In-kind restitution of property held by state-majority company prior to privatization under Law No. 10/2001

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate. Cerere de restituire în natură a imobilului.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate. Cerere de restituire în natură a imobilului

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate

- Cerere de restituire în natură a imobilului

Legea nr. 10/2001: art. 20 alin. 1; art. 27. alin. 1

Potrivit dispoziţiilor art.20 alin.1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptăţite, dacă erau deţinute la data intrării în vigoare a legii „de o societate comercială la care statul (...) era acţionar ori asociat majoritar”.

Situaţia de excepţie prevăzută de dispoziţiile art.27 alin.1 din Legea nr. 10/2001 se referă exclusiv la societăţile comerciale privatizate anterior adoptării Legii nr.10/2001, în condiţiile în care, conform art.20 alin.1 imobilele deţinute (la data intrării în vigoare) de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat se restituie în natură. Art.20 alin.1 are și semnificaţia indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire, consacrată expres de pct.20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și de art.20 alin.4 1 (dispoziţie interpretativă introdusă prin Legea nr.247/2005).

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 661 din 20 ianuarie 2006.

Prin sentinţa civilă nr.678/2004, pronunţată în dosarul nr.12089/2003, Tribunalul Prahova a admis contestaţia formulată de contestatorul T.Ș.M. în contradictoriu cu intimata SC „Pajiști” SA Ciorani, a anulat decizia nr.91/13 noiembrie 2003, emisă de intimată în baza Legii nr.10/2001 și a dispus restituirea în natură către contestator a imobilului situat în comuna Teișani, punct „Gară”, judeţul Prahova, compus din teren și construcţii identificate conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de intimata SC „Pajiști” SA, de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia civile nr.2722 din 27 octombrie 2004.

Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut următoarele:

Prin notificările nr.1616, nr. 2607/2001 și nr. 504/2002, contestatorul a solicitat intimatei restituirea în natură a imobilului (construcţie și teren) situat în comuna Teișani, punct „Gară”, cerere respinsă de intimată cu motivarea că dreptul de proprietate al autoarei contestatorului, B.M. și identitatea imobilului revendicat cu cel evidenţiat în patrimoniul intimatei nu au fost dovedite precum și datorită faptului că, în conformitate cu art.27 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, deţinute de societăţi comerciale privatizate, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Din înscrisurile depuse rezultă că în anul 1949, în baza decretului nr.83/1949, autoarea contestatorului, M.A. B., a fost expropriată inclusiv cu un conac și teren aferent care, potrivit adresei nr.930/2004 a Primăriei comunei Teișani și declaraţiilor autentificate ale numiţilor T.R. și D.G., este unul și același cu cel deţinut de SC „Pajiști” SA.

De asemenea, din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă că imobilul expropriat în anul 1949 este unul și același cu cel deţinut de apelanta intimată.

Apărările acestei părţi, în sensul că restituirea în natură este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art.27 din Legea nr.10/2001, au fost înlăturate, argumentat de faptul că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil (Constituţia din 1948 – în vigoare la data preluării – prevedea la art.10 că pot fi făcute exproprieri numai cu plata unei drepte despăgubiri) și că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, apelanta intimată era o societate comercială cu capital de stat, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art.20.

Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs apelanta intimată SC „Pajiști” SA, criticând-o ca fiind nelegală, pentru motive prin care se reiterează criticile invocate în apel, în sensul că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate, din actele depuse la dosar nerezultând vecinătăţile imobilului moștenit cu cel revendicat, expertizele efectuate în cauză neputând să precizeze dacă bunul este unul și același cu cel moștenit având în vedere că nu există nici o schiţă sau acte în acest sens.

Se mai susţine că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.83/1945, prin care s-a făcut reforma agrară consfiinţită de Constituţia din 1948, deci cu titlu valabil și că este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art.27 din Legea nr.10/2001, în sensul că reclamantul are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent și nu la restituirea în natură.

Recursul este nefondat.

Este de remarcat, în primul rând, că aprecierea instanţelor anterioare privind identitatea dintre imobilul pentru care a fost înregistrată notificarea și imobilul deţinut de recurenta apelantă, constituie o chestiune de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate (înscrisuri, declaraţii de martori, expertize), care nu mai poate face obiectul analizei instanţei de recurs, după abrogarea cazului de casare prevăzut la pct.11 în vechea reglementare a art.304 Cod procedură civilă.

O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului, ar fi fost posibilă numai în măsura în care recurenta, în temeiul dispoziţiilor art.305 Cod procedură civilă, ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situaţia de fapt reţinută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Dimpotrivă, în recurs intimatul contestator a depus planșe foto executate anterior exproprierii și în prezent, din a căror examinare comparativă rezultă că, într-adevăr, concluzia curţii de apel în sensul identităţii imobilelor este justificată.

Susţinerea privind lipsa dovezii titlului de proprietate, respectiv a titlului în baza căruia autoarea intimatului contestator deţinea imobilul la data preluării de către stat, deși reală, nu poate conduce la soluţia preconizată de recurentă.

Este de necontestat faptul că, potrivit înscrisurilor administrate (certificat eliberat de Arhivele Naţionale, adrese ale Primăriei Teișani, procese-verbale de preluare întocmite în anul 1949) imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr.83/1949 din patrimoniul autoarei contestatarului.

Conform dispoziţiilor art.221 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, persona individualizată în actele de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive „este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar”, „în absenţa unor probe contrare”, iar în prezenta cauză prezumţia instituită de dispoziţia legală analizată nu a fost răsturnată în nici un mod.

În fine, și ultimul motiv invocat de recurentă este neîntemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art.20 alin.1 din legea specială de reparaţie, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptăţite, dacă erau deţinute la data intrării în vigoare a legii „de o societate comercială la care statul (...) era acţionar ori asociat majoritar”.

Regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr.10/2001 este consacrată, de principii, în textul general cuprins de art.7 alin.1 din actul normativ, excepţiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare.

Situaţia de excepţie invocată de recurentă, prevăzută de dispoziţiile art.27 alin.1 din lege privește exclusiv societăţile comerciale privatizate anterior adoptării Legii nr.10/2001, în condiţiile în care, conform art.20 alin.1 imobilele deţinute (la data intrării în vigoare) de societăţi comerciale cu capital majoritar de sta se restituie în natură, art.20 alin.1 având și semnificaţia indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire, consacrată expres de pct.20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și de art.20 alin.4 1 (dispoziţie interpretativă introdusă prin Legea nr.247/2005).

Cum, conform propriilor afirmaţii, recurenta a fost privatizată ulterior intrării în vigoare a legii și înregistrării de către intimatul contestator a notificării, hotărârile instanţelor anterioare sunt pronunţate în interpretarea și aplicarea corectă a legii, nefiind incident în cauză cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.