Repair measures for nationalized company shares upheld; appeal dismissed as unfounded

Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acţiunile deţinute la o societate preluată în mod abuziv de stat.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acţiunile deţinute la o societate preluată în mod abuziv de stat

Index alfabetic. Drept civil.

- Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acţiunile deţinute la o societate preluată în mod abuziv de stat.

Legea nr. 10/2001: art. 3, art. 31

Legea nr.303/1947

Ordinul nr.3/2001 al Băncii Naţionale a României

Potrivit art. 3 alin. (1) lit.b coroborat cu art. 31 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr.10/2001, republicată urmarea modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr.247/2005, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţineau imobile și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României, prin Ordinul nr.3/2001, a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică și a prevederilor Legii nr.303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia

În speţă, împrejurarea că actele depuse de persoana îndreptăţită privesc bilanţul societăţii (pentru care aceasta solicită despăgubiri) pentru anul 1946, nu o pot priva de drepturile recunoscute de lege, în condiţiile în care bilanţul pe anul 1947 urma să fie aprobat în decembrie 1948, iar societatea a fost preluată de stat, urmare naţionalizării prin Legea nr.119/1948, la 8 iunie 1948.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2720 din 14 martie 2006.

Prin decizia nr. 61 din 2 septembrie 2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea prin care P.L. solicita acordarea măsurilor reparatorii-sub formă de acţiuni la S.C. S.E.F. Petroforest S.A. Piatra Neamţ - pentru cele 2790 de acţiuni deţinute de antecesorul său B.A., la fosta S.C. Bistriţa S.A.R. „pentru industria de parchete și lemnărie” din Piatra Neamţ, cu motivarea imposibilităţii calculării cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent.

P.L. a contestat această decizie învederând instanţei că a depus toate actele care atestă dreptul său la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, situaţie în care cu încălcarea legii, notificarea a fost respinsă.

Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul București, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr.1047 din 30 noiembrie 2004, a admis contestaţia și a dispus anularea deciziei atacate, reţinând în esenţă că persoana îndreptăţită a făcut dovada depunerii ultimului bilanţ contabil al societăţii unde autorul său a deţinut acţiunile, situaţie în care intimatei îi revenea obligaţia cuantificării valorii acestor acţiuni, prin una din cele două metode înscrise în pct.32.5 din Normele metodologice aprobate H.G. nr.498 din 18 aprilie 2003.

În esenţă, cu aceeași motivare, Curtea de Apel București, secţia a IV-a Civilă, prin decizia nr.1215 din 24 iunie 2005, a respins ca nefondat apelul formulat de AVAS.

În cauză, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care, susţine că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, după care urmează:

-în mod greșit s-a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art.32 din Legea 10/2001, întrucât din interpretarea acestora rezultă că legiuitorul a avut în vedere ultimul bilanţ contabil pe anul 1947 publicat în Monitorul Oficial al României – Partea a IV-a sau înregistrat în Registrul comerţului, înaintea naţionalizării.

Astfel, se mai arată că actele normative vizând stabilizarea monetară - Legile nr.287/1947 și nr.303/1947- au modificat esenţial cadrul economic, activele contabile ale tuturor societăţilor comerciale trebuind - la acea dată - a fi modificate și calculate, conform dispoziţiilor acestor legi.

-între 31 decembrie 1946 (data bilanţului contabil prezentat de reclamantă) și decembrie 1947, activele societăţii puteau fi vândute sau ipotecate.

-de lege ferenda, ar trebui să se definească noţiunea de „ activ net” al societăţilor comerciale, care intră sub incidenţa dispoziţiilor art.32 din Legea nr.10/2001.

Recursul este nefondat, și a fost respins în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art.3 alin. (1) lit.b coroborat cu art.31 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr.10/2001, republicată urmarea modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr.247/2005, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţineau imobile și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României, prin Ordinul nr.3 din 27 aprilie 2001, publicat în M.Of. al României, Partea I, nr.229 din 4 mai 2001, a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică și a prevederilor Legii nr.303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia.

În noua sa redactare, textul conferă persoanei îndreptăţite dreptul la despăgubiri, fiind eliminată opţiunea măsurilor reparatorii constând în acţiuni acordate la societatea comercială care a preluat patrimoniul sau o altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital.

Totodată, alineatul 4, aduce precizări semnificative în ceea ce privește metodologia de recalculare a valorii acţiunilor, de către instituţia publică implicată în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate, textul făcând în teza finală trimitere expresă la Legea nr.303/1947, pentru situaţia când bilanţul prezentat este anterior acesteia.

În speţă, este de necontestat că reclamanta este moștenitoarea lui B A.., tatăl său, care a deţinut calitatea de acţionar la fosta S.C. Bistriţa S.A.R. „pentru industrie de parchete și lemnării” din Piatra Neamţ.

În complinirea cerinţelor art.31 alin.(4) din lege, în varianta anterioară republicării, persoana îndreptăţită a depus ultimul bilanţ contabil al societăţii naţionalizate, publicat în M.Of. nr.131 din 8 iunie 1948, bilanţ care a fost aprobat în Adunarea Generală a acţionarilor din 10 decembrie 1947.

Împrejurarea că actul depus privește bilanţul societăţii pentru anul 1946, nu poate priva persoana îndreptăţită de drepturile recunoscute de lege, în condiţiile în care bilanţul pe anul 1947 urma să fie aprobat în decembrie 1948, iar societatea a fost preluată de stat, urmare naţionalizării prin Legea nr.119/1948, la 8 iunie 1948.

De altfel, dacă în varianta anterioară republicării legii, textul impunea depunerea ultimului bilanţ contabil, fără a face o trimitere expresă la anul financiar 1947, în redactarea actuală, dispoziţia este chiar mai permisivă, sub aspectul referirii la bilanţuri anterioare Legii nr.303/1947.

Nefondată este și critica vizând situaţia ipotetică în care, între 31 decembrie 1946 (data bilanţului contabil prezentat de reclamantă) și decembrie 1947, activele societăţii ar fi putut fi vândute, în condiţiile în care din „Lista…” care certifică prezenţa acţionarilor la adunarea generală a societăţii din 10 decembrie 1947, rezultă că autorul reclamantei deţinea, la acea dată, 2790 de acţiuni.

Faţă de cele ce preced, recursul a fost respins, ca nefondat.