Auction purchaser's revendication rejected: res judicata bars retrying annulled sale adjudication.

Hotărâre judecătorească. Opozabilitatea hotărârii judecătorești faţă de terţi.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Procedura în faţa primei instanţe. Hotărârile. Opozabilitatea hotărârii judecătorești faţă de terţi.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Hotărâre judecătorească.

- Opozabilitatea hotărârii judecătorești faţă de terţi.

C.pr.civ. art. 1200, art. 1202, art. 1202

Actul jurisdicţional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, și efecte de opozabilitate faţă de terţi.

Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Faţă de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumţie relativă).

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2351 din 14 martie 2007.

La 8 august 2005 reclamantul D.I.-M. a chemat în judecată pârâta S.C. U.P.E.T. S.A., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care aceasta să fie obligată să-i respecte dreptul de proprietate și posesia asupra unui imobil situat în Târgoviște, judeţul Dâmboviţa (compus din construcţie în regim P + 4 și teren de 1266 mp, din care 835 mp suprafaţă construită).

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a adjudecat imobilul, urmare a scoaterii la licitaţie publică a acestuia, datorită punerii în executare a unor titluri de creanţă pe care le aveau diferiţi creditori împotriva societăţii pârâte. Că, a achitat în întregime preţul licitaţiei (de 2.750.000.000 lei) și i s-a eliberat actul de adjudecare, act ce constituie titlu de proprietate.

Cu toate acestea, urmărind să obţină un dublu avantaj, fără a-i restitui preţul licitaţiei, pârâta a formulat contestaţie la executare, în cadrul căreia s-a dispus, fără citarea reclamantului, anularea formelor de executare și restabilirea situaţiei anterioare.

A susţinut reclamantul, că în caz de adjudecare, restabilirea situaţiei anterioare nu se poate realiza prin încasarea de către pârâtă a sumei plătite de adjudecatar, actul de adjudecare neputând fi anulat, întrucât el a participat cu bună-credinţă la licitaţia de vânzare a imobilului.

Prin sentinţa nr. 343/S/16.12.2005 Tribunalul Brașov, Secţia civilă a respins acţiunea formulată, ca neîntemeiată.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut în fapt, că după emiterea actului de adjudecare în favoarea reclamantului, a fost pronunţată sentinţa nr. 280 din 29 ianuarie 2004 a Judecătoriei Târgoviște, conform căreia a fost admisă contestaţia la executare formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa și anulate formele de executare silită din dosarul menţionat anterior, cu privire la vânzarea bunurilor imobile aparţinând S.C. U.P.E.T. S.A. (respectiv, cămin de nefamiliști, teren aferent căminului și teren de tenis).

Ulterior, prin sentinţa nr. 492 din 13 februarie 2004, Judecătoria Târgoviște a dispus și repunerea în situaţia anterioară executării silite (hotărârea devenind irevocabilă prin nerecurare).

S-a constatat, faţă de aceste hotărâri judecătorești, că reclamantul nu mai justifică un titlu de proprietate, întrucât acesta i-a fost anulat odată cu celelalte forme de executare silită, în cadrul contestaţiei la executare.

În ce privește susţinerea reclamantului, potrivit căreia hotărârile nu i-ar fi opozabile, întrucât nu a fost parte în proces, a fost înlăturată cu motivarea că, fără a se impune terţelor persoane, efectele obligatorii ale hotărârii, în același timp, acestea nu pot să ignore ceea ce s-a statuat judecătorește irevocabil.

De altfel, aspectul pretins de reclamant, în legătură cu valabilitatea în continuare a actului său de adjudecare - ce nu ar fi făcut obiectul anulării, odată cu celelalte forme de executare -, a fost anterior supus judecăţii și apreciat ca neîntemeiat.

Această statuare a instanţei în cadrul procedurii declanșate de către reclamant, de predare a posesiei imobilului a intrat în puterea lucrului judecat, se bucură de prezumţia de adevăr, conform art. 1200 pct. 4 Cod civil și nu poate fi infirmată în prezentul proces.

De asemenea, afirmaţia reclamantului, în sensul că restabilirea situaţiei anterioare efectuării formelor de executare silită nu ar implica reîntoarcerea în patrimoniul pârâtei a imobilului în litigiu, a fost apreciată nefondată, cu referire la dispoziţiile art. 4041 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.

