Magistrates on childcare leave win recalculation of special allowance after ministry's downward adjustment annulled

Acţiune privind recalcularea indemnizaţiei cuvenite pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în funcţie de majorarea salarială intervenită prin O.G. nr.83/2000. Admisibilitate.

Cuprins pe materii. Dreptul muncii. Acţiune privind recalcularea indemnizaţiei cuvenite pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în funcţie de majorarea salarială intervenită prin O.G. nr.83/2000. Admisibilitate.

Index alfabetic. Dreptul muncii.

Legea nr. 120/1997: art. 3

Legea nr.50/1996 republicată

O.G. nr.83/2000

Scopul și obiectul indemnizaţiei reglementată prin Legea nr.120/1997 privește îngrijirea copilului, deci, are ca finalitate interesul mamei și apărarea interesului superior al copilului în vârstă de până la 2 ani, astfel că nu i se poate aplica normei incidente, o interpretare restrictivă, contrară scopului reglementării, în timp ce personalul aflat în exerciţiul funcţiei, în mod efectiv, beneficiază de majorarea salariului de bază sau a indemnizaţiei lunare. Nici o normă specială nu interzice aplicarea dispoziţiei legale de majorare și personalului aflat în funcţie, dar care se afla temporar în concediu special pentru care are dreptul la o indemnizaţie calculată la „salariul de bază”, ceea ce ar fi și contrar principiului constituţional al egalităţii.

Așadar, salariatul aflat în concediu pentru îngrijirea copilului beneficiază, ca și celălalt personal, de majorarea salariului de bază ori a indemnizaţiei lunare și în raport de aceasta se recalculează, în consecinţă și indemnizaţia specială cuvenită pe perioada concediului.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 88 din 6 ianuarie 2006.

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu, contestatoarele S.A.L., H.C.C. și altele, au solicitat instanţei în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, anularea Ordinului nr.2670/C din 13 noiembrie 2001 emis de Ministerul Justiţiei și obligarea intimatului la recalcularea indemnizaţiei cuvenite pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în funcţie de majorarea salarială intervenită prin O.G. nr.83/2000, începând cu data de 1 august 2001 și până la reluarea activităţii profesionale.

În motivarea acţiunii, contestatoarele au arătat că, în calitate de judecătoare la Judecătoria Sibiu, respectiv la Judecătoria Săliște, au beneficiat de concediu pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2 ani, primind o indemnizaţie reprezentând 85% din venitul de asigurare, potrivit art.3 din Legea nr.120/1997, Legea nr.50/1996 republicată și Ordonanţa Guvernului nr.83/2000.

De asemenea, contestatoarele au arătat că în urma unui control financiar, realizat de Ministerul Justiţiei, finalizat cu Nota Inspecţiei generale și Audit Intern, înregistrată la Cabinetul Ministerului la data de 12 noiembrie 2001 sub nr.227, s-a considerat că unele sume plătite cu titlu de indemnizaţie au fost acordate necuvenit, fiindu-le astfel imputate prin ordinul atacat.

Prin sentinţa civilă nr.154 din 27 iunie 2002, Tribunalul Brașov, investit prin strămutare, a respins contestaţia formulată și a menţinut Ordinul nr.2670/C din 13 noiembrie 2001 emis de Ministerul Justiţiei privind sumele imputate contestatoarelor.

Instanţa a reţinut că imputarea sumelor făcută prin Ordinul nr.2670/C din 13 noiembrie 2001 își are temeiul în art.107-108 Codul muncii și că la data apariţiei O.G. nr.83/2000, privind majorarea bazei de calcul a salariului magistraţilor, contestatoarele se aflau în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Contractul de muncă al acestora fiind suspendat pe întreaga perioadă, ele beneficiau doar de indemnizaţia de asigurări sociale în cuantum de 85 % din salariul de bază și celelalte venituri, stabilită în condiţiile art.3 din Legea nr.120/1997.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.926/R din 1 octombrie 2002 a admis recursul contestatoarelor și pe fond admiţând contestaţia, a anulat Ordinul nr.2670/C din 13 noiembrie 2001 emis de Ministerul Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Brașov a reţinut că H.C.M. nr.880/1965 nu este incident în speţă, deoarece concediile pentru îngrijirea copilului fac obiectul distinct al altor reglementări.

În plus, contestatoarele având calitatea de magistraţi, beneficiază de prevederile O.G. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea personalului autorităţii judecătorești, astfel că și indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani trebuie recalculată.

