Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_82101 AI generated

Claimant’s restitution claim upheld; ultra petita damages award annulled and case remanded

Case Number ICCJ_82101
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The court admitted the claimant’s appeal, annulled the lower court’s judgment and the appellate decision, and remanded the case to the same tribunal for retrial, thereby upholding the claimant’s position that the courts had violated the principle of availability by awarding monetary compensation instead of ordering the in‑kind restitution of a building that had been abusively taken over under Decree No. 223/1974, when the claimant’s action had unequivocally requested only in‑kind restitution. The High Court held that, under Art. 129(6) of the Civil Procedure Code, a judge may rule only within the limits of the claim as framed by the claimant, and if the pleadings are ambiguous, the court must request clarifications rather than grant relief not sought; because the lower courts had substituted an award of damages under Art. 36(3) of Law No. 10/2001 for the requested restitution, they had rendered an ultra petita decision that breached the principle of availability, and the case was remanded for a fresh ruling in accordance with that principle.

Legislator headnote

AI generated

art.129 alin.6 Cod procedură civilă; Claimant’s restitution claim upheld; ultra petita damages award annulled and case remanded: 223/1974, when the claimant’s action had unequivocally requested only in‑kind restitution. The High Court held that, under Art. 129(6) of the Civil Procedure Code, a judge may rule only within the limits of the claim as framed by the claimant, and if the pleadings are ambiguous, the court must request clarifications rather than grant relief not sought; because the lower courts had substituted an award of damages under Art. 36(3) of Law No. 10/2001 for the requested restitution, they had rendered an ultra petita decision that breached the principle of availability, and the case was remanded for a fresh ruling in accordance with that principle.

Keywords

AI generated
restitution and compensation civil judgment rule against ultra petita action to recover possession reassignment of claim time limits for seeking redress

Cited Legislation

AI generated
art.129 alin.6 Cod procedură civilă
The Court held that the lower courts violated the principle of disponibilității by ruling on compensation when the claimant had requested restitution in kind, constituting the main ground for allowing the appeal.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art.129 alin.6 Cod procedură civilă

The Court held that the lower courts violated the principle of disponibilității by ruling on compensation when the claimant had requested restitution in kind, constituting the main ground for allowing the appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Cerere de restituire în natură a unui imobil preluat abuziv în baza Decretului nr.223/1974. Acordarea de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile art.36 alin.3 din Legea nr.10/2001. Încălcarea principiului disponibilităţii.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Principiul disponibilităţii. Încălcare.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Principiul disponibilităţii: Încălcare.

C.pr.civ.: art. 129 alin. 6

Obligaţia instanţei este de a se pronunţa asupra obiectului cererii dedusă judecăţii care constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii, consacrat prin art.129 alin.6 Cod procedură civilă.

Judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât pe baza cererii părţii interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilităţii cuprinzând în conţinutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acţiunii.

Dacă formulările părţilor sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanţa are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilităţii, un ultra sau minus petita.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2150 din 27 februarie 2006.

La 3 septembrie 2004, M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul local Gârbova, Primăria comunei Gârbova, SC Argos SA, P.G. și P.M., ca :

- să se constate nelegalitatea măsurii de trecere în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr.223/1974, a unui imobil înscris în CF 4186 Gârgova, top 405, situat administrativ în Gârbova;

- să se dispună anularea încheierii de intabulare al dreptului de proprietate Statului Român asupra imobilului și restabilirea situaţiei anterioare de CF;

- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între SC Argos SA și P.G. și P.M.; să se dispună anularea încheierii de intabulare a dreptului de proprietate al pârâţilor P.G. și P.M. asupra imobilului;

- să fie obligaţi pârâţii la recunoașterea dreptului de proprietate și la predarea în pașnică posesie și folosinţă a imobilului precum și anularea dispoziţiei nr.334/2004 emisă de Primăria comunei Gârbova.

În drept, și-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.10/2001.

Prin sentinţa civilă nr.1116 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Alba, secţia civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.M.și în consecinţă:

- a anulat dispoziţia nr.334/2004 emisă de Primarul comunei Gârbova privind respingerea notificării nr.114/2001 formulată în baza Legii nr.10/2001,

- a constatat că reclamantul este îndreptăţit la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul înscris în CF 4186 nr.top 405 casă și curte în suprafaţă de 1406 mp,

- a obligat primăria să transmită Prefecturii judeţului Alba dispoziţia și documentaţia necesară acordării despăgubirilor în conformitate cu dispoziţiile art.36 alin.3 din Legea nr.10/2001.

A admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC Argos SA și în consecinţă:

A respins acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul local Gârbova, SC Argos SA, P.G. și P.M.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și fără titlu valabil întrucât prevederile Decretului nr.223/1974 erau contrare Constituţiei din 1965, care ocrotea dreptul de proprietate personală și interzicea discriminarea persoanelor în toate domeniile vieţii economice, politice, juridice, sociale și culturale.

În ceea ce privește primele patru capete de cerere din acţiune, tribunalul a constatat că acestea au făcut obiectul unei acţiuni înregistrată la Judecătoria Sebeș soluţionată prin sentinţa civilă nr.974/2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.107/A/2003 pronunţată de Tribunalul Alba, motiv pentru care s-a reţinut că sunt întrunite dispoziţiile art.1201 Cod civil și art.166 Cod procedură civilă care reglementează puterea lucrului judecat. Într-o atare situaţie s-a constatat valabil contractul de vânzare – cumpărare încheiat între SC Argos SA și P.G. și P.M., în speţă fiind incidente dispoziţiile art.18 lit.d din Legea nr.10/2001 conform cărora reclamantul este îndreptăţit doar la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin decizia nr.1125/A din 13 septembrie 2005 a respins apelurile declarate de reclamant și de Primarul comunei Gârbova împotriva hotărârii tribunalului.

S-a reţinut de către curtea de apel că instanţa de fond s-a pronunţat asupra primului capăt de cerere în condiţiile în care a anulat dispoziţia atacată, iar aspectul referitor la pronunţarea „plus petita” a fost înlăturat deoarece în notificare sunt menţionate cele două alternative la care să se recurgă prin prisma Legii nr.10/2001, respectiv restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești. Critica reclamantului cu privire la autoritatea de lucru judecat a fost înlăturată în raport de dispoziţiile exprese ale art.1201 Cod civil coroborate cu cele ale art.166 Cod procedură civilă, reţinându-se că identitatea de temei juridic nu există în legislaţie ca și condiţie de stabilire a existenţei validităţii și regularităţii unei hotărâri judecătorești. În ceea ce privește motivele de apel ale Primarului comunei Gârbova, s-a reţinut că suma încasată de reclamant de la statul german reprezintă daune și nicidecum o despăgubire bănească pentru imobilului de care a fost deposedat abuziv în România.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că a solicitat restituirea în natură a imobilului iar instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv că este îndreptăţit la măsuri reparatorii, respectiv despăgubiri bănești. A precizat totodată că nu s-a soluţionat capătul de cerere prin care a solicitat să se constate nelegalitatea preluării imobilului de către Statul Român. Cu privire la autoritatea de lucru judecat a arătat că aceasta nu subzistă întrucât temeiul juridic în cele două dosare este total diferit, respectiv art.480 Cod civil și Legea nr.10/2001.

Recursul este fondat.

Reclamantul M.M. a investit instanţa de judecată cu o acţiune prin care a solicitat, printre altele, să se constate nelegalitatea măsurii de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu, să se anuleze dispoziţia emisă în baza Legii nr.10/2001 și să fie obligaţi pârâţii să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea în pașnică posesie și folosinţă imobilul.

Cu toate că reclamantul nu a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent ci restituirea în natură a imobilului, soluţiile pronunţate în cauză au fost în sensul constatării că acesta beneficiază de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile art.36 alin.3 din Legea nr.10/2001.

Se reţine că obligaţia instanţei este de a se pronunţa asupra obiectului cererii dedusă judecăţii care constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii, consacrat prin art.129 alin.6 Cod procedură civilă. Judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât pe baza cererii părţii interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilităţii cuprinzând în conţinutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acţiunii.

Dacă formulările reclamantului ar fi fost confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanţa are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilităţii, un ultra sau minus petita.

Or, în speţă, obiectul cererii introductive de instanţă îl reprezintă fără echivoc restituirea în natură a imobilului. În aceste condiţii, nu poate fi primită reţinerea curţii de apel potrivit căreia, prin notificare, reclamantul a solicitat, fie restituirea în natură, fie acordarea de despăgubiri bănești, motiv pentru care corect s-au acordat despăgubiri atâta timp cât s-a cerut anularea dispoziţiei.

Pentru cele ce preced, recursul a fost admis, s-au casat hotărârile pronunţate la fond și apel și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.