State privatization authority held liable for equivalent reparation of nationalized property after cross-appeal reversed dismissal for lack of passive standing

Imobil naţionalizat prin Legea nr.119/1948 și intrat prin privatizare în patrimoniul unei societăţi comerciale. Cerere de restituire în natură și/sau în echivalent valoric. Calitatea procesuală pasivă a Autorităţii pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS).

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Calitate procesuală pasivă

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Imobil naţionalizat prin Legea nr.119/1948 și intrat prin privatizare în patrimoniul unei societăţi comerciale;

- Cerere de restituire în natură și/sau în echivalent valoric;

- Calitatea procesuală pasivă a Autorităţii pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS).

Legea nr. 10/2001: art. 27

.

Potrivit art.27 din Legea nr.10/2001 (înainte de modificarea survenită prin Legea nr. 247/2005) pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

În acest caz, potrivit alin.2 al aceluiași articol Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului are calitate procesuală pasivă, în speţă, imobilul fiind preluat în baza Legii nr.119/1948 de administraţia locală în baza unui proces-verbal.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2724 din 15 martie 2006.

La 3 ianuarie 2002 reclamanţii D.A. și R.M. au cerut ca în contradictoriu ci S.C. Simpas S.A. Alexandria, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS) București și Consiliul Judeţean Teleorman, să se constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea primei pârâte pentru terenul aferent construcţiei – moară din comuna Săceni și, pe cale de consecinţă obligarea acesteia să îi restituie, în natură, moara compusă din cei 200 mp teren – intravilan și construcţie, inclusiv utilajele.

În subsidiar, în situaţia în care, indiferent de motiv, restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, reclamanţii au cerut acordarea de despăgubiri în condiţiile legii.

În motivarea cererii reclamanţii arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea mamei lor, D.A., că aceasta a fost deposedată în mod abuziv de bun care, în prezent se găsește în posesia pârâtei S.C. Simpas S.A. Alexandria, căreia deși i-au notificat cererea lor, aceasta a refuzat să le restituie bunul sub motiv că s-ar fi privatizat, iar pretenţiile lor, conform Legii nr.10/2001 ar trebuii notificate pârâtei APAPS București.

Prin sentinţa civilă nr.270 din 21 aprilie 2003 Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a admis în parte cererea subsidiară a reclamanţilor, în contradictoriu cu pârâţii și a constatat că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în sumă de 420 milioane lei.

Prin aceeași sentinţă a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei S.C. Simpas S.A. nr.0018/1996 emis de Consiliul Judeţean Teleorman.

În motivarea sentinţei, reţinând calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor în sensul Legii nr.10/2001, instanţa a constatat că bunul în litigiu nu mai poate fi restituit în natură, întrucât se găsește în patrimoniul unei societăţi privatizate integral (contract de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.TR/15/13.03.2003).

Așa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art.27 din Legea nr.10/2001, instanţa a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent care urmează a fi acordate de APAPS București, sens în care s-a administrat proba cu o expertiză de specialitate, conform căreia valoarea imobilului este de 420 milioane lei, dreptul la despăgubire urmând a fi valorificat de reclamanţi conform Normelor metodologice ale Legii nr.10/2001.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta APAPS București, susţinând în esenţă că, în mod greșit, s-a reţinut că reclamanţii ar fi îndreptăţiţi la măsuri reparatorii dat fiind că nu s-a probat că ar fi urmat procedura prealabilă prevăzută de art.21 din lege, în contradictoriu cu S.C. Simpas S.A. sau procedura prevăzută de art.36 din lege, în contradictoriu cu prefectura.

Apelanta critică soluţia și motivat de faptul că în calitatea sa de administrator al acţiunilor deţinute de stat la societăţile comerciale nu putea fi obligată în cauză, aceasta cu atât mai mult cu cât prima instanţă nu a constatat valabilitatea titlului statului, singurul caz în care, în conformitate cu dispoziţiile art.27 din lege ar fi avut legitimitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr.466/A din 16 octombrie 2003 Curtea de Apel București, Secţia a III-a civilă a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat, în parte, sentinţa în sensul că reţinând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu aceasta, menţinând celelalte dispoziţii.

