Heir wins in-kind restitution of 1,900 sq m Craiova plot; university’s educational-use exemption claim rejected

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei instituţii de învăţământ. Cerere de restituire în natură. Admisibilitate.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei instituţii de învăţământ. Cerere de restituire în natură. Admisibilitate.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei instituţii de învăţământ.

- Cerere de restituire în natură.

- Admisibilitate.

Legea nr. 10/2001: art. 1, art. 7 alin. (1), art. 16 alin. (1),

Legea nr. 84/1995 art. 166 alin. (4)

Legea nr. 247/2005.

Potrivit Legii nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie în natură, iar în cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Rezultă cu pregnanţă din interpretarea acestor texte, prioritatea restituirii în natură, faţă de restituirea prin echivalent.

Această soluţie legislativă a fost accentuată ca urmare a modificării - prin Legea nr. 247/2005 – prevederilor art. 16 din lege care, în redactarea actuală, dispune că, în situaţia imobilelor necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate, cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data emiterii deciziei ori dispoziţiei.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3714 din 11 aprilie 2006.

Prin notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 C.E., a cerut Universităţii din Craiova – Facultatea de Agronomie și ulterior Primăriei Municipiului Craiova, restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 1900 m.p., situat în Craiova, judeţul Dolj.

Prin decizia nr. 601/A din 10 iulie 2001, Universitatea din Craiova a respins această solicitare, cu motivarea că terenul este folosit ca bază didactică, fiind încorporat Laboratorului de Mașini Agricole din cadrul Facultăţii de Agronomie.

Ulterior, prin dispoziţia nr. 481 din 20 ianuarie 2003, Primăria Municipiului Craiova, a înaintat Universităţii din Craiova spre competentă soluţionare, notificarea formulată de persoana îndreptăţită, cu motivarea că aceasta este persoana juridică deţinătoare.

La 14 februarie 2003, C.E. a contestat această dispoziţie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova și Universitatea Craiova, restituirea în natură a imobilului în legătură cu care a formulat notificarea.

În motivarea contestaţiei, persoana îndreptăţită a arătat că terenul a aparţinut autorului său I.I.Ș. și a fost confiscat în baza unei sentinţe penale pronunţată de Tribunalul Militar Craiova, ulterior anulată prin decizia nr. 1588 din 21 iunie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Penală.

Trimiterea notificării către Facultatea de Agronomie se mai arată, este contrară legii, în condiţiile în care aceasta este un detentor precar, terenul aparţinând Primăriei Craiova, în calitate de succesoare legală a fostului Sfat Popular Craiova.

Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 334 din 30 iunie 2003, a respins cererea, reţinând în esenţă că persoana juridică deţinătoare este Universitatea din Craiova, unitate bugetară din învăţământ, situaţie în care aplicabile în cauză sunt dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 166 alin. (4) din Legea învăţământului nr. 84/1995, modificată.

Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă care, prin decizia nr. 359 din 21 noiembrie 2003 a anulat sentinţa și a reţinut cauza spre rejudecare, în vederea completării probatoriului.

Aceeași instanţă, prin decizia nr. 439 din 10 decembrie 2003 a admis contestaţia, a anulat decizia Universităţii Craiova și a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafaţă de 1900 m.p. situat în Craiova.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, respingerea notificării este nejustificată în condiţiile în care terenul preluat abuziv din proprietatea autorului reclamantei, nu este ocupat de construcţii sau alte utilităţi.

În cauză, a declarat recurs Universitatea din Craiova care, susţine, în esenţă, că, dat fiind dispoziţiile imperative decurgând din art. 16 al Legii nr. 10/2001, reclamanta nu era îndreptăţită la restituirea în natură a terenului în litigiu care, de altfel, nu este „liber” în sensul legii, el fiind folosit ca poligon de instrucţie a studenţilor Facultăţii de Agronomie.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în varianta în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, text preluat integral după modificarea acesteia prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie în natură, în condiţiile acestei legi. Tot astfel, art. 7 alin. (1) din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

Potrivit alineatului 2 al textului, în cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Rezultă cu pregnanţă din interpretarea acestor texte, prioritatea restituirii în natură, faţă de restituirea prin echivalent.

Această soluţie legislativă a fost accentuată ca urmare a modificării - prin Legea nr. 247/2005 – prevederilor art. 16 din lege care, în redactarea actuală, dispune că, în situaţia imobilelor necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate, cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data emiterii deciziei ori dispoziţiei.

În speţă, din probele administrate rezultă că terenul în litigiu nu este ocupat de construcţii de utilităţi proprietatea recurentei sau de utilităţi publice, fiind situat la extremitatea de răsărit a incintei laboratoarelor și folosit pentru parcarea unor autovehicole proprietate privată .

Ca atare, cum reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a imobilului din patrimoniul autorului său (condamnat politic, ulterior fiind achitat și înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii) în mod corect a apreciat instanţa că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 10/2001 și a dispus restituirea în natură.

Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.