Nullity of notification to deceased sole attorney and statutory deadline for challenging rejection under Law 10/2001

Mandat. Decesul titularului Cabinetului individual de avocatură. Nulitatea comunicării dispoziţiei. Repunere în termen.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Mandat. Decesul titularului Cabinetului individual de avocatură. Nulitatea comunicării dispoziţiei. Repunere în termen.

Index alfabetic : Drept procesual civil.

- Mandat.

- Decesul reprezentantului.

- Repunere in termen

Legea 10/2001, art. 24 alin .(7)

Comunicarea efectuată la adresa Cabinetului Individual de Avocatură , după decesul unicului avocat al C.I.A., este lovită de nulitate. Astfel , data de la care curge termenul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001 este aceea de la care noul reprezentant al persoanelor îndreptăţite a luat cunoștinţă de modul în care a fost soluţionată notificarea.

Î.C.C.J. , Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1270 din 3 februarie 2006

Reclamanţii L.G. și D.D. au chemat în judecată Primarul comunei Bocsig solicitând repunerea în termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzute de Legea nr.10/2001 și anularea dispoziţiei nr.162 din 21 august 2003 prin care li s-a respins notificarea formulată în temeiul acestei legi.

În motivarea contestaţiei reclamanţii au arătat că au formulat notificarea prin reprezentatul lor avocat K.V. care a depus-o prin intermediul executorului judecătoresc . În luna aprilie 2003 avocatul a decedat, iar în urma demersurilor făcute au primit adresa nr.906 din 13 aprilie 2004 prin care li s-a comunicat că notificarea lor a fost respinsă prin dispoziţia nr.162 din 21 august 2003 care a fost comunicată avocatului la data de 1 septembrie 2003. Reclamanţii au susţinut că întrucât nu au avut cunoștinţă de aceste împrejurări, data de 13 aprilie 2004 este data de la care curge termenul pentru depunerea actelor justificative.

Prin sentinţa nr.136 din 22 februarie 2005 Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamanţi, cu motivarea că aceasta nu a fost introdusă în termenul prevăzut de art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, neputând fi reţinută susţinerea că această comunicare ar fi lovită de nulitate absolută atâta vreme cât s-a făcut la biroul de avocaţi, ori în această situaţie comunicarea a fost preluată de ceilalţi membri ai biroului, avocatul titular neavând un cabinet individual.

Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat apel susţinând, in esenţa, că, data de la care curge termenul de a ataca dispoziţia este cea de 13 aprilie 2004 când adresa a sosit la noul lor reprezentant - avocat, iar pe de altă parte, avocatul decedat era singurul titular al biroului de avocaţi K. & K., depunând în acest sens adresa Baroului de avocaţi Bihor.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.1560 din 29 iunie 2005 a respins apelul ca nefondat, motivând că nu poate fi considerată ca lovită de nulitate absolută comunicarea făcută la biroul de avocaţi chiar dacă avocatul împuternicit a decedat în luna aprilie 2003, întrucât reclamanţii aveau obligaţia să depună diligenţe cu privire la modul de soluţionare a notificării și a ataca dispoziţia în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, sustinând că pe parcursul procesului li s-a solicitat doar să facă dovada decesului avocatului; au mai susţinut de asemeni că avocatul K. V. avea cabinet individual, nemaifiind alt titular al cabinetului

Recursul este fondat .

Instanţele nu au analizat temeinic susţinerea reclamanţilor referitoare la nulitatea comunicării dispoziţiei faţă de împrejurarea că avocatul acestora decedase, fapt despre care au luat la cunoștinţă doar în urma demersurilor făcute personal la Primăria comunei Bocsig.

Reclamanţii sunt domiciliaţi în Germania și au ales ca interesele invocate prin notificarea înregistrată sub nr.861 din 19 noiembrie 2001 să le fie reprezentate de avocat K. V.

Dispoziţia nr.162 din 21 august 2003 prin care s-a respins notificarea a fost comunicată Biroului de avocaţi K.& K. la data de 1 septembrie 2003, însă, anterior acestei date, respectiv în luna aprilie 2003 avocatul K. a decedat.

Reţinerea instanţelor că, în această situaţie comunicarea, a fost preluată de ceilalţi membri ai biroului nu a fost susţinută de probele administrate în cauză, reclamanţii depunând în apel hotărârea nr.3 din 6 noiembrie 1995 a Baroului Bihor, prin care s-a luat act de cererea avocatului K. V. „pentru înfiinţarea cabinetului avocaţial individual, deservit de domnia sa”.

Astfel, comunicarea efectuată la adresa acestui cabinet avocaţial individual, după decesul singurului avocat care îl deservea, este lovită de nulitate.

Înalta Curte a constatat că instanţele anterioare au reţinut în mod eronat că acţiunea reclamanţilor a fost tardiv introdusă, data de la care curge termenul prevăzut de art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001 fiind cea de 13 aprilie 2004 când noul reprezentant al reclamanţilor a luat cunoștinţă de modul de soluţionare a notificării, și nu cea de 1 septembrie 2003.

Fata de aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârile pronunţate în cauză și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă, pentru a se proceda la soluţionarea cauzei pe fond.