Scope of Law no. 10/2001 on abusive expropriation: holding unit's obligation to decide restitution requests for properties in companies privatized after the law's entry into force
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, modifying the lower court’s decision to order the commercial company (the holding unit) to issue a reasoned decision on the claimant’s request for in-kind restitution of the property. The dispute involved a plaintiff who alleged abusive state seizure of an immovable property located in the patrimony of a company privatized in May 2001, after the entry into force of Law no. 10/2001; the lower courts had either dismissed the case for lack of standing or found the defendant legally unobliged to act. The decisive legal basis is the interpretation of Law no. 10/2001, specifically Articles 20, 23, and 27, whereby Article 27’s exemption applies exclusively to companies privatized prior to the law’s enactment; consequently, for entities privatized after the law’s entry into force, the holding unit bears the mandatory obligation to issue a reasoned decision on restitution requests under Article 23, while the court cannot prescribe the specific outcome of that administrative decision, leaving the remedy of contestation under Article 24 to the claimant.
Legislator headnote
AI generatedart.24 din Legea nr.10/2001, art. 27 din Legea nr.10/2001; Scope of Law no. 10/2001 on abusive expropriation: holding unit's obligation to decide restitution requests for properties in companies privatized after the law's entry into force: Reclamanta a notificat pârâta pentru restituirea în natură a imobilului, fiind îndreptăţită să ceară emiterea dispoziţiei sau a deciziei, însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, cum este cazul în speţă, notificarea prin care se solicită restituirea se adresează instituţiei publice care a efectuat privatizarea – A.P.A.P.S. – iar raportat la aceste dispoziţii se reţine că pârâta nu avea îndatorirea legală de a emite dispoziţie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Imobil aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. Obligaţiile ce revin, potrivit Legii nr. 10/2001, unităţii deţinătoare.
Cuprins pe materii. Drept civil. Drepturi reale. Imobil, preluat în mod abuziv de stat, aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. Obligaţiile ce revin, potrivit Legii nr.10/2001, unităţii deţinătoare.
Index alfabetic. Drept civil.
- Imobil, preluat în mod abuziv de stat (aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001);
- Obligaţiile ce revin, potrivit Legii nr.10/2001, unităţii deţinătoare.
Legea nr. 10/2001:art. 20, art.23, art. 27.
Instanţa, obligând unitatea deţinătoare să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului, nu-i poate impune acesteia și soluţia pe care urmează să o adopte, reclamanta având calea contestaţiei prevăzute de art.24 din Legea nr.10/2001 în situaţia în care decizia ce va fi emisă de pârâta chemată în judecată va contraveni dispoziţiilor legale.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1754 din 16 februarie 2006.
Reclamanta A.V. a chemat în judecată pe pârâta SC „Cominex Nemetalifere” S.A. Cluj, solicitând Tribunalului Cluj, să pronunţe o hotărâre prin care să o oblige pe pârâtă să emită o decizie prin care să îi restituie în natură imobilul (construcţie) situat Ineu, judeţ Arad, înscris în C.F. nr.514 –Ineu, nr.top. 1295-1299.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat notificarea nr.141 din 6 noiembrie 2001, completând ulterior dosarul cu certificatul de moștenitor și a precizat că solicită doar construcţiile, întrucât terenul formează obiectul unei notificări separate.
Prin adresa nr.530/2002, pârâta i-a comunicat reclamantei refuzul de restituire, cu motivarea că societatea a fost cumpărată la 31 mai 2001 și că reclamanta are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent pentru care trebuie să se adreseze A.P.A.P.S.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr.804/2002 a respins acţiunea în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, apreciind că aceasta nu a depus nici actele de stare civilă și nici certificat de moștenitor cu care să probeze că este succesoarea proprietarilor tabulari.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia civilă nr.39/2003, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa și, rejudecând cauza, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând următoarele:
Obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâtei de a emite o decizie prin care să restituie reclamantei construcţiile situate în Orașul Ineu, înscrise în C.F. nr.514 Ineu.
Reclamanta a notificat pârâta pentru restituirea în natură a imobilului, fiind îndreptăţită să ceară emiterea dispoziţiei sau a deciziei, însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, cum este cazul în speţă, notificarea prin care se solicită restituirea se adresează instituţiei publice care a efectuat privatizarea – A.P.A.P.S. – iar raportat la aceste dispoziţii se reţine că pârâta nu avea îndatorirea legală de a emite dispoziţie.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs A.V., susţinând că prevederile art.27, invocate în hotărârea atacată, se aplică doar societăţilor comerciale privatizate înainte de apariţia și intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, iar societăţile privatizate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, cum este cazul în speţă, au obligaţia de a se pronunţa, prin decizie motivată, asupra cererii de restituire în natură, așa cum prevede art.23 din lege.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat.
Conform dispoziţiilor art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, obligaţia de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură, prin decizie sau dispoziţie motivată, o are unitatea deţinătoare a imobilului preluat abuziv și care a fost investită prin notificare de către persoana îndreptăţită.
Art.20 alin.1 din actul normativ analizat prevede în termeni clari și nesusceptibili de interpretări diferite regula restituirii în natură a imobilelor deţinute „la data intrării în vigoare a legii (.....) de o societate comercială la care statul (....) era acţionar ori asociat majoritar”.
Situaţia de excepţie reţinută de instanţa de apel, prevăzută de dispoziţiile art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede exclusiv societăţile comerciale privatizate anterior adoptării acestui act normativ, în condiţiile în care, în sensul art.20 alin.1 și 2 din lege, dacă statul era acţionar sau asociat majoritar la societatea comercială în patrimoniul căreia era evidenţiat imobilul, la data intrării în vigoare a legii, unitatea deţinătoare obligată să se pronunţe motivat asupra cererii de restituire în natură este acea societate comercială.
Este irelevant faptul că intimata pârâtă a fost privatizată, în măsura în care privatizarea a avut loc la 31 mai 2001, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, art.20 alin.1 din legea specială de reparaţie având și semnificaţia indisponibilizării totale a imobilelor care fac obiectul de reglementare al acestei legi, indisponibilizare prevăzută expres în pct.20.1 din normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și în art.20 alin.41 din Legea nr.10/2001 (normă interpretativă introdusă prin Legea nr.247/2005).
Pentru considerentele prezentate, Curtea a admis recursul și a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a admis în parte acţiunea și a dispus obligarea pârâtei să se pronunţe prin decizie motivată, în calitate de unitate deţinătoare, asupra notificării nr.141 din 6 noiembrie 2001.
Admiterea numai în parte a acţiunii este justificată de faptul că instanţa, obligând unitatea deţinătoare să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii de restituire în natură, nu-i poate impune acesteia și soluţia pe care urmează să o adopte, reclamanta având calea contestaţiei prevăzute de art.24 din Legea nr.10/2001 în situaţia în care decizia ce va fi pronunţată de pârâta chemată în judecată va contraveni dispoziţiilor legale.
Cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, în primă instanţă, împotriva A.P.A.P.S. a fost respinsă, titulara cererii fiind obligată în prezenta cauză doar la îndeplinirea unei obligaţii de a face, fără repercursiuni imediate asupra patrimoniului său.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.