Calculating Reparative Measures for Expropriated and Demolished Property: Market Value Minus Inflation-Adjusted Compensation

Imobil expropriat. Despăgubiri acordate la momentul exproprierii. Dreptul persoanei de la care a fost expropriat imobilul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii.

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată. Imobil (teren și construcție) expropriat. Construcție demolată. Despăgubiri încasate la momentul exproprierii. Notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/201. Măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Index alfabetic : Drept civil;

- Imobil expropriat.

- Despăgubiri acordate la momentul exproprierii.

- Modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii.

Legea nr. 10/2001 : art. 10 alin.(1), alin. 6, alin.(7);

art. 11 alin.(6), alin. (7)

În aplicarea art. 10 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Astfel persoanele îndreptățite sunt îndrituite la măsuri reparatorii în echivalent, textul legal menționat nefăcând nici o distincție cu privire la eventualele despăgubiri acordate și încasate la expropriere.

Totodată alin.(7) al art. 11 din Legea nr. 10/2001 precizează că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea de piață de la data soluționării notificării.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6530 din 10 octombrie 2007

N.C. și N.G. au chemat în judecată Prefectura județului Ialomița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând în temeiul Legii nr. 10/2001 obligarea pârâților să le achite suma de 5.000 Euro (echivalent în lei) cu titlu de despăgubiri pentru construcția situată în Slobozia, ce le-a fost demolată abuziv în timpul regimului comunist și pentru care le-a fost acordată o sumă modică de 18.000 lei.

De asemenea, au cerut obligarea pârâților să le acorde teren în compensare, în suprafață de 855 m.p. în intravilanul municipiului Slobozia, în locul celui preluat de stat în mod abuziv de la autorul lor.

În cauză a fost introdusă în calitate de pârâtă Primăria Municipiului Slobozia.

Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin sentința nr. 721/F din 8 iulie 2002, a respins acțiunea ca prematur introdusă.

Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 416/A din 25 octombrie 2002, a respins apelul declarat de reclamanții N.C. și N.G. împotriva sentinței Tribunalului Ialomița.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3029 din 15 aprilie 2005, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei Curții de Apel București.

Instanța de casare a reținut că în apel, reclamanții au depus dispoziția din 8 septembrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Slobozia, prin care s-a respins notificarea formulată de N.C. și N.G. în temeiul Legii nr. 10/2001, act nou ce nu a fost analizat, deși față de caracterul devolutiv al apelului instanța avea obligația de a cerceta acest înscris în temeiul art. 297 alin.(1) C.proc.civ., să evoce fondul și să judece cauza.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 446/A din 29 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței Tribunalului Ialomița.

Rejudecând apelul, instanța a stabilit că reclamanții au încasat despăgubiri pentru întregul imobil în litigiu (teren și construcție) cu ocazia demolării construcției și, prin urmare, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001, nu mai erau îndrituiți să beneficieze și de alte sume de bani cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a art. 10 pct. 6 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia „valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate, se stabilește potrivit actelor normative în vigoare la data demolării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective”.

Astfel, suma de 18.000 lei, primită ca despăgubire în martie 1972, reprezenta doar o cotă parte din valoarea imobilului demolat, determinată arbitrar și oricum nu acoperea valoarea terenului și a construcției preluate de stat. Or, având în vedere și modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, erau îndrituiți la despăgubiri reale, care însă nu le-au fost acordate.

Criticile formulate au fost încadrate în art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Recursul a fost găsit fondat pentru motivele ce succed:

Potrivit art. 10 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În speță, imobilul din Slobozia, compus din teren în suprafață de 855 m.p. și o construcție, ce a constituit proprietatea autorului reclamanților, a fost preluat de stat prin expropriere, construcția fiind demolată, iar pe teren au fost edificate blocuri de locuințe.

Astfel fiind, conform art. 10 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, reclamanții, în calitate de moștenitori ai proprietarului N.S., erau îndrituiți la măsuri reparatorii în echivalent, textul legal menționat nefăcând nici o distincție cu privire la eventualele despăgubiri acordate și încasate la expropriere.

În aceste condiții, greșit instanța de apel, preluând afirmațiile reclamanților din acțiune potrivit cărora ar fi încasat suma de 18.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, a considerat că reclamanții ar fi fost îndestulați cu suma primită și, prin urmare, nu mai puteau beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Într-adevăr, prevederile art. 10 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 îi îndreptățeau să solicite măsuri reparatorii, iar alin. (6) și alin. (7) din art. 10 din legea republicată, texte în vigoare la data pronunțării deciziei din apel, cu referire și la art. 11 alin.(6) din lege reglementează și modalitatea de evaluare a bunurilor. Totodată, alin. (7) al art. 11 din Legea nr. 10/2001 precizează că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea de piață de la data soluționării notificării.

Astfel, recursul fiind fondat, cauza a fost trimisă aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare și pentru a fi solicitat dosarul instrumentat de Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, finalizat prin dispoziția nr. din 8 septembrie 2002, pentru ca părțile să prezinte actul normativ în baza căruia imobilul în litigiu a fost expropriat, dovada încasării despăgubirilor și pentru a se administra și alte probe în vederea stabilirii măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților.

Față de cele ce preced, recursul a fost admis, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza pentru rejudecare.