S-a reţinut că, în conformitate cu aceste prevederi legale, restabilirea situaţiei anterioare în ipoteza menţionată, a anulării formelor de executare, se realizează tocmai prin predarea imobilului (neavând relevanţă sub acest aspect, plata preţului de către adjudecatar și nici buna-credinţă a acestuia la momentul emiterii actului de adjudecare).

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, care a susţinut caracterul nelegal al soluţiei, întrucât nu a ţinut cont de lipsa efectelor anulării formelor de executare asupra vânzării bunului la licitaţie.

S-a arătat că este greșit considerentul instanţei potrivit căruia plata preţului adjudecării nu are relevanţă, după cum este criticabilă soluţia instanţei și pentru că nu a sesizat „inacţiunea debitorului în sensul opririi procedurii execuţionale”, ceea ce trebuia interpretat ca o dovadă certă a faptului că solicitarea formulată pe calea contestaţiei la executare constituie o acţiune frauduloasă, mai ales că „vânzarea la licitaţie nu face parte din formele de executare anulate pe calea contestaţiei la executare”.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 171/Ap din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Brașov, Secţia civilă.

În considerentele deciziei s-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 359 alin. 3 Cod procedură civilă, actul de adjudecare emis de executorul judecătoresc constituie titlu executoriu și neavând caracter jurisdicţional, el poate fi anulat sau modificat în procedura executării silite.

În speţă, actul de adjudecare invocat de reclamant, ca reprezentând titlul său de proprietate, a fost anulat o dată cu toate celelalte forme de executare silită ce l-au precedat, efectuate în dosarul de executare nr. 119/2003, prin sentinţa civilă nr. 280 din 25 ianuarie 2004 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

De asemenea, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 492 din 13 februarie 2004 a Judecătoriei Târgoviște (irevocabilă prin nerecurare) s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Aceste hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, îi sunt opozabile reclamantului chiar dacă nu a fost parte în proces, întrucât potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, statuările instanţelor judecătorești au valoarea unor prezumţii legale, provin de la o putere publică și se răsfrâng indirect și asupra terţilor.

De aceea, a fost găsită nefondată critica apelantului, conform căreia tribunalul ar fi reţinut anularea titlului său de proprietate prin hotărâri judecătorești care nu-i sunt opozabile.

S-a apreciat ca neîntemeiat și motivul de apel vizând restituirea sumei încasate ca preţ de la adjudecatar.

În acest sens, s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă, la faptul că actul de adjudecare (titlul de proprietate) al reclamantului fiind anulat, este lipsită de relevanţă juridică în cadrul litigiului în revendicare, împrejurarea că nu a fost restituit preţul adjudecării (aspect care poate constitui obiect distinct al procedurii întoarcerii executării).

Instanţa de apel a reţinut și că tribunalului nu i se poate imputa faptul că „nu ar fi sesizat inacţiunea debitorului în sensul opririi procedurii execuţionale”, câtă vreme aceasta era ţinută a examina o acţiune în revendicare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul-reclamant, care a susţinut următoarele aspecte de nelegalitate:

- Instanţa de apel nu a luat în discuţie în motivarea deciziei, criticile formulate prin intermediul apelului, întrucât deși este stabilit „cu acte, în mod neechivoc” că reclamantul este adjudecatarul imobilului revendicat, nu a dat nici o eficienţă titlului de proprietate prezentat.

- Instanţa a apreciat greșit că actul de adjudecare a fost anulat, în condiţiile în care hotărârile pronunţate în cadrul contestaţiilor la executare nu-i sunt opozabile recurentului și în plus, nu s-a observat că în realitate, prin respectivele hotărâri nu s-a pronunţat și anularea titlului reclamantului.

Aceasta, întrucât prin sentinţa nr. 280/2004 a Judecătoriei Târgoviște s-au anulat formele de executare referitoare la vânzarea din 17 noiembrie 2003 (executorul întocmind ulterior alte forme și stabilind termen de licitaţie la 5 ianuarie 2004), iar prin sentinţa nr. 492/2004 s-a respins contestaţia la executare pe autoritate de lucru judecat, fără ca instanţa să observe că este vorba de alte forme de executare și nu de cele pentru licitaţia din 17 noiembrie 2003.

În aceste condiţii, licitaţia din 5 ianuarie 2004, urmare căreia s-a emis actul de adjudecare a rămas valabilă, iar reclamantul deţine un titlu de proprietate valabil.

