State acquisition of cooperative property: exclusion of abusive seizure due to member consent and lack of legal entity continuity under reparation law

Imobil preluat de stat din patrimoniul unei persoane juridice. Contestaţie formulată împotriva deciziei prin se respinge restituirea imobilului. Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001. Legalitatea preluării de către stat a imobilului.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat de stat din patrimoniul unei persoane juridice. Contestaţie formulată împotriva deciziei prin se respinge restituirea imobilului. Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001. Legalitatea preluării de către stat a imobilului.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat de stat din patrimoniul unei persoane juridice.

- Contestaţie formulată împotriva deciziei prin se respinge restituirea imobilului.

- Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001.

- Legalitatea preluării de către stat a imobilului.

Legea nr. 10/2001: art. 2 art. 3 lit c

HCM nr. 895/1959

Art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 impune condiţia ca persoana juridică îndreptăţită la restituire să-și fi continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii sau să-și fi reluat activitatea după 22 decembrie 1989, dacă se constată prin hotărâre judecătorească că este una și aceeași persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.

Dobândirea proprietăţii se poate face, nu numai prin acte autentice care să evidenţieze operaţiunile juridice, dar și prin lege, caz în care poate lipsi înscrisul autentic.

În speţă, transferul patrimoniului cooperativei meșteșugărești la întreprinderea industrială de stat, făcut în baza HCM nr. 895/1959, a fost posibil ca urmare a acordului cooperatorilor.

O asemenea preluare imobiliară de către stat pe baza acordului membrilor cooperatori, prin adeziunea acestora exprimată în adunarea generală, înlătură caracterul abuziv al acestei preluări, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 542 din 19 ianuarie 2006.

Prin decizia civilă nr. 312/A din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel București, secţia a VII – a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins ca nefondat apelul contestatoarei Asociaţia naţională a cooperaţiei meșteșugărești împotriva sentinţei civile nr. 632 din 28 iunie 2004 a Tribunalului București, secţia a V – a civilă, sentinţă conform căreia au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile privind legitimarea procesuală activă și pasivă ca și contestaţia la decizia nr. 132 din 11 martie 2004 emisă de APAPS (actualul AVAS).

În motivarea hotărârii sale faţă de criticile formulate, instanţa de apel a avut în vedere că, în principiu, continuarea activităţii în contextul prevederilor art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 presupune păstrarea neîntreruptă a personalităţii juridice în perioada scursă de la data deposedării abuzive până la data deciziei de restituire, fiind irelevantă schimbarea denumirii, a sediului ori a altor elemente de identificare. Or, în speţă, s-a stabilit că schimbarea obiectului de activitate în sensul excluderii acelor domenii în care funcţiona persoana juridică respectivă, nu permite încadrarea în această ipoteză.

Astfel, s-a reţinut, în sensul cerinţelor prevăzute de textul de lege menţionat, că nu s-a făcut dovada continuităţii juridice a apelantei-reclamante sau a faptului că personalitatea juridică a încetat printr-o măsură abuzivă a statului, cu îndeplinirea condiţiei ca noua societate creată după 22 decembrie 1989 să-și fi reluat activitatea.

În același context s-a reţinut că o virtuală identitate nu s-a constatat, prin hotărâre judecătorească, între persoana juridică desfiinţată sau interzisă și persoana juridică nou înfiinţată Asociaţia naţională a cooperativei meșteșugărești.

S-a considerat că persoana juridică îndreptăţită la măsuri reparatorii poate fi numai Cooperativa de producţie meșteșugărească „Tehnica Mobilei” (persoană juridică potrivit art. 6 din Statut), condiţionat de dovada calităţii de proprietar asupra imobilului, a continuităţii activităţii sale după data preluării imobilului ori a reluării activităţii după data de 22 decembrie 1989 și a identităţii constatată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,.

Totodată, s-a stabilit că preluarea imobilului prin HCM nr. 895/1959 nu a fost abuzivă deoarece în baza art. 1 din acest act normativ trecerea la stat a imobilului a avut loc ca urmare a cererii cooperatorilor exprimată în adunarea generală a respectivei cooperative meșteșugărești.

De asemenea, s-a reţinut, pe de altă parte, că preluarea nu se încadrează în cerinţele prevăzute de art. 2 lit. e din legea amintită, căci aceasta a produs efecte juridice.

S-a mai ţinut cont de aceeași instanţă că nu s-a probat dreptul de proprietate al apelantei, sens în care nu există nici un înscris constatator referitor la act juridic civil, jurisdicţional ori administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate, care ar putea genera o prezumţie relativă de proprietate în favoarea reclamantei, invocându-se doar HCM nr. 895/1959 prin care nu se face dovada dreptului de proprietate.

Împotriva susmenţionatei decizii a instanţei de apel a formulat recurs Asociaţia naţională a cooperativei meșteșugărești care 8invocă trei aspecte ale criticilor ce ţin de art. 304 punctele 9 și 10 (în vigoare la momentul declarării recursului) din Codul de procedură civilă.