În justificarea soluţiei s-a reţinut cu o motivare contradictorie că singura ipoteză în care APAPS poate avea legitimitate procesuală pasivă este cea prevăzută de art.27 din Legea nr.10/2001, care presupune că bunul a fost preluat de stat cu titlu valabil. Cum reclamanţii, prin cererea de chemare în judecată, au contestat valabilitatea titlului statului și faţă de felul măsurilor reparatorii stabilite, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu este dată ipoteza prevăzută de art.27.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii și pârâta S.C. Simpas S.A. Alexandria.

În motivarea recursurilor se arată că în mod eronat instanţa de apel a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei atâta timp cât bunul în litigiu a fost naţionalizat în baza Legii nr.119/1948, caz în care este prezumat a fi preluat cu titlu de către stat, titlu de altminteri, necontestat, caz în care, în conformitate cu dispoziţiile art.27 din lege, APAPS avea calitate procesuală pasivă.

Arată reclamanţii că deși prin cererea dedusă judecăţii au susţinut că statul nu are un titlu valabil asupra bunului, prima instanţă a înlăturat această apărare, apreciind că naţionalizarea bunului în baza Legii nr.119/1948 constituie un titlu valabil, concluzie pe care nu au înţeles să o conteste.

Totodată, reclamanţii critică soluţia primei instanţe și prin prisma faptului că instanţa a omis să oblige pârâţii la plata sumei stabilite, rezumându-se decât să le constate dreptul la măsuri reparatorii în echivalent până la concurenţa sumei de 420 milioane lei.

Pârâta S.C. Simpas S.A., în argumentarea criticii de nelegalitate formulate, arată că legea instituie o prezumţie de valabilitate a titlului statului privind imobilele naţionalizate în baza Legii nr.119/1948 caz în care, atâta timp cât titlul statului nu a fost contestat și nu s-a constatat nevalabilitatea acestuia, concluzia instanţei de apel în sensul neaplicării dispoziţiilor art.27 din Legea nr.10/2001 este greșită.

Recursurile sunt întemeiate.

În drept, potrivit art.27 din Legea nr.10/2001 (în vigoare la data soluţionării apelului) pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate, ipoteză în care, potrivit alin.2 al aceluiași articol APAPS are calitate procesuală pasivă.

Naţionalizarea deși constituie o preluare abuzivă a bunului, în sensul art.2 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001, reprezintă un titlu pentru stat, distingându-se de acele preluări de bunuri de către stat fără vreo bază legală. Este la îndemâna părţii interesate ca în situaţia în care apreciază că preluarea bunului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legii de naţionalizare să conteste valabilitatea titlului statului.

Or, în speţă, reclamanţii nu au declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe prin care s-a reţinut că naţionalizarea bunului în litigiu conferea statului un titlu valabil și că fiind vorba de un bun evidenţiat în patrimoniul pârâtei S.C. Simpas S.A., societate comercială privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.27 mai sus enunţate.

Așa fiind, în mod greșit instanţa de apel a constatat a fi incidentă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a APAPS București.

Pentru a hotărî astfel, instanţa are în vedere și faptul că potrivit art.21 alin.(4) din lege, notificarea înregistrată de o persoană îndreptăţită face dovada deplină în faţa oricăror instanţe (...) a respectării termenului în care poate fi formulată (art.21 alin.1) și chiar dacă a fost adresată altei persoane. Deși chemată în proces din data de 3 ianuarie 2002, pârâta APAPS București a avut cunoștinţă de litigiu și de situaţia juridică a bunului deţinut de S.C. Simpas S.A., caz în care avea posibilitatea de a-și îndeplini obligaţiile prevăzute de lege în sarcina sa în astfel de situaţii.

Pentru considerentele arătate Înalta Curte a admis recursurile și a modificat decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat de pârâta APAPS București, menţinând sentinţa primei instanţe.

Critica reclamanţilor cu privire la omisiunea obligării la plata valorii bunului nu poate fi primită întrucât, pe de o parte este formulată omisso medio, iar pe de altă parte, măsurile reparatorii prin echivalent se execută în conformitate cu dispoziţiile legii speciale privind regimul de plată al unor astfel de măsuri și nu se confundă cu despăgubirile bănești care pot fi acordate persoanei îndreptăţite doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.