S-a apreciat în mod eronat, în considerentele deciziei atacate, că statuările instanţei din hotărârile anterioare se impun, cu valoarea unor prezumţii legale și terţilor; că există autoritate de lucru judecat a acestor hotărâri și faţă de reclamant, deși neavând calitate de parte în procesele respective, ele nu-i sunt opozabile.

În felul acesta, a fost nesocotit principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătorești și faptul că autoritatea de lucru judecat operează numai faţă de părţile din proces, nu și împotriva terţilor.

Rezultă că, pentru a fi incident art. 1200 pct. 4 Cod civil, era necesar ca hotărârile pronunţate în contestaţiile la executare să fie opozabile reclamantului prin participarea acestuia la proces; că, această situaţie neregăsindu-se în speţă, actul de adjudecare invocat este valabil, în acţiunea în revendicare promovată fiind ignorate efectele juridice ale titlului de proprietate al reclamantului.

Recursul este nefondat.

- Susţinerea privitoare la nemotivarea hotărârii și neluarea în discuţie a criticilor formulate în apel (cu incidenţa art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă) este contrazisă de conţinutul deciziei atacate, în care se regăsesc argumentele care susţin soluţia instanţei, cu referire punctuală asupra criticilor aduse prin motivele de apel.

De altfel, recurentul nu indică ce motiv de apel ar fi rămas fără analiză din partea instanţei.

Contrar celor afirmate de recurent, instanţa a analizat probele administrate în cauză, împrejurarea că a dat acestora o altă valoare decât cea pretinsă de parte (în legătură cu valabilitatea titlului său de proprietate), neputând avea semnificaţia ignorării criticilor formulate.

- În privinţa efectelor recunoscute de instanţă hotărârile judecătorești pronunţate în procesele anterioare, critica este de asemenea nefondată.

Astfel, actul jurisdicţional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, și efecte de opozabilitate faţă de terţi.

Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Faţă de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumţie).

Este ceea ce a reţinut și instanţa de apel, atunci când a făcut referire la dispoziţiile art. 1200 pct. 4 Cod civil și la faptul că statuările unor hotărâri irevocabile, cu valoare de prezumţii legale, se răsfrâng în mod indirect și asupra terţilor.

În același timp, pentru că terţul (în speţă, recurentul-reclamant), nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune (și astfel, nu și-a putut face propriile apărări), el are posibilitatea ca în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumţia invocată de parte și care faţă de el are doar valoare relativă, (caracterul absolut al prezumţiei legale funcţionând, în condiţiile art. 1202 alin. 2 Cod civil, doar în relaţiile dintre părţi).

Aceasta însemna, raportat la datele speţei, ca reclamantul să demonstreze, fie că nu a existat notată în cartea funciară o somaţie în legătură cu executarea unei creanţe bugetare împotriva aceluiași debitor – proprietar al imobilului adjudecat (ceea ce a constituit temeiul contestaţiei la executare și al anulării formelor de executare), fie că, anulându-se formele de executare, soluţia nu a privit și actul de adjudecare al reclamantului.

Apărările în proces ale recurentului au privit acest din urmă aspect și ele au fost corect înlăturate de către instanţele fondului, care au realizat o corectă interpretare a celor dispuse prin hotărârile judecătorești anterioare.

Astfel, potrivit sentinţei nr. 280 din 29 ianuarie 2004 a Judecătoriei Târgoviște, admiţându-se contestaţia la executare formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, s-au anulat formele de executare îndeplinite în dosarul nr. 119/2003 al B.E.J. D.M. (dosar în care a fost emis și actul de adjudecare al reclamantului, la 5 ianuarie 2004).

În dispozitivul hotărârii nu se face referire doar la vânzarea silită din 17 noiembrie 2003, ci dimpotrivă, se anulează formele de executare cu privire la bunurile imobile aparţinând societăţii U.P.E.T. – S.A., constând în cămin nefamiliști și teren aferent imobilului (adjudecate de către reclamant) și teren de tenis.

Or, prin această vânzare se adjudecase numai terenul de tenis, celelalte imobile făcând obiectul adjudecării ulterioare (din 5 ianuarie 2004) în favoarea reclamantului și care astfel, faţă de conţinutul hotărârii menţionate, intră în noţiunea formelor de executare supuse anulării.

Această chestiune, a întinderii formelor de executare anulate, a fost tranșată și prin sentinţa nr. 492/13 februarie 2004 a Judecătoriei Târgoviște, potrivit căreia s-a respins contestaţia la executare formulată de S.A. U.P.E.T. S.A. prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de licitaţie din 5 ianuarie 2004, reţinându-se că există pe acest aspect autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa nr. 280/2004 a aceleiași instanţe, prin care se dispusese deja anularea acestei forme de executare.

Mai mult, acest aspect al anulării actului de adjudecare al reclamantului a fost tranșat în cadrul procesului având ca obiect contestaţia la executare promovată de S.C. U.P.E.T. S.A. împotriva intimatului Dumitrescu Ion-Mihai (ca urmare a demersului acestuia de a solicita punerea în posesie asupra imobilului).

Astfel, prin hotărâre irevocabilă s-a statuat că titlul invocat de reclamant, respectiv actul de adjudecare, a fost deja anulat, astfel încât nu mai poate avea efecte juridice și nu mai poate legitima dreptul de proprietate pretins de acesta.

Această hotărâre, pronunţată în contradictoriu cu reclamantul din prezenta cauză, produce faţă de acesta efectele relativităţii lucrului judecat, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 1201 Cod civil, el nu mai poate solicita reluarea verificării jurisdicţionale asupra aspectelor deja tranșate în mod irevocabil.

Rezultă că în speţă, instanţele nu au denaturat în nici un fel, înţelesul și conţinutul actelor juridice deduse judecăţii, pentru a fi aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.

De asemenea, nu a avut loc o aplicare greșită a legii în materia efectelor produse faţă de părţi și în raport de terţi, de hotărârile judecătorești.

Cu privire la cele două hotărâri pronunţate în contestaţii la executare faţă de care reclamantul a rămas terţ, instanţa de apel nu a reţinut, așa cum în mod eronat se susţine, existenţa autorităţii de lucru judecat faţă de recurent, ci răsfrângerea, sub forma opozabilităţii, a statuărilor cuprinse în respectivele hotărâri judecătorești irevocabile.

Susţinând o aplicare greșită a dispoziţiilor art. 1200 pct. 4 Cod civil, recurentul ignoră faptul că hotărârile, ca mijloace de probă (prezumţii legale) se impun și terţilor, cu precizarea că aceștia au posibilitatea să facă dovada contrară acestor prezumţii care, faţă de ei, au caracter relativ (probă contrară ce în speţă nu a fost făcută).

De asemenea, recurentul face confuzie între principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătorești (care presupuse într-adevăr, ca obligativitatea acestor efecte și autoritatea lucrului judecat să se impună numai părţilor) și principiul opozabilităţii acelorași efecte (care se manifestă în relaţia cu terţii, interzicând acestora să le ignore și să le încalce, câtă vreme nu fac dovada unei alte realităţi juridice).

De aceea, susţinând că hotărârile nu produc nici un efect asupra lui pentru că, nefiind parte în proces, nu-i sunt opozabile, recurentul pretinde de fapt să i se recunoască posibilitatea ignorării unor acte jurisdicţionale intrate în puterea lucrului judecat, ca și cum acestea nu ar exista și fără a demonstra contrariul celor statuate de acestea (ceea ce i-ar fi fost permis din poziţia lui de terţ).

În consecinţă, instanţele au stabilit corect că actul de adjudecare al reclamantului, în condiţiile anulării acestuia, nu mai poate justifica dreptul de proprietate invocat de acesta și ca atare, acţiunea în revendicare promovată este nefondată.

Aprecierile recurentului în legătură cu stabilirea preţului adjudecării, cu participarea legală a acestuia la procedura licitaţiei nu se pot constitui în critici care să facă obiect de analiză pentru instanţa de recurs, având în vedere că nu se regăsesc în considerentele deciziei atacate aspecte de natura celor menţionate, care să fie combătute prin motivele de recurs.

Faptul plăţii preţului adjudecării nu constituie și nu consolidează titlul (faţă de motivele de nulitate enunţate anterior), ci doar dă posibilitatea recurentului să solicite restituirea în cadrul răspunderii pentru evicţiune (art. 522 Cod procedură civilă).

Pentru considerentele expuse, stabilindu-se caracterul neîntemeiat al criticilor, recursul a fost respins.