State entity’s lack of standing to reclaim abusive seizure under Law No. 10/2001

Imobil preluat de stat. Cererea Băncii Naţionale a României privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001.

Cuprins pe materii. Drept civil Drept de proprietate. Imobil preluat de stat. Cererea Băncii Naţionale a României privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat de stat.

- Cererea Băncii Naţionale a României privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului.

- Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001

Legea nr. 10/2001:art. 3 alin. (2)

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite și nu fac obiectul prezentei legi”.

În raport de această reglementare și având în vedere faptul că Banca Naţională a României este o persoană juridică de stat, aceasta prezintă caracteristici care o exclud din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1412 din 8 februarie 2006.

Banca Naţională a României – Sucursala Brașov, în numele și pentru Banca Naţională a României, în calitate de „proprietar de drept” a imobilului – teren și construcţie -, situat în Predeal, a chemat în judecată SC Predeal SA, Ministerul Turismului, Primăria orașului Predeal, prin primar și APAPS solicitând ca pârâţii să-i recunoască dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu și pe cale de consecinţă să i-l restituie în natură, prin lăsarea în deplină proprietate și posesie.

De asemenea, a cerut constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în procesul de privatizare, cu privire la menţionatul imobil și restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.

Tribunalul Brașov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 124/S din 21 martie 2003 a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Băncii Naţionale a României și, în consecinţă, a respins acţiunea având ca obiect revendicarea imobilului situat în Predeal și rectificarea cărţii funciare, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală.

A declarat nulă cererea de chemare în judecată promovată de Banca Naţională a României în contradictoriu cu pârâţii SC Predeal SA și Ministerul Turismului pentru constatarea nulităţii absolute a unor înscrisuri.

În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că acţiunea în revendicare promovată de reclamantă la 8 august 2002 se plasează după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și prin urmare era inadmisibilă, reclamanta având obligaţia să urmeze procedura specială prevăzută de menţionata lege cât timp imobilul în litigiu intra sub incidenţa acesteia. A mai constatat că reclamanta a notificat unitatea deţinătoare SC Predeal SA la 13 noiembrie 2001 și a solicitat restituirea în natură a imobilului, însă potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 184/12 decembrie 2002, reclamanta fiind o persoană juridică de drept public, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 101/1998, nu are calitatea de persoană, îndreptăţită la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și, pe cale de consecinţă, nici legitimare procesuală pentru a formula în justiţie cereri vizând bunurile imobile la care se referă legea.

Referitor la cererea vizând constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare vizând imobilul în dispută, aceeași instanţă a făcut aplicarea art. 133 alin. (1) C.p.civ. și a declarat-o nulă, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei de obiect a acestei cereri.

Curtea de Apel Brașov, secţia civilă, prin decizia nr. 72/Ap din 16 iulie 2003 a respins apelul declarat de Banca Naţională a României prin sucursala Brașov împotriva sentinţei Tribunalului Brașov, reţinând pentru argumentele evidenţiate în sentinţa tribunalului că Banca Naţională a României fiind o instituţie publică a statului, nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.

În contra menţionatei decizii a declarat recurs Banca Naţională a României prin Sucursala Brașov susţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care reglementează dreptul persoanelor juridice să solicite măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 nu conţin nici o referire prin care acest drept să fie retransmis exclusiv la persoana juridică de drept privat cum greșit au reţinut instanţele. O asemenea interpretare a fost făcută de Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, care a transmis „precizări” în acest sens Ministerului Turismului, act administrativ de interpretare a legii care însă nu poate adăuga sau modifica legea.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 101/1998 privind statutul Băncii Naţionale a României, aceasta este banca centrală a statului român, o persoană juridică cu patrimoniu propriu care nu poate fi identificată cu statul român, persoană juridică ca subiect de drepturi și obligaţii așa cum este reglementat și prin art. 25 – 26 din Decretul nr. 31/1954. Prin urmare, nu se poate susţine că în aplicarea Legii nr. 10/2001 între Banca Naţională a României și instituţiile care au preluat imobilele acesteia în mod abuziv nu se poate susţine că ar exista situaţia „statul versus statul”.

Banca Naţională a României nu este o instituţie bugetară a statului român, întrucât nu a fost scutită de plata impozitelor către stat, iar la 1 ianuarie 1947 când a intrat în vigoare Legea nr. 1056/1946 de etatizare a Băncii Naţionale a României, au fost etatizate doar acţiunile, statul devenind unic acţionar, iar proprietăţile dobândite până la acea dată aparţineau persoanei juridice – Banca Naţională a României – și nu statului acţionar la Banca Naţională a României.

Recursul nu este fondat pentru motivele ce succed.

Astfel, Banca Naţională a României, potrivit statutului său, reglementat la data introducerii acţiunii (8 august 2002) prin Legea nr. 101/1998 (abrogată prin Legea nr. 312/2004) este banca centrală a statului român, având personalitate juridică. Obiectivul său fundamental este asigurarea stabilităţii monedei naţionale, sens în care elaborează, aplică și răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăţi, precum și de autorizarea și supravegherea prudenţială bancară, în cadrul politicii generale a statului. Banca Naţională a României poate participa, în numele statului, la tratative și negocieri externe în probleme financiare, monetare, valutare, de credit și plăţi, exercită drepturi și îndeplinește obligaţii ce revin României în calitate de membru fondator al FMM și poate participa, din împuternicirea Parlamentului, la organizaţii internaţionale cu caracter financiar, bancar, monetar sau de plăţi.

Faţă de aceste prevederi legale rezultă că Banca Naţională a României este persoană juridică de stat, având o capacitate de folosinţă specializată, respectiv aceea care îi conferă drepturi și obligaţii civile în concordanţă cu scopul ei, subordonat exclusiv interesului statal și o capacitate de exerciţiu, ca parte a capacităţii de exerciţiu a statului.

Ca persoană juridică de stat, Banca Naţională a României prezintă elementele constitutive ale unei persoane juridice așa cum sunt ele definite de art. 26 lit. e din Decretul nr. 31/1954, dar toate aceste elemente au o configuraţie specifică naturii ei de instituţie de stat. Spre exemplu, capitalul său, ca element de patrimoniu aparţine în întregime statului, conform art. 39 (1) din Legea nr. 101/1998.

Este adevărat că statutul său îi permite, potrivit art. 58 să facă investiţii imobiliare și acestea „numai pentru necesităţile sale de funcţionare și pentru nevoile colective ale personalului”, dar ea nu-și pierde caracterul de persoană juridică de stat, cu tot ceea ce presupune această calitate.

În acest context este de menţionat că prin OUG nr. 184 din12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 la art. 3 a fost introdus alin. 2 prin care s-a statuat că: „Ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite și nu fac obiectul prezentei legi”.

În raport de această reglementare și având în vedere identitatea reclamantei de persoană juridică de stat, Banca Naţională a României prezintă caracteristici care o exclud din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În adevăr, în afara argumentelor deja evidenţiate, completarea adusă prin includerea alin. 2 al art. 3 din Legea nr. 10/2001, nu constituie o reglementare nouă un text care să nu poată fi avut în vedere la soluţionarea chestiunii calităţii procesuale active a reclamantei întrucât cuprinde, în realitate, o consacrare legislativă a unei situaţii ce exista și la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv aceea că alte persoane juridice decât cele de stat au calitatea de persoane juridice prejudiciate prin preluarea abuzivă a imobilelor.

Faţă de cele ce preced, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată este aplicabil cauzei și prin urmare reclamanta nu are calitate procesuală activă, astfel că recursul acesteia a fost respins.