate de OSIM.

Comparându-se revendicările brevetului în litigiu cu brevetele publicate anterior (Franţa nr.2350237/77/19835 și RO nr.72403) s-a constatat că există elemente identice cu elementele noi revendicate.

În același timp s-a reţinut că brevetul în discuţie are în minus faţă de cele două brevete anterioare (Fr. și RO) lipsa unei garnituri de etanșeitate și alunecare a unei plăci de uzură care împiedică pătrunderea murdăriei în interiorul tamponului.

Avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, Curtea a constatat că brevetul de invenţie analizat nu îndeplinește cumulativ condiţiile prevăzute de art.10 din Legea 62/1974.

Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs apelantul intervenient, criticând-o pentru următoarele motive:

1. Nu s-au avut în vedere probe administrate în cauză, atrăgând incidenţa art.304 pct.10 Cod procedură civilă, după cum urmează:

În raportul de expertiză se arată că în momentul depunerii cererii nu a existat un brevet care să cuprindă revendicările menţionate în brevetul în cauză; expertiza nu mai amintește de brevetele arătate în decizia de apel.

Revendicarea, care este diferită de celelalte soluţii tehnice, este elementul care scoate în evidenţă noutatea soluţiei tehnice.

Comparându-se brevetul în discuţie cu cele publicate anterior în Franţa și România s-a ajuns la concluzia existenţei de elemente similare. Aceste elemente sunt comune tuturor tampoanelor, dar pe lângă aceasta, tamponul brevetat are revendicări care nu se regăsesc și la alte tampoane brevetate.

Acest punct de vedere al expertului este susţinut și de OSIM în „punctul de vedere” exprimat în scrisoarea 1007080 din 10 mai 2000 și întâmpinarea pe care le-a formulat în cauză.

2. Chiar reclamanta a cerut acordarea brevetului prin scrisoarea 00147 din 9 mai 1985 iar în Memoriul de calcul justificativ privind economiile postcalculate aprobat de conducerea reclamantei se recunoaște noutatea în construcţia tamponului, arătându-se că tamponul este diferit de cel fabricat de firma Ringfeder și s-a evitat astfel importul sau cumpărarea unor licenţe.

Chiar și reprezentanţii SC MEVA SA recunosc în procesul verbal întocmit la data de 4 octombrie 1996 că elementele de noutate sunt cuprinse în revendicare.

3. Pentru stabilirea drepturilor de autor, la Tribunalul Arad și Tribunalul Mehedinţi s-au efectuat expertize tehnice care au stabilit că soluţia tehnică ce face obiectul invenţiei este suficient dezvăluită pentru a putea fi realizată de un specialist în domeniu, că din descriere și din desene rezultă o soluţie suficient de conturată și elementele de noutate sunt clar cuprinse în revendicare.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este fondat.

Invenţia protejată prin brevetul în cauză este caracterizată prin următoarele revendicări:

Tampon pentru vagoane de cale ferată, destinat preluării șocurilor din dinamica rulării prin elemente amortizoare tipizate, caracterizat prin aceea că, în scopul reducerii numărului de variante constructive folosite la carcasele de tampon și al sporirii productivităţii muncii la separarea tamponului, are în compunere o carcasă de tampon de construcţie unificată pentru amortizoarele de șoc de tip inele metalice sau de tip elastomer, carcasa prezentând pe corpul ei două decupări, practicate diametral opus la 450 de axa carcasei, în ele fiind montate niște sisteme de ghidare exterioare carcasei ce elimină, printr-o pană fixată prin niște șuruburi cu asigurare prin niște șaibe deformabile pe corpul carcasei, rotirea dintre un taler al tamponului și carcasă, pana ghidând într-un canal longitudinal practicat în corpul talerului.

