Conflict of jurisdiction: Transfer of police criminal cases to civil courts under Law 360/2002 and inapplicability of Art. 40 CPP

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 676/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, înregistrat la Tribunalul Militar Timișoara sub nr. 141/2002 s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului plt. S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264, art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 și art. 33 lit. a) C. pen., trimiterea în judecată a inculpatului P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.V.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului C.I.F. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului F.V. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A.R. pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului F.P.M. pentru infracțiuni prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului B.T.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul Militar Timișoara, prin sentința nr. 156 din 11 noiembrie 2002, a declinat competența materială de soluționare a acestei cauze în favoarea Tribunalului Iași, apreciind că prin apariția Legii nr. 360/2002, cauzele aflate pe rolul instanțelor militare trebuie soluționate de instanțele civile, nemaifiind incidente dispozițiile art. 40 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 16989/2002.

Instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, considerând că rămâne competentă a judeca cauza instanța militară sesizată inițial, excepția apreciată ca fiind întemeiată din următoarele considerente:

Legea nr. 360/2002 ce stabilește prin art. 64 alin. (2) competența de judecare a infracțiunilor săvârșite de polițiști în sarcina instanțelor civile, este aplicabilă faptelor săvârșite după intrarea ei în vigoare și nu vizează infracțiunile comise înainte de acest moment.

Deși legea penală este de imediată aplicare, în cauza de față nu poate fi înlăturată incidența art. 40 C. proc. pen., care stabilește un caz de prorogare legală a competenței și care nu precizează în mod expres modalitatea în care inculpatul își pierde calitatea ce a determinat inițial stabilirea instanței competente, determinând în acest mod excluderi.

Cum legea penală este de strictă interpretare, în mod clar intenția legiuitorului în privința art. 40 C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut nici o precizare expresă, a fost de a acoperi toate situațiile în care inculpatul își pierde calitatea ce a generat stabilirea inițială a competenței materiale, inclusiv prin intervenția unei legi speciale, cum este cea de față, și anume Legea nr. 360/2002.

Interpretarea art. 82 alin. (2) din legea nr. 360/2002 care prevede că orice altă dispoziție contrară se abrogă, față de dispozițiile art. 40 C. proc. pen., trebuie făcută pornind de la raportul lege specială – lege generală, ce există între Legea nr. 360/2002 și Codul de procedură penală. Prin urmare, specialul se completează în aplicarea sa cu generalul, de la care poate deroga, însă numai prin prevederea expresă a caracterului său derogatoriu, situație care nu subzistă în speța de față, deoarece textul la care am făcut trimitere are un înțeles generic.

Așa încât, Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 12 din 9 ianuarie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Timișoara și sesizarea Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Iași și Tribunalul Militar Timișoara.

Pe rolul Curții Supreme de Justiție s-a format dosarul nr. 1266/2003 pentru soluționarea acestui conflict negativ de competență.

Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că este competentă a soluționa cauza Tribunalul Iași, pentru următoarele considerente:

Prin aplicarea Legii nr. 360/2002, polițistul a devenit „funcționar public civil”, astfel că lucrătorii de poliție nu mai sunt militari, gradele lor militare fiind echivalente cu gradele profesionale așa cum prevede art. 73 din Statut.

Deci, legea privind statutul polițistului conține norme speciale de procedură, derogând de la cadrul general C. proc. pen., fiind de strictă interpretare și de aplicabilitate imediată.

Așa încât, art. 40 C. proc. pen., nu mai are aplicabilitate, nemaifiind incident cauzelor aflate pe rolul instanțelor militare.

Pe de altă parte, în conținutul art. 82 pct. 2 din legea nr. 360/2002 se prevede expres că „în aceeași dată orice alte dispoziții contrare se abrogă”, însă art. 40 C. proc. pen., nu poate fi abrogat parțial, așa încât dreptul de a soluționa cauzele penale în care inculpați sunt polițiști nu mai aparține instanțelor militare, ci instanțelor civile expres menționate în art. 64 din lege.

Art. 64 din Legea nr. 360/2002 reprezintă o normă juridică ce stabilește o nouă competență de urmărire penală, respectiv de judecată.

Deci, este o normă de procedură penală cuprinsă într-o lege specială.

Fiind de imediată aplicare, această normă trebuie să se aplice începând cu 24 august 2002 și infracțiunilor:

- săvârșite de către polițiști înainte de această dată și care se află în cursul urmăririi penale sau judecății, indiferent de faza procesuală.

- săvârșite de către polițiști înainte de această dată și pentru care nu a început încă urmărirea penală (fapte ce nu au fost încă descoperite, fapte ai căror autori nu sunt încă cunoscuți, fapte pentru care se efectuează acte premergătoare).

În consecință, ne aflăm în situația în care instanța militară pierde competența de judecată „din pricina” legiuitorului, ea nemaifiind competentă să judece începând din 24 august 2002, o anumită categorie de persoane, respectiv, polițiști.

Pentru a se fi putut aplica în cauză prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. pen., era necesar ca inculpatul chemat să răspundă penal trebuia să fi pierdut calitatea personală care abroga în prezent competența legală de judecată a unei anume instanțe.

Ori, de fapt, în situația dată, instanței militare i s-a retras de către legiuitor competența de a judeca anume cauze, ca infracțiunile săvârșite de polițiști.

Așa încât, Legea nr. 360/2002 modifică strict competența funcțională a instanțelor militare.

Față de aceste considerente, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații S.I., P.C., B.V.F., C.I.F., A.R.M., F.V. și B.T.A., în favoarea Tribunalului Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2003.