Municipal expropriation compensation decree upheld as within judicial jurisdiction after appellate incompetence ruling quashed and remanded

Contestaţie împotriva deciziei emise de primar. Acordarea de despăgubiri doar pentru o parte din imobilul solicitat. Modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prin Legea nr. 247/2005.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Contestaţie împotriva deciziei emise de primar. Acordarea de despăgubiri doar pentru o parte din imobilul solicitat. Modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prin Legea nr. 247/2005.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat in mod abuziv de stat ;

- Contestaţie împotriva deciziei primăriei

- Modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prin Legea nr. 247/2005.

Legea nr. 247/2005 Titlul VII

Legea nr. 10/2001: art. 11 alin. (3), (4), (5) și (6), art. 16, art. 26.

Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a reglementat o nouă procedură de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, de către Comisia Centrală, însă conform art. 16 alin. 2 aceasta privește numai notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, în sensul arătat la alin. 1 din acest text de lege, sau, deși soluţionate, decizia ori dispoziţia emisă de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, în care s-au consemnat sume care urmau a se acorda cu titlul de despăgubire, nu a fost contestată în termenul legal (art. 16 alin. 1).

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2998 din 1 aprilie 2007.

La 7 martie 2005, C.I. a solicitat Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu Primăria municipiului Pitești, prin primar și Prefectura judeţului Argeș, anularea dispoziţiei nr. 3382 din 29 decembrie 2004 emisă de Primăria municipiului Pitești. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea depusă la Prefectura judeţului Argeș și înregistrată sub nr. 4686 din 22 aprilie 2001, în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat retrocedarea în natură sau prin echivalent în altă parte sau despăgubiri la preţul zilei în dolari sau euro, privind imobilul – teren și construcţie – situat Municipiul Pitești.

Reclamantul a mai arătat că prin dispoziţia nr. 3382 din 29 decembrie 2004, în mod greșit, Primăria municipiului Pitești i-a acordat despăgubiri doar pentru terenul în suprafaţă de 1000 m.p., teren ce a fost subevaluat faţă de zona pe care acesta se găsește amplasat, iar din terenul solicitat, în prezent, 50 m.p. sunt liberi.

De asemenea, reclamantul a arătat că nelegală este și soluţia de neacordare de despăgubiri pentru imobilele demolate în anul 1987, de vreme ce despăgubirile primite la acea dată nu reflectă valoarea reală a gospodăriei sale, și că se impune efectuarea unor expertize de specialitate care să stabilească valoarea reală a terenului și a construcţiilor demolate.

Prin întâmpinarea depusă Prefectura judeţului Argeș a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, coroborate cu HG nr. 498/2003.

Instanţa a dispus, în temeiul art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/0201, introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice în calitate de pârât.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport de dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 148 din 14 septembrie 2006, Tribunalul Argeș a admis, parţial, acţiunea, cu consecinţa modificării în parte a dispoziţiei nr. 3382 emisă la data de 29 decembrie 2004 de către Primăria municipiului Pitești, în sensul acordării de despăgubiri în echivalent și pentru terenul în suprafaţă de 917 m.p. situat în Pitești, preluat de stat fără titlu.

Despăgubirile bănești acordate reclamantului în cuantum de 5943 RON, reprezintă diferenţa dintre suma primită cu titlu de despăgubiri pentru imobilul casă demolată și valoarea reală a acestui imobil.

Celelalte dispoziţii ale actului atacat au fost menţinute.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafaţă de 2480 m.p., situat în municipiul Pitești și pentru casa compusă din 4 camere, bucătărie, magazie și garaj edificate pe terenul mai sus menţionat, care nu au fost demolate.

Imobilul, teren și construcţii, au fost expropriate de la reclamant prin Decretul nr. 440/1986, acesta primind despăgubiri bănești în sumă de 29.549 lei, la nivelul anului 1987.

Certificatul de rol financiar nr. 20293/1997 atestă faptul că la foaia matricolă de clădiri și terenuri pe anii 1960 – 1980, C.I. a figurat cu terenul în suprafaţă de 2080 m.p., suprafaţă în care s-a apreciat că sunt incluși și cei 400 m.p., proveniţi de la E.M., astfel că s-a conchis că reclamantul a deţinut în proprietate doar suprafaţa totală de 2080 m.p. și nu 2480 m.p., cât s-a precizat în notificare.

În baza legilor privind fondul funciar, prin sentinţa civilă nr. 7993 din 7 octombrie 1994, reclamantului i s-a admis acţiunea în revendicare pentru suprafaţa de 163 m.p., fiind pus în posesie prin procesul verbal din 6 iunie 1997.

Prin dispoziţia contestată, la art. 2, contestatorului i s-au acordat despăgubiri în echivalent constând în titluri de valoare nominală la nivelul sumei de 401.094.561 lei, pentru terenul în suprafaţă de 1000 m.p., preluat de stat.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa de fond a constatat că reclamantul mai este îndreptăţit, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, la despăgubiri în echivalent și pentru suprafaţa de 917 m.p., preluată abuziv, întrucât din cuprinsul adeverinţelor nr. 53/1994 și nr. 655/2000, coroborate cu concluziile expertului a rezultat că imobilul situat în Pitești, este afectat de investiţii aprobate, fiind ocupat de construcţia unui bloc, zona de siguranţă a acestuia, alei de acces, noul traseu al străzii Violetelor și o parte din proprietatea altei persoane.

Reclamantul a primit cu titlu de despăgubiri bănești pentru construcţiile expropriate și în prezent demolate o sumă mai mică cu 7.696 lei decât valoarea reală a acestora la data exproprierii și este îndreptăţit să primească diferenţa de 5943 lei rezultată după deducerea sumei primite ca despăgubire, care se stabilește potrivit valorii de piaţă de la data notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, conform art. 11 alin. 3, 4, 5 și 6 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Prin decizia civilă nr. 276/A din 4 decembrie 2006, Curtea de Apel Pitești, soluţionând cauza pe excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătorești, în raport de prevederile art. 13 alin. 1, cap. III, Titlu VII din Legea nr. 247/2005, invocată din oficiu, a admis apelurile declarate de reclamant și pârâţi, a anulat sentinţa apelată și a trimis cauza spre competentă soluţionare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniul proprietăţii și justiţiei, precum și unele măsuri adiacente, pentru valorificarea tuturor pretenţiilor de restituire prin echivalent, recunoscute în procedura administrativă de restituire prevăzută de Legea nr. 10/2001, se impune a fi urmată o procedură administrativă, reglementată în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia evaluarea pretenţiilor de restituire în echivalent, având ca obiect imobilele demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Procedura administrativă prevăzută de aceste dispoziţii legale vizează analizarea sub aspectul legalităţii a respingerii cererii de restituire în natură, dar și sub aspectul cuantumului pretenţiilor de restituire în echivalent a tuturor dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluţionate fie printr-o dispoziţie ce conţine oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziţie de propunere privind acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Aceste proceduri presupun soluţionarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către entitatea investită cu soluţionarea cererii sau unitatea deţinătoare, ulterior finalizării procedurii administrative prevăzută de legea citată, iar deciziile/dispoziţiile, ordinele emise de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor, însoţite de întreaga documentaţie ce a stat la baza adoptării lor vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale – art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Comisia centrală procedează la analizarea dosarelor privind verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură potrivit art. 13 din același titlu și în măsura în care se constată că cererea de restituire în natură a fost legal respinsă, dosarele vor fi transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnaţi în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Ulterior acestei operaţiuni, respectiv în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, ce se va transmite în termen de 10 zile de la emitere Societăţii de Administrare a Fondului „Proprietatea” și entităţii de depozitare și înregistrare a acţiunilor acestui fond, decizie ce poate fi atacată cu contestaţie, în condiţiile Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu Statul, ca reprezentant al acestei comisii.

Pentru considerentele expuse, instanţa de apel a constatat că excepţia de necompetenţă materială a instanţelor de judecată privind soluţionarea cererilor de acordare a despăgubirilor este întemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că apelul, așa cum a fost motivat a avut în vedere bunuri imobiliare – teren și construcţii și a vizat acordarea de despăgubiri în echivalent pentru o suprafaţă de teren mult mai mare decât aceea de 1000 m.p., stabilită prin Dispoziţia Primarului orașului Pitești nr. 3382/2004, respectiv mai mult cu 1356 m.p. Acest aspect nu a fost analizat de instanţă, iar Comisia Centrală nu are competenţă și nici atribuţii în acest sens, competenţa revenind exclusiv instanţelor judecătorești.

În această situaţie, instanţa de apel trebuia să stabilească suprafaţa de teren la care reclamantul avea dreptul, pe bază de probe și după aceea se impune evaluarea de către un evaluator competent, conform standardelor internaţionale de evaluare, potrivit dispoziţiilor legale.

În concluzie, s-a arătat că instanţa de apel a stabilit, nelegal, că nu sunt competente instanţele judecătorești să soluţioneze prezenta contestaţie, întrucât acţiunea reclamantului viza în primul rând stabilirea suprafeţei de teren și după aceea evaluarea totală a terenului.

Recursul întemeiat.

Instanţa de apel a soluţionat cauza, nelegal, pe excepţia necompetenţei instanţelor judecătorești, în raport de prevederile art. 13 alin. 1 cap. III, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului.

Potrivit acestor dispoziţii legale, evaluarea pretenţiilor de restituire în echivalent, privind imobilele a căror restituire în natură nu este posibilă, este atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi de Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor în echivalent, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, se face după parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII din acest act normativ, numai în situaţia notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 și nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iar după întocmirea raportului de evaluare, (art. 3 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005), Comisia centrală va proceda la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, care poate fi atacată în justiţie, cu contestaţie, în condiţiile Legii nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul.

Însă, în speţă, prima instanţă a fost investită, la 3 februarie 2005, de către C.I. cu contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 3382 din 29 decembrie 2004 emisă de către Primăria municipiului Pitești, prin care s-a respins cererea formulată prin notificarea depusă de reclamant și înregistrată la Prefectura Argeș sub nr. 4686 din 22 aprilie 2001, transmisă Primăriei municipiului Pitești spre soluţionare, prin care acesta a solicitat despăgubiri în bani pentru imobilele preluate de stat în baza Decretului de expropriere nr. 440 din 31 decembrie 1986, în temeiul art. 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001, în forma iniţială.

Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a reglementat o nouă procedură de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, de către Comisia Centrală, însă conform art. 16 alin. 2 aceasta privește numai notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, în sensul arătat la alin. 1 din acest text de lege, sau, deși soluţionate, decizia ori dispoziţia emisă de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, în care s-au consemnat sume care urmau a se acorda cu titlul de despăgubire, nu a fost contestată în termenul legal (art. 16 alin. 1).

Or, în speţă, Primăria municipiului Pitești investită cu soluţionarea notificării formulate de reclamant, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, la 29 decembrie 2004, prin dispoziţia nr. 3382/2004, a soluţionat notificarea formulată de acesta în condiţiile Legii nr. 10/2001, situaţie în care instanţele judecătorești au plenitudinea de competenţă privind verificarea legalităţii dispoziţiei contestate, a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire, a dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, cât și asupra cuantumului măsurilor reparatorii ce i se cuvin persoanei îndreptăţite, în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Procedând altfel, instanţa de apel a soluţionat nelegal cauza, pe excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătorești în soluţionarea pricinii, fără să analizeze legalitatea deciziei tribunalului în raport de motivele de apel invocate, respectiv fără a intra în cercetarea fondului apelului.

Așa fiind, instanţa, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanţe de apel.