Revizuire petition time-barred: one-month deadline runs from communication, not pronunciation, of final decisions

Cerere de revizuire. Încălcarea termenului prevăzut de art. 322 alin. 1 pct.1.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea hotărârilor. Cerere de revizuire. Încălcarea termenului prevăzut art. 322 alin.(1) pct.1C.proc.civ.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Revizuire.

Codul de procedură civilă: art. 322

alin. (1) pct.1, pct.2; 324 alin. (1)

Faptul că textul art.324 alin.(1) pct.1 Cod procedură civilă reglementează momente diferite de la care înțelege să curgă termenul de revizuire, nu contravine prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, iar faptul că hotărârea irevocabilă nu se comunică părților, nu poate justifica un tratament diferit în privința căilor de atac, sub aspectul termenului de exercitare a acestora.

Prin acest articol nu se stabilește un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești, în termenul legal, cu cererea de revizuire și nici dreptul la apărare prevăzut de art.24 din Constituție, căci insuficienta pricepere sau diligență a acestora nu poate fi imputabilă reglementărilor legale.

Dimpotrivă, obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor legale reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil și într-un termen rezonabil – prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6431din 5 octombrie 2007.

În temeiul art.322 pct. 2 și pct. 7 C.proc.civ., I.M. a solicitat Curții de Apel Ploiești revizuirea deciziei civile nr.1193 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, motivat de faptul că aceasta este potrivnică sentinței civile nr.886 din 21 august 2002 a Judecătoriei Răcari, deoarece prin sentință îi sunt acordate construcțiile anexe, potrivit planului prezentat de expert, în timp

ce, prin decizie este obligat să le demoleze.

De asemenea, revizuentul arată că prin decizia civilă nr.177 din 17 aprilie 2006 pronunțată în apel, Tribunalul Dâmbovița a schimbat varianta de lotizare a bunurilor succesorale, fără a soluționa problema drumului de acces de 217 mp pe care se găsesc construcțiile și fără a avea în vedere că terenul de 400 mp acordat lui D.G. în varianta I-a de lotizare este intravilan, cu acces la drumul public, aflat în continuarea lotului de 2500 mp teren în extravilan.

Prin decizia nr.24 din 11 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploiești a disjuns cererea de revizuire fondată pe dispozițiile art.322 pct.7 C.proc.civ. de cea întemeiată pe art.322 pct.2 C.proc.civ., pe care a respins-o ca inadmisibilă.

În ședința publică din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței față de prevederile art.323 alin.(2) C.proc.civ., care statuează că cererea de revizuire fondată pe dispozițiunile art.322 pct.7 se îndreaptă la instanța mai mare în grad, față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Ca urmare, prin decizia nr.187 din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, admițând excepția de necompetență materială, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele deciziei de declinare, s-a ținut seama că hotărârile potrivnice sunt sentința nr.886 din 20 august 2002 pronunțată de Judecătoria Răcari și decizia nr.1193 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, iar instanța mai mare în grad acelora care au pronunțat hotărârile potrivnice este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procedându-se la examinarea celor două hotărâri, despre care revizuentul I.M.I. pretinde că sunt potrivnice, Înalta Curtea a constatat că acesta a înfrânt prevederile art.324 alin.(1)C.proc.civ., care statuează că termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazurile prevăzute de art.322 alin.(1), pct.1 și pct.2 C.proc.civ., de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțele de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare.

Faptul că textul reglementează momente diferite de la care înțelege să curgă termenul de revizuire, nu contravine prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, iar faptul că hotărârea irevocabilă nu se comunică părților, nu poate justifica un tratament diferit în privința căilor de atac, sub

aspectul termenului de exercitare a acestora.

Art.324 alin.(1) pct.1 C.proc.civ. nu a stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire și nici dreptul la apărare prevăzut de art.24 din Constituție, căci insuficienta pricepere sau diligență a acestora nu poate fi imputabilă reglementărilor legale.

Dimpotrivă, obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor legale reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil și într-un termen rezonabil – prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, revizuientul a încălcat prevederile art.324 C.proc.civ., deoarece a formulat cererea de revizuire cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul procedural.

În considerarea celor arătate, cererea de revizuire a fost respinsă.