Brevetul de invenţie a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost eliberat sub incidenţa Legii nr.62/1974 iar prin art.10 se definea invenţia ca fiind „creaţia știinţifică sau tehnică, care prezintă noutate și progres faţă de stadiul ­­­­­­­­­­cunoscut al tehnicii mondiale, care nu a mai fost brevetată sau făcută publică în ţară sau străinătate, reprezintă o soluţie tehnică și poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme din economie, știinţă, ocrotirea sănătăţii, apărarea naţională sau orice alt domeniu al vieţii economice și sociale”.

Pentru a se putea concluziona în sensul îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor de brevetabilitate prevăzute de textul legal precizat, dată fiind și diversitatea actelor invocate în susţinerea acţiunii atât de către reclamantă cât și de intervenienta accesorie, s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate efectuată de un specialist în domeniu, expertiză ale cărei concluzii, în parte, au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, după cum rezultă din decizia de apel.

1. Instanţele au soluţionat cauza fără a avea în vedere expertiza tehnică de specialitate în integralitate și din care rezultă că „în momentul depunerii cererii nu a existat un brevet care să cuprindă revendicările menţionate în brevetul în cauză dar existau materiale tehnice care nu au fost aduse la cunoștinţa examinatorului anterioare datei de depunere a cererii de brevet în cauză.

Din același raport de expertiză rezultă:

- Carcasa tamponului și sistemul de ghidare erau unificate indiferent de tipul amortizorului folosit, carcasa unificată fiind realizată încă din anul 1979 de către ing.K.

- Soluţia tehnică cu prinderea elementului antirotire dintre exterior spre interior a fost cuprinsă în brevetul de invenţie RO 72403 din 30 aprilie 1977.

- În cartea „Elemente și structuri portante ale vehiculelor pe cale ferată” -Tampon lateral de mare capacitate construit de firma Sogolsang Gmbh Hamburg/1980 – este menţionată soluţia constructivă cu pană.

-În cele două reviste Revue Generales des Chemins de Fer din 1973 și 1974 sunt prezentate fotografii cu vagoane de marfă care au tampoane cu sistemul antirotire poziţionat la 45 de grade.

În sensul inexistenţei elementelor de anterioritate distructivă sunt și poziţiile exprimate de către OSIM în cauză.

Astfel, în brevetul RO 72403 era cunoscută soluţia de blocare a rotirii tamponului cu canelură pe interiorul carcasei tamponului, soluţie care diferă de cea cu pană demontabilă, cum este cazul în speţă. În același sens, cu sistemul cu canelură, indicându-se alte două brevete de invenţie.

Cu referire la publicaţiile reţinute de expert se arată că invenţia în cauză prezintă progres tehnic prin faptul că s-a aplicat soluţia de blocare cu pană a rotirii tamponului pe o carcasă unificată de tampon la un interval de 450 faţă de axa carcasei tamponului.

Se susţine în același timp de către OSIM că nici un brevet nu cuprinde revendicările protejate prin brevetul în cauză.

Se constată că, așa cum se reţine și în raportul de expertiză, elemente de procedeu înglobate în cadrul invenţiei erau cunoscute în cadrul tehnicii mondiale, dar o invenţie având înglobate revendicările din brevetul în cauză nu era brevetată la data respectivă.

În aceste condiţii este înlăturată motivarea deciziei de apel în sensul existenţei anteriorităţii prin brevetarea invenţiei.

Art. 10 din Legea nr.62/974 cerea ca invenţia să prezinte noutate și progres faţă de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, să fie o soluţie tehnică pentru rezolvarea unor probleme din economie – criterii legale după care s-a apreciat valabilitatea brevetului de către instanţa de apel.

Lipsa de noutate a soluţiei tehnice protejată prin brevetul în discuţie a fost reţinută de instanţa de apel, pe lângă motive ce ţin de brevetare anterioară înlăturate pe argumentele arătate mai sus, și pe motive ce fac referire la publicaţii care ar fi trebuit examinate.

Publicaţiile reţinute în raportul de expertiză ca fiind distructive de noutate sunt „Elemente și structuri portante ale vehiculelor pe calea ferată” – Hamburg 1980 și „Revue Generales des Chemins de Fer” 1973,1974.

Instanţa a reţinut lipsa noutăţii rezumându-se a reţine concluziile expertului asupra acestui aspect, fără a se pronunţa asupra altor probe administrate în cauză și printr-o aplicare greșită a dispoziţiilor legii referitoare la condiţia noutăţii, ceea ce atrage incidenţa art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă.

Astfel, din cererea de brevet, rezultă partea caracteristică a revendicării, parte care conţine acele caracteristici prin care se solicită protecţie prin brevet, respectiv elemente care compun carcasa de tampon în varianta constructivă respectivă.

Revendicarea din brevetul în discuţie, astfel cum este cuprinsă în cererea de acordare a brevetului, se caracterizează prin noutate și progres tehnic.

Soluţia tehnică propusă și brevetată nu era cuprinsă în stadiul tehnicii, deoarece, spre deosebire de variantele constructive cunoscute, aceasta are sistemul de prevenire a rotirii talerului demontabil și dispus pe exteriorul carcasei tamponului.

Această construcţie tehnică oferă avantajul înlesnirii demontării și montării tamponului în timpul reparaţiei, sporind astfel productivitatea muncii.

Reţinându-se astfel noutatea și progresul tehnic, se constată, fără îndoială, că soluţia tehnică brevetată a fost aplicată în industrie, rezolvând probleme din economie, în sensul aceluiași articol 10 din Legea nr.62/1974.

Pe de altă parte, fiind o invenţie de combinaţie, combinaţia este brevetabilă și dacă elementele care o compun fac la rândul lor obiectul unor brevete sau se bucură de anterioritate în alte condiţii.

În cadrul invenţiei de combinaţie elementele pot fi noi dar și cunoscute, însă combinaţia în ansamblu trebuie să fie nouă.

Fiind vorba deci și de elemente cunoscute, diferenţa dintre rezultatul obţinut și cel anterior nu trebuie să fie radicală și absolută, pentru că în general nici nu poate fi astfel fiind suficient ca rezultatul, prin aplicarea propusă, să prezinte elemente calitativ superioare sau economice.

Or, în cauză combinaţia brevetată este nouă și se caracterizează și prin progres tehnic pe aspectele arătate mai sus.

Faţă de aspectele relativ la care s-a apreciat în cauză că a fost alterat elementul de noutate, și cele reţinute mai sus din perspectiva art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, se constată că se răsturnau concluziile raportului de expertiză care, reţinute în parte, au fundamentat soluţia pronunţată în cauză.

2. Poziţiile celorlalte părţi cu interese contrarii intervenientului nu sunt probe hotărâtoare în dezlegarea pricinii în sensul art.304 pct.10 Cod procedură civilă.

3.Întradevăr, prin sentinţa civilă nr.380 din 3 decembrie 1997 și sentinţa civilă nr.169 din 8 iulie 1998 pronunţate de Tribunalul Arad și respectiv Tribunalul Mehedinţi se reţine că invenţia în cauză s-a aplicat și s-au stabilit drepturile bănești care li se cuvin inventatorilor, dar pentru aceste hotărâri judecătorești nu s-a făcut dovada caracterului irevocabil, iar litigiile în care s-au pronunţat au alte obiect și cauză.

Faptul că soluţia tehnică nu ar fi clară, completă și nu s-ar putea aplica numai pe baza descrierii și a desenelor nu a mai fost reţinut de instanţa de apel ca un motiv care ar afecta valabilitatea brevetului în discuţie, acest aspect bucurându-se astfel de lucru judecat.

În considerarea celor reţinute mai sus, a modificat decizia de apel în sensul admiterii apelului. Și în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa de fond, după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate acţiunea formulată de către reclamanta SC Astra Vagoane Arad SA Trinity Rasil Group și cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenienta SC Meva SA (faţă de soluţia dispusă asupra cererii formulată de partea în favoarea căreia a intervenit în cauză).

Respingându-se acţiunea formulată de reclamantă, s-a admis cererea de intervenţie formulată de către intervenientul K.A., titular al brevetului supus analizei instanţei de către reclamantă.