Municipality's appeal rejected; compensation upheld for 1,341.25 m² of expropriated land.

Imobil (teren) preluat de stat în mod abuziv. Cerere de restituire fondată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil (teren) preluat de stat în mod abuziv. Cerere de restituire în natură fondată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Index alfabetic. Drept civil.

- Cerere de restituire în natură a unui imobil (teren) preluat de stat în mod abuziv.

Legea nr. 10/2001republicată: art. 2 alin. (1) lit. h

H.G. nr. 498/2003: pct. 1.4 lt. C

Pct. 1.4 lit. C din Normele Metodologice pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, adaugă la lege în condiţiile în care potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, republicată (art. 2 lit. g, în redactarea anterioară) prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg și acele imobile care au fost preluate de stat cu titlu valabil – astfel cum este acesta definit prin art. 6 (1) din Legea nr. 213/1998 – adică cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării.

Textul invocat are rolul de a acoperi orice alte situaţii decât cele enumerate la literele a – g, astfel încât legea să reglementeze toate cazurile în care statul a preluat imobile de la particulari și să delimiteze, în aria celorlalte situaţii de preluare, imobilele preluate cu titlu valabil – în funcţie de accepţiunea dată de art. 6 al Legii nr. 213/1998 – de cele preluate fără un titlu valabil, în legătură cu care, potrivit alineatului 2 al art. 2, persoanele îndreptăţite își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.

Recunoașterea vocaţiei dobânditorului construcţiei de a obţine titlu de proprietate pentru terenul aferent acesteia în temeiul Legii nr. 18/1991 nu exclude dreptul fostului al imobilului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului la data înstrăinării construcţiei.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 430 din 17 ianuarie 2006.

Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 250 din 16 martie 2005, a admis în parte contestaţia formulată de P.A. și a anulat parţial Dispoziţia nr. 2925 din 8 septembrie 2004, prin care Primarul Municipiului Râmnicu Sărat, a respins cererea de restituire în natură a unui teren în suprafaţă de 1378 m.p. situat în Râmnicu Sărat. Instanţa l-a obligat pe pârât să-i acorde persoanei îndreptăţite, despăgubiri bănești, pentru suprafaţa de 825,91 m.p. teren, astfel cum a fost identificat prin expertiza de specialitate, întocmită în cauză.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta, urmare contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 471/1961, a avut în proprietate 1378 m.p. teren situat în Râmnicu Sărat, din care 825,91 m.p. au fost preluaţi abuziv prin Decretul nr. 137 din 10 februarie 1973, suprafaţă care în prezent este ocupată de clădirea unei grădiniţe.

În ce privește restul terenului, acesta a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare - autentificat sub nr. 1462/1975, situaţie în care dreptul de proprietate asupra acestui imobil trebuie recunoscut potrivit pct. 1.4 lit c din Normele Metodologice pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2004, dobânditorului construcţiei.

Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secţia civilă care, prin decizia nr. 775 din 31 mai 2005 a schimbat în parte sentinţa și admiţând contestaţia, a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, pentru terenul în suprafaţă totală de 1341,25 m.p. din Râmnicu Sărat, evaluat la 65.626,38 de USD.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că pe terenul în suprafaţă de 515,32 m.p. nu se află nici o construcţie, astfel încât acesta nu poate face obiectul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 sau pct. 1.4 lit. C, din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003.

În cauză, a declarat recurs Primăria Municipiului Râmnicu Sărat care, susţine în esenţă că terenurile aferente construcţiilor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare, trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, nu pot fi considerate ca fiind preluate abuziv, foștii proprietari neavând vocaţie la măsuri reparatorii, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 și HG nr. 498/2003.

Recursul este nefondat.

Modalitatea de restituire prin echivalent, este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, faţă de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din lege – în varianta în vigoare la data pronunţării deciziei atacate – dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

În speţă, oferta restituirii prin echivalent s-a făcut doar pentru o porţiune din terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea, deși din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că pe suprafaţa de 515,32 m.p. nu se află nici o construcţie, pentru ca terenul să poată face obiectul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

În ce privește pct. 1.4 lit. c din HG nr. 498/2003, invocat, acest text adaugă la lege în condiţiile în care potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, republicată (art. 2 lit. g, în redactarea anterioară) prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg și acele imobile care au fost preluate de stat cu titlu valabil – astfel cum este definit prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 – adică cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării.

Textul invocat are rolul de a acoperi orice alte situaţii decât cele enumerate la literele a – g, astfel încât legea să reglementeze toate cazurile în care statul a preluat imobile de la particulari și să delimiteze, în aria celorlalte situaţii de preluare, imobilele preluate cu titlu valabil – în funcţie de accepţiunea dată de art. 6 al Legii nr. 213/1998 – de cele preluate fără un titlu valabil, în legătură cu care, potrivit alineatului 2 al art. 2, persoanele îndreptăţite își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.

Recunoașterea vocaţiei dobânditorului construcţiei de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent acesteia, în temeiul Legii nr. 18/1991 nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului, la data înstrăinării construcţiei.

Așa fiind, recursul fost respins ca nefondat.