Nationalized shares compensation claim against Finance Ministry quashed and rejected; successor company was proper defendant.

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Acţiune pentru restituirea prin echivalent sau acordarea de titluri de valoare nominalăpentru o întreprindere trecută în patrimoniul statului ca efect al naţionalizării dispusă prin Legea nr.119/1948.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Acţiune pentru restituirea prin echivalent sau acordarea de titluri de valoare pentru o întreprindere trecută în patrimoniul statului ca efect al naţionalizării dispusă prin Legea nr.119/1948.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat în mod abuziv de stat;

- Acţiune pentru restituirea prin echivalent sau acordarea de titluri de valoare.

Legea nr. 10/2001: art. 32

Potrivit dispoziţiilor art.32 din Legea nr.10/2001, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr.119/1948 sau prin alte acte normative, aveau dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital.

În varianta republicată la 2 septembrie 2005, legea instituie ca modalitate reparatorie pentru această categorie de persoane îndreptăţite, dreptul la despăgubiri bănești în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Atât în vechea redactare a legii cât și potrivit textului în vigoare, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice poate fi atrasă doar de situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată sau societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai există.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 417 din 17 ianuarie 2006.

Prin notificarea formulată la 3 august 2001, W.A., prin mandatar L.P., a cerut Primăriei Municipiului București, în calitate de moștenitoare a autorului W.A., restituirea prin echivalent sau acordarea de titluri de valoare nominală pentru Întreprinderea de produse chimice „Spic”, din București, trecută în patrimoniul statului ca efect al naţionalizării dispusă prin Legea nr.119/1948.

Întrucât entitatea investită cu soluţionarea notificării nu s-a conformat dispoziţiilor art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, aceleași solicitări au fost reiterate și prin acţiunea formulată la 16 decembrie 2002, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul București, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr.846 din 24 octombrie 2003, a admis cererea și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei despăgubiri pentru acţiunile deţinute la S.A.R. pentru Industria Chimică „Spic” și terenul în suprafaţă de 26.010 mp din București, str. Ziduri între Vii, fost Cărămidari, în valoarea de 25.718.330.768 lei. A omologat raportul de expertiză contabilă, efectuat de expert M.A.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că autorul reclamantei a fost proprietarul unui număr de 20.000 acţiuni la S.A.R. pentru Industria Chimică „Spic”, având fiecare o valoare nominală de 200.000 lei, societate care la sfârșitul anului 1947, înaintea naţionalizării, avea un beneficiu brut de 6.225.031 lei, printre activele sale aflându-se și un teren, în suprafaţă de 26.010 mp, pe care se afla o fabrică, cu parter și dependinţe.

Imobilul și acţiunile, au intrat în proprietatea statului, fără titlu valabil, iar reclamanta nu a primit răspuns la notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001, lipsa răspunsului putând fi interpretată ca un refuz al cererii de restituire.

În esenţă, cu aceeași motivare, Curtea de Apel București , secţia a III-a Civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român, prin Ministerului Finanţelor Publice.

În cauză, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice care susţine că instanţa a depășit atribuţiile puterii judecătorești iar hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, după cum urmează:

-în mod greșit s-a procedat la soluţionarea cauzei, în condiţiile în care nu era finalizată procedura administrativă prealabilă, obligatorie potrivit legii speciale.

-greșita reţinere a calităţii procesuale pasive a Ministerul Finanţelor Publice, cererea formulată pe calea notificării, fiind de competenţa APAPS, instituţie implicată în procesul de privatizare al societăţii ce a preluat patrimoniul întreprinderii naţionalizate.

-reclamanta nu a făcut dovada calităţii de acţionar, al autorului său și, chiar dacă ar fi făcut această dovadă, despăgubirea acordată trebuia să fie proporţională cu numărul acţiunilor deţinute, cota parte ce i-ar fi revenit acesteia fiind de doar 1/6 din imobil.

La 3 iunie 2005, O.V. a formulat cerere de intervenţie accesorie, în sprijinul recurentului pârât, cerere admisă în principiu prin încheierea din 7 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succed.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.32 din Legea nr.10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr.119/1948 sau prin alte acte normative, au dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital.

Potrivit alineatului 3 al textului susmenţionat, acţiunile se acordă, la cererea persoanei îndreptăţite, de către instituţia publică implicată în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate.

În varianta republicată la 2 septembrie 2005, legea instituie ca modalitate reparatorie pentru această categorie de persoane îndreptăţite, dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Atât în vechea redactare a legii cât și potrivit textului în vigoare, calitatea procesuală pasivă a Ministerul Finanţelor Publice poate fi atrasă doar de situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată sau societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai există, ceea ce nu este cazul în speţă, din actele cauzei rezultând că succesoarea SPIC SAR, este SC Sintofarm SA din București,.

Ca atare, în mod greșit instanţele au reţinut calitatea procesuală pasivă a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, criticile formulate sub acest aspect fiind fondate.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al art.32 din lege, atât doctrina cât și practica judecătorească au fost unanime în a considera că textul prevede un alt caz de restituire prin echivalent, obligatorie în favoarea persoanelor fizice și persoanelor juridice care aveau calitatea de asociaţi ori acţionari la persoanele juridice naţionalizate prin Legea nr.119/1948 sau alte acte normative, dacă aceste persoane nu au primit despăgubiri până la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România, privind reglementarea problemelor financiare în suspensie enumerate în anexa 1, ca parte integrantă din lege.

Aceeași asimilare o face și Hotărârea de Guvern nr.498 din 18 aprilie 2003 care în capitolul II pct.32.1 și 32.3 face trimitere la necesitatea dovedirii calităţii de acţionar sau de asociat, la respectivele entităţi juridice.

În considerarea acestor argumente, este lipsită de suport critica ce vizează inadmisibilitatea pe fond a cererii, întrucât în opinia recurentului, legea nu ar acoperi situaţiile în care persoana îndreptăţită a avut calitatea de acţionar la persoana juridică naţionalizată.

Nefondat este și motivul ce vizează depășirea de către instanţe a atribuţiilor puterii judecătorești ca urmare a respingerii excepţiei de prematuritate a acţiunii și a soluţionării cauzei pe fond, în contextul în care entitatea investită cu soluţionarea notificării a depășit cu mult termenul prevăzut de lege pentru emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate.

Or, printr-o practică constantă, instanţa supremă a statuat că deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres situaţia în care se refuză a se răspunde solicitării adresată pe calea notificării (aceasta fiind o lacună a Legii nr.10/2001) totuși cei îndreptăţiţi se pot adresa instanţei judecătorești competente, în vederea apărării intereselor lor legitime, pe care, din culpa unităţii deţinătoare, nu le-au putut valorifica pe calea procedurii administrativ prealabile, instituită de lege.

Așa cum s-a arătat mai sus însă, acţiunea, deși admisibilă pe fond, a fost greșit îndreptată împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile în care, la 3 august 2001, persoana îndreptăţită a notificat, potrivit legii, Primăria Municipiului București .

De altfel, la 17 ianuarie 2006, la dosarul Înaltei Curţi a fost depusă dispoziţia nr.4012 din 7 martie 2005, prin care Primăria Municipiului București a respins notificările formulate de reclamanta W.A. și intervenientul O.V.

Împotriva acestei dispoziţii, persoanele îndreptăţite au deschisă calea contestaţiei, în condiţiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, calitatea procesuală pasivă aparţinând, în mod firesc, entităţii investite cu soluţionarea notificării.

Așa fiind, recursul și cererea de intervenţie accesorie au fost admise, cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate în cauză iar pe fond, a respingerii contestaţiei.