Territorial jurisdiction for challenging AVAS decision on expropriated property: court of the authority's seat, not the property's location

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei societăţi comerciale privatizate. Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei societăţi comerciale privatizate. Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Imobil preluat în mod abuziv de stat;

- Contestaţie împotriva deciziei emise de AVAS;

- Competenţă materială.

Legea nr. 10/2001: art. 10 - art. 11, art. 21- art. 26, art. 31- art. 33;

Potrivit dispoziţiilor expres prevăzute de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 se dau, în competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, acţiunile persoanei îndreptăţite care a încheiat un proces verbal de divergenţă cu unitatea în discuţie.

Prin asimilare cu aceste dispoziţii, regulile de competenţă generale prevăzute de art. 24 alin. 8 trebuie interpretate - în cazul celorlalte două categorii de situaţii în care se află imobilele revendicate - în raport de care investite să soluţioneze notificarea sunt chemate fie unitatea implicată în privatizare fie primăria - în sensul că instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia se află unitatea cu care persoana îndreptăţită se află în litigiu și nu instanţa de la locul unităţii deţinătoare.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1327 din 13 februarie 2007.

La 19 ianuarie 2005 reclamanta Z.D. a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând anularea deciziei nr. 313 din 21 decembrie 2004 și restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 248 m2, situată în Călărași, iar în subsidiar fixarea unei despăgubiri juste pentru această suprafaţă de teren.

Tribunalul Călărași prin sentinţa civilă nr. 410 din 6 iunie 2005 a admis în parte acţiunea, în sensul că a dispus modificarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent acordate reclamantei pentru imobil, teren în suprafaţă de 247 m2 de la 97.190.453 lei la 127.215.127 lei din care se scade echivalentul în lei a 133 USD, omologându-se în acest fel raportul de expertiză efectuat în cauză.

A fost respinsă cererea privind restituirea în natură a imobilului.

In motivarea acestei sentinţe instanţa a reţinut că în mod temeinic pârâta prin decizia nr. 313/2004 a făcut reclamantei o ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice. Soluţia a fost determinată de evidenţierea imobilului în patrimoniul SC CONFORT SA Călărași, care l-a preluat în baza Decretului nr. 81/1987, pe acest teren fiind realizate lucrări de structură, prize de balast pentru blocurile P 6 și P 7.

S-a constatat că în mod corect s-a aplicat art. 11 incident în cauză. S-a mai reţinut că și reclamanta a indicat o asemenea rezolvare, în subsidiarul formulat.

S-a mai apreciat că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 reglementează toate situaţiile privind imobilele expropriate, cum este în cazul în speţă, împrejurare în raport de care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. 2 din lege.

S-a apreciat însă că valoarea acestor despăgubiri se ridică la suma de 127.215.124 lei conform raportului de expertiză întocmit, din această sumă care i se cuvine reclamantei urmând a fi dedusă suma de 133 USD - în echivalent în lei reprezentând despăgubirea încasată de reclamantă la data demolării.