Sub un prim aspect recurenta arată că preluarea a fost abuzivă din partea statului, întrucât a fost făcută în baza HCM- nr. 895/1959 ce a avut un caracter secret, așa încât această opraţiune se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 10/2001.

Mai mult preluarea, care ar fi avut adeziunea adunării generale a cooperativei, o apreciază abuzivă deoarece este rezultatul presiunilor politice, nu în scopul arătat de HCM nr. 895/1959, ci în acela de a naţionaliza patrimoniul cooperatist.

Sub cel de-al doilea aspect ce ţine de modalitatea de constituire a proprietăţii cooperativei, recurenta face trimitere la dispoziţiile statutare ce au stat la baza emiterii Instrucţiunilor de aplicare ale HCM nr. 895/1959 ce prevedeau, printre altele, predarea fără plată a întregului patrimoniu al cooperativei transformată în întreprindere de stat.

În privinţa celui de al treilea aspect recurenta se referă la calitatea sa procesuală ca persoană juridică îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 pentru că și-a continuat activitatea neîntrerupt până la intrarea în vigoare a acestei legi și pentru care nu mai este necesară existenţa unei hotărâri judecătorești care să-i ateste continuitatea, ea, recurenta, fiind aceeași persoană cu Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești din România.

Mai mult, arată că a fost mandatată prin Hotărârea Congresului Cooperativei Meșteșugărești să întreprindă demersuri în vederea recuperării patrimoniului cooperatist preluat de către stat.

Deliberând asupra recursului, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie urmează a-l respinge pentru simpla raţiune că s-a făcut o corectă aplicare a legii atunci când au fost analizate cerinţele impuse de Legea nr. 10/2001, în funcţie de care s-a statuat, pe baza unor dovezi pertinente, că recurenta-contestatoare, nefiind continuatoarea persoanei juridice de la care s-a preluat imobilul în sensul art. 3 lit. c din lege, nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii și că imobilul nu a fost preluat în mod abuziv în înţelesul art. 2 din aceeași lege.

Criticile recurentei referitoare la cele două aspecte sunt fără temei, după cum se va demonstra.

Art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 impune condiţia ca persoana juridică îndreptăţită la resstiuirea imobilului să-și fi continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii sau să-și fi reluat activitatea după 22 decembrie 1989, dacă se constată prin hotărâre judecătorească că este una și aceeași persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.

Or, în speţă, nu s-a făcut o astfel de identificare a recurentei-contestatoare, în cazul modificării ca existenţă a persoanei juridice și care să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească.

Dimpotrivă, s-a reţinut că o astfel de persoană juridică ar fi putut fi, în anumite condiţii, Cooperativa meșteșugărească „Tehnica Mobilei” și care să fi fost atestată ca atare prin hotărâre judecătorească.

De altfel, nici critica cu privire la mandatul general de reprezentare al unităţii cooperatiste nu este justificată, de vreme ce nu se face nici o dovadă în acest sens, nici măcar ca existenţa acestui mandat să fie prevăzută în Statutul recurentei; dar, chiar și altfel, se are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 67 și art. 68 C.p.c., mandatul trebuie dat anume și atestat în condiţiile legii.

Cât privește critica de fond, legată de proprietatea revendicată în temeiul Legii nr. 10/2001, nu este susţinută de probele cauzei ce infirmă incidenţa acestei legi.

Astfel, fără a ignora că dobândirea proprietăţii se poate face, nu numai prin acte autentice care să evidenţieze operaţiunile juridice, dar și prin lege, caz în care poate lipsi înscrisul autentic, se are în vedere că, în speţă, transferul patrimoniului cooperaţiei meșteșugărești la întreprinderea industrială de stat, făcut în baza HCM nr. 895/1959, a fost posibil ca urmare a acordului cooperatorilor.

O asemenea preluare imobiliară de către stat pe baza acordului membrilor cooperatori, prin adeziunea acestora exprimată în adunarea generală, înlătură caracterul abuziv al acestei preluări, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Critica recurentei că acest acord nu a fost liber exprimat, fiind supus presiunilor politice ale vremii, este neîntemeiată din moment ce un asemenea fapt nu numai că nu se prezumă în condiţiile date, dar nu e demonstrat în cauză.

Ceea ce este probat este că HCM nr.895/1959 a fost comunicată UCECOM – ului cu adresa nr. 1449/D.G. din 7 iulie 1959 a Secretariatului general al Consiliului de Miniștri și înregistrată la UCECOM sub nr.8346/9 iulie 1959, condiţie în care s-a dat eficienţă HCM, aplicată public, împrejurare faţă de care preluarea nu este abuzivă în sensul art. 2 lit. f din Legea nr. 10/2001.

Drept consecinţă, faţă argumentele prevăzute și în raport de textele de lege mai sus enunţate, recursul a fost respins.