În temeiul art.330 pct.2 Cod procedură civilă în vigoare la data pronunţării hotărârilor susmenţionate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a declarat la 24 septembrie 2003 recurs în anulare, susţinând că petiţionarele-contestatoare puteau beneficia de o indemnizaţie stabilită în raport cu salariul de bază avut la data cererii de concediu, inclusiv de indexări, conform prevederilor art.21 pct.1 al H.C.M. nr.880/1965 al Legii nr.49/1992 (art.21 din H.G. nr.471/1997 și Legea nr.120/1997, dar nu și de indemnizaţia stabilită în baza majorărilor salariale ulterioare.

Recursul în anulare nu este fondat.

Dreptul la indemnizaţia pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani este reglementat prin Legea nr.120/1997 care prevede că în acest scop, concediul se acordă la cerere, în continuarea concediului pentru sarcină și lehuzie, sau oricând, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, iar mama, beneficiază de o indemnizaţie reprezentând 85 % din salariul de bază și celelalte venituri salariale, respectiv din venitul de asigurare.

Textul stabilește valoarea dreptului și limitele de exercitare, fixând nivelul indemnizaţiei la 85 % din „salariul de bază și celelalte venituri salariale” fără a defini salariul de bază sau a indica alte criterii ori elemente de recalculare.

Dispoziţiile acestei legi nu conţin norme de trimitere sau norme pe baza cărora să se emită acte normative de aplicare.

Dar, așa cum se relevă și în recursul în anulare, Legea nr.120/1997 nu trimite la H.C.M. nr.880/1965 pentru a se putea conchide că ea completează acest act normativ inferior ca forţă obligatorie și o considera, cum eronat se susţine, că indemnizaţia reglementată, ca un drept nou, prin art.2-3 din lege este aceeași ca și cea din art.21 al H.C.M. nr.880/1965.

Or, dispoziţia din art.21 alin.7 din H.C.M. nr.880/1965 nu se aplică decât în cazul „ajutoarelor recalculate pe baza salariilor tarifare majorate”, în caz de incapacitate temporară de muncă.

Întreaga construcţie din recursul în anulare se axează pe faptul că posibilitatea de recalculare a indemnizaţiei nu este expres prevăzută în Legea nr.120/1997, iar, pe de altă parte, recalcularea nu este posibilă decât în cazul prevăzut de art.21 alin .7 din H.C.M. nr.880/1965, la care se raportează toate celelalte considerente din motivare.

Evident că nu se poate primi o asemenea forţă legală a hotărârii de guvern, adoptată în urmă cu peste 30 ani, care încalcă drepturile câștigate, în baza și în executarea unei alte legi speciale. De aceea H.C.M. nr.880/1965 nu poate constitui un criteriu de referinţă ori un mod de interpretare a noii legi, încălcându-se principiul ierarhiei legislative și al supremaţiei legii.

Nu poate fi primit argumentul inadmisibilităţii corelării indemnizaţiei cu baza de calcul, privită în dinamica majorărilor salariale, pe durata concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, deoarece pe această durată mama nu-și pierde calitatea de salariată, de care sunt legate drepturile specifice, între care și cel stabilit de art.2-3 din Legea nr.120/1997 vizând „salariul de bază – în raport de care se calculează indemnizaţia”.

Scopul și obiectul indemnizaţiei privește îngrijirea copilului, deci, are ca finalitate interesul mamei și apărarea interesului superior al copilului în vârstă de până la 2 ani, astfel că nu i se poate aplica normei incidente, o interpretare restrictivă, contrară scopului reglementării, în timp ce personalul aflat în exerciţiul funcţiei, în mod efectiv, beneficiază de majorarea salariului de bază sau a indemnizaţiei lunare. Nici o normă specială nu interzice aplicarea dispoziţiei legale de majorare și personalului aflat în funcţie, dar care se afla temporar în concediu special pentru care are dreptul la o indemnizaţie calculată la „salariul de bază”, ceea ce ar fi și contrar principiului constituţional al egalităţii.

Așadar, salariatul aflat în concediul pentru îngrijirea copilului beneficiază, ca și celălalt personal, de majorarea salariului de bază ori a indemnizaţiei lunare și în raport de acesta se recalculează, în consecinţă și indemnizaţia specială cuvenită pe perioada concediului.

În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate recursul în anulare a fost respins.