Abusive property restitution under Law 10/2001: inapplicability of general civil code punitive damages to the 60-day response deadline

Imobil preluat de stat. Cerere de restituire în natură. Tergiversarea sau refuzul de a răspunde la notificare. Solicitarea de daune cominatorii. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.580 Cod procedură civilă sau art.1073 -1075 Cod civil.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Executarea hotărârilor judecătorești. Solicitarea de daune cominatorii. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.580 Cod procedură civilă sau art.1073 -1075 Cod civil.

Index alfabetic. Drept civil.

- Solicitarea de daune cominatorii.

- Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.580 Cod procedură civilă sau art.1073 -1075 Cod civil.

Legea nr. 10/2001: art. 23

Cod civil: art.1073 -1075

Cod procedură civilă: art.580

Legea nr.10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în ce privește imobilele preluate abuziv, stabilind și procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.

Pentru neîndeplinirea în anumite termene a obligaţiilor ce revin diverselor persoane juridice implicate în procedura de restituire sau de acordarea reparaţiilor, legea a prevăzut sancţiuni (de exemplu art.30 alin (2) care penalizează unitatea vinovată cu 0,1% pe zi din valoarea sumei datorate) însă, pentru alte termene, cum este și cazul termenului de 60 de zile la care se referă art. 23 alin (1), nu a prevăzut nici o sancţiune.

În consecinţă, în lipsa unor sancţiuni prevăzute de legea specială, instanţele nu pot apela la prevederi din Codul civil și Codul de procedură civilă care nu au legătură cu problematica pe care legea specială o rezolvă în ansamblul ei.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 765 din 24 ianuarie 2006.

La 15 iunie 2004 reclamanta I.M. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Constanţa și Municipiul Constanţa, prin primar, solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate în baza art.23 din Legea nr.10/2001, obligarea la daune cominatorii în cuantum de 50.000 lei pe zi de întârziere și la cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâţii nu au respectat termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării privind cererea de restituire în natură a imobilului situat în Mamaia, lotul 10, careul 61, judeţul Constanţa constând în teren în suprafaţă de 341,92 mp ce a aparţinut autorilor săi în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2910/1939 la Tribunalul Constanţa și nu au emis decizia sau dispoziţia motivată.

Prin sentinţa civilă nr.1179 din 7 octombrie 2004 Tribunalul Constanţa, Secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect plata de daune cominatorii invocată din oficiu de instanţă și a admis în parte acţiunea obligând pârâţii să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură. A respins cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că daunele cominatorii nu sunt prevăzute în Codul de procedură civilă în cazul neexecutării obligaţiilor de a face.

Instanţa a mai reţinut că pârâţii nu au respectat obligaţia prevăzută în art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 și nu s-au pronunţat în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării prin decizie sau dispoziţie motivată.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel susţinând că, respingerea capătului de cerere privind plata daunele cominatorii este nelegală. De asemenea, în mod greșit instanţa a respins cererea privind cheltuielile de judecată, deoarece la dosar sunt dovezi cu privire la efectuarea acestora.

Prin decizia nr.618 C din 23 mai 2005 Curtea de Apel Constanţa Secţia civilă a respins apelul, confirmând soluţia instanţei de fond în baza acelorași considerente.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, aceasta considerându-se îndreptăţită la acordarea daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată în condiţiile în care acţiunea a fost admisă în parte, pârâţii fiind obligaţi să emită decizie sau dispoziţie motivată.

Recursul este nefondat.

Reclamanta, în temeiul Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a notificat pârâţii Municipiul Constanţa și Municipiul Constanţa prin primar solicitând restituirea imobilului ce a aparţinut autorilor săi (art.20, 21 din lege).

Pârâţii nu s-au conformat dispoziţiilor art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 și nu s-au pronunţat în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii.

Sub acest aspect instanţele au procedat legal obligând pârâţii să se pronunţe asupra cererii.

De asemenea, instanţele au procedat în mod corect respingând cererea de acordare a daunelor cominatorii dar nu poate fi reţinută aplicabilitatea dispoziţiilor art.580 Cod procedură civilă sau art.1073 -1075 Cod civil.

Legea nr.10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau măsuri reparatorii în ce privește imobilele preluate abuziv, stabilind și procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.

Pentru neîndeplinirea în anumite termene a obligaţiilor ce revin diverselor persoane juridice implicate în procedura de restituire sau de acordarea reparaţiilor, legea a prevăzut sancţiuni (de exemplu art.30 alin (2) care penalizează unitatea vinovată cu 0,1% pe zi din valoarea sumei datorate) iar pentru alte termene nu a prevăzut sancţiuni cum este și cazul termenului de 60 de zile la care se referă art. 23 alin (1).

În consecinţă, în lipsa unor sancţiuni prevăzute de legea specială, instanţele au apelat la prevederi din Codul civil și Codul de procedură civilă care nu au legătură cu problematica pe care legea specială o rezolvă în ansamblul ei.

Cu referire la respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în mod corect aceasta a fost respinsă, o condiţie esenţială de acordare fiind ca ele să fie dovedite.

Conform dispoziţiilor art.1169 Cod civil „cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.

În speţă, reclamanta a cărei acţiune a fost admisă în parte nu a depus dovezi privind efectuarea de cheltuieli de judecată.

Așa fiind pentru considerentele ce preced recursul a fost respins ca nefondat și văzând dispoziţiile art.274 C.pr.civ. recurenta a fost obligată la plata a 200 lei (RON) cheltuieli de judecată către intimaţii pârâţi.