Nullity of appellate judgment for failure to debate dispositive lack-of-interest exception, violating right to defense
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (I.C.C.J.) admitted the appeal of the defendant municipal authority, quashed the appellate court's decision, and remanded the case for retrial, effectively reversing the lower instance's dismissal of the appeal for lack of interest. The dispute arose from a civil action concerning the restitution of property under Law No. 10/2001, where the first-instance court partially admitted the claim against the local city council but dismissed it against the City Hall; subsequently, the Court of Appeals dismissed the City Hall's appeal on the grounds that the party lacked a legal interest in challenging the judgment, having already won against its specific designation. The I.C.C.J. determined that the exception of lack of interest is dispositive and must be debated with the parties to guarantee the right of defense and the principle of contradiction; by resolving the case at the first hearing without putting this exception into discussion or addressing the defendant's request to postpone due to counsel's absence, the appellate court violated Article 156(1) of the Code of Civil Procedure and committed a nullity under Article 105(2) of the Code of Civil Procedure, as the procedural flaw caused irreparable harm that could only be cured by annulling the decision.
Legislator headnote
AI generatedNullity of appellate judgment for failure to debate dispositive lack-of-interest exception, violating right to defense: În raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a concluzionat că, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea despăgubirilor de 69.303 Euro, fiecare dintre aceștia fiind îndreptăţiţi la o cotă de ½.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Excepţia lipsei de interes a părţii în promovarea căii de atac.
Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Judecata.
Index alfabetic. Drept procesual civil.
Cod procedură civilă: art. 156 alin. (1), art. 105 alin. (2)
Excepţia lipsei de interes al părţii care formulează cereri în procesul civil are caracter dirimant și atunci când este admisă duce la respingerea acţiunii.
Această excepţie trebuie pusă în discuţia părţilor, pentru că, altfel, acestea sunt puse în imposibilitatea de a cunoaște temeiul respingerii cererii lor și de a-și formula apărarea corespunzătoare, fapt care generează o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.
Hotărârea pronunţată în aceste condiţii este nulă, în baza art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, text de lege care instituie sancţiunea nulităţii pentru actele procesuale îndeplinite cu neobservarea formelor legale prin care s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3781 din 10 mai 2007.
Prin sentinţa nr. 612 din 16 martie 2006 Tribunalul Caraș-Severin a respins acţiunea formulată de D.A. și B.G. împotriva Consiliului local al Orașului Băile Herculane, Primăria Băile Herculane și Prefectura judeţului Caraș-Severin – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Instanţa a admis, în parte, acţiunea formulată de către reclamanţi și a anulat dispoziţia nr. 248 din 26 mai 2005, emisă de primarul orașului Băile Herculane, obligându-l să emită o nouă dispoziţie, prin care să facă ofertă de restituire prin echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acordarea de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în valoare de 34.651 Euro (echivalentul în lei la data ofertei) pentru reclamantul D.A. și în valoare de 34.651 Euro (echivalentul în lei la data ofertei) pentru reclamantul B.G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au susţinut că terenul proprietatea autorilor lor a fost preluat abuziv de stat, că pe acest teren s-au edificat blocuri de locuinţe rămânînd insă, o suprafaţă liberă ce poate fi restituită în natură.
În raport de probele administrate, prima instanţă a reţinut că terenul în suprafaţă de 3327 m.p. a fost proprietatea antecesorilor reclamanţilor și a fost preluat de Statului Român în anul 1988, în baza Decretului nr. 218/1960 și Decretului nr. 712/1966.
Pe teren s-au edificat blocuri de locuinţă, din care 821,96 m.p. este suprafaţă construită, iar restul este afectat de drum de acces, spaţii verzi și canalizări.
În raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a concluzionat că, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea despăgubirilor de 69.303 Euro, fiecare dintre aceștia fiind îndreptăţiţi la o cotă de ½.
Prin decizia civilă nr. 230 din 12 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timișoara, s-a respins, apelul declarat de pârâta Primăria orașului Băile Herculane, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din dispozitivul sentinţei apelate, acţiunea formulată de reclamanţi a fost respinsă faţă de Primăria Orașului Băile Herculane, însă a fost admisă numai faţă de Orașul Băile Herculane, prin primar.
Pentru promovarea oricărei acţiuni în justiţie trebuie să se facă dovada interesului și numai partea nemulţumită de hotărârea instanţei se poate îndrepta împotriva acesteia cu calea de atac recunoscută de lege.
S-a apreciat că, în speţă, pârâta-apelantă nu are interes în a ataca sentinţa primei instanţe și, în consecinţă, s-a respins apelul declarat de aceasta, ca lipsit de interes.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria orașului Băile Herculane, care a susţinut, în esenţă, că instanţa a respins apelul declarat ca lipsit de interes, și, în contradicţie cu principiul contradictorialităţii, curtea a omis să acorde un termen de judecată pentru a pune în discuţia părţilor prezente sau, în lipsă, dar legal citate, această excepţie, încălcându-i astfel dreptul la apărare.
În subsidiar, s-a arătat că Primăria orașului Băile Herculane are calitate procesuală pasivă, în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nemodificată, în vigoare la data formulării contestaţiei de către notificaţi.
Recursul este întemeiat.
Cauza a fost soluţionată, în apel, la primul termen de judecată, pe excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac a apelului de către pârâta Primăria orașului Băile Herculane, așa cum rezultă din considerentele deciziei civile recurate.
La 5 septembrie 2006, Primăria orașului Băile Herculane a solicitat amânarea judecăţii cauzei, arătând că apărătorul ales nu se poate prezenta la termenul din 12 septembrie 2006, din motive obiective.
Această cerere nu a fost pusă în discuţie în ședinţa publică, instanţa nu s-a pronunţat asupra ei, și, fără a se acorda un nou termen de judecată, în condiţiile art. 156 alin. (1) Cod procedură civilă, s-a soluţionat cauza pe excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac a apelului, excepţie care nu a fost pusă în dezbaterea părţilor, ca o garanţie a respectării principiilor contradictorialităţii și dreptului la apărare ce guvernează procesul civil.
Excepţia lipsei de interes al părţii care formulează cereri în procesul civil are caracter dirimant și atunci când este admisă duce la respingerea acţiunii.
De aceea, această excepţie trebuia pusă în discuţia părţilor, pentru că, procedând altfel, instanţa de apel a pus-o pe apelanta-pârâtă în imposibilitatea de a nu cunoaște temeiul respingerii cererii sale și de a-și formula apărarea corespunzătoare, fapt care evident i-a cauzat o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.
Practic, instanţa de apel, prin nesupunerea dezbaterii publice a excepţiei pe care a dezlegat apelul, a încălcat principiul contradictorialităţii și principiul dreptului la apărare al părţilor, principii care garantează o judecată imparţială, prin posibilitatea ca părţile să-și poată spune părerea și să se apere cu privire la toate aspectele ce ar putea influenţa soluţia în cauză.
Hotărârea pronunţată în aceste condiţii este nulă, în baza art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, text de lege care instituie sancţiunea nulităţii pentru actele procesuale îndeplinite cu neobservarea formelor legale prin care s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Așa fiind, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanţe.