Restitution of state-seized property to non-notifying heirs under amended Law 10/2001

Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950. Moștenitori ai persoanei îndreptăţite la restituire, care nu au depus notificare în baza Legii nr. 10/2001.Restituirea întregului imobil moștenitorilor care au depus notificare.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950;

Legea nr. 10/2001, republicată,: art. 1 alin.1 lit.a art. 4, art. 16, art. 51

În forma actuală, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, Legea nr.10/2001, califică drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului nr.92/1950 (art.1 alin.1 lit.a ) și prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au notificat unitatea deţinătoare beneficiază moștenitorii notificatori (art.4 alin.4).

De asemenea, imobilele ocupate de instituţii publice sunt supuse restituirii în natură, cu obligaţia menţinerii afectaţiunii pe o perioadă de până la 3 ani (art.16 alin.1 și anexa nr.2 lit.a);

Prevederile acestei legi sunt, potrivit art.51, aplicabile și acţiunilor în curs de judecată.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3797 din 12 aprilie 2006.

La 17 septembrie 2004, contestatorii K.E., S.M. și K.J.G. au chemat în judecată Ministerul Administraţiei și Internelor, solicitând anularea deciziei nr.316 din 17 septembrie 2004, restituirea în natură a unui imobil situat în municipiul Sf. Gheorghe, jud. Covasna, inclusiv a cotei de 1/8 cuvenită numitei K.M., precum și restabilirea situaţiei anterioare în C.F., prin reînscrierea dreptului de proprietate al antecesorilor și repunerea lor în drepturile succesorale.

În motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr.10/2001 și art.680 și art.697 Cod Civil, contestatorii au susţinut că:

-imobilul solicitat, compus din casă de piatră (8 camere), curte și grădină cu suprafaţa de 2063 mp, a aparţinut antecesorilor, lor K.E. și K.G., și a fost preluat abuziv de stat, în temeiul Decretului nr.92/1950, deși la data naţionalizării proprietarii erau funcţionari;

-pe de altă parte, contrar scopului naţionalizării, autorităţile au dat imobilul în administrarea Consiliului Securităţii Statului, schimbându-i destinaţia și au dispus evacuarea tuturor locatarilor, inclusiv a foștilor proprietari;

-datorită preluării abuzive, fără titlu, în privinţa imobilului revendicat, în care funcţionează Poliţia municipiului Sf. Gheorghe, nu sunt operante dispoziţiile art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001;

-în aceeași localitate, pârâtul are o nouă investiţie în derulare, iar valoarea echivalentă a imobilului (4,3 miliarde lei), stabilită prin decizia atacată, nu acoperă nici valoarea terenului, la preţul actual al pieţei;

-numita K.M., nora defunctului K.G., nu a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 dar potrivit art.680 și 697 Cod civil, cota acesteia revine moștenitorului acceptant K.J.G.

Tribunalul București, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr.174 din 3 martie 2005, a respins contestaţia, reţinând că:

-printr-o hotărâre judecătorească definitivă (pronunţată în alt dosar), ce are putere de lucru judecat, s-a stabilit că imobilul în discuţie a fost preluat de stat cu titlu valabil;

- art.16 alin.(4) din Legea nr.10/2001 a fost abrogat prin O.U.G. nr.184/2002, iar în forma actuală, prevede că imobilele ocupate de instituţii publice, sunt pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publică;

-pârâtul a respins cererea de restituire în natură pe considerentul că imobilul în care funcţionează Poliţia Sf. Gheorghe este necesar continuării activităţii sale, de utilitate publică;

-imobilul figurează în anexa 1 a H.G. nr.2060/2004 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, emisă în baza și aplicarea Legii nr.213/1998;

-susţinerile referitoare la cuantumul valorii echivalente a imobilului nu constituie critici la adresa ofertei de acordare a măsurilor reparatorii, ci un argument în sprijinul cererii de restituire în natură;

-numita K.M. nu a renunţat la succesiunea defunctului moștenitor al unuia dintre proprietari, astfel că, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001, de cota sa nu pot beneficia ceilalţi moștenitori.

Curtea de Apel București, secţia a VII-a civilă, prin decizia nr.595 din 16 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi, cu motivarea că:

-prin cerea introductivă, recurenţii nu au solicitat expres constatarea nulităţii preluării imobilului de către stat;

-speţa dedusă judecăţii diferă de speţa soluţionată de Tribunalul Mureș, astfel că nu există autoritate de lucru judecat;

-imobilul solicitat nu poate fi restituit în natură deoarece intră sub incidenţa art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001;

-potrivit art. 4.1 din Normele metodologice de aplicare unitarăa Legii nr.10/2001, de cota comoștenitoarei K.M., care nu a formulat notificare dar nici nu a renunţat la succesiune, nu poate beneficia celălalt moștenitor, în virtutea dreptului de acrescământ.

Reclamanţii au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri, anularea deciziei contestate și restituirea în natură a imobilului, inclusiv cota de 1/8 a moștenitoarei K.M.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, reclamanţii au invocat modificările aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005.

Recursul este fondat deoarece:

-în forma actuală, Legea nr.10/2001 califică drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului nr.92/1950 (art.1 alin.1 lit.a ) și prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au notificat unitatea deţinătoare beneficiază moștenitorii notificatori (art.4 alin.4), iar imobilele ocupate de instituţii publice sunt supuse restituirii în natură, cu obligaţia menţinerii afectaţiunii pe o perioadă de până la 3 ani (art.16 alin.1 și anexa nr.2 lit.a);

-potrivit art.51 din Legea nr.10/2001, prevederile acestei legi sunt aplicabile și acţiunilor în curs de judecată.

Așa fiind, conform art.312 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, în sensul casării ambelor hotărâri, anulării deciziei atacate și obligării intimatului la emiterea unei decizii de restituire în natură, către reclamanţi, a întregului imobil, inclusiv cota de 1/8 cuvenită moștenitoarei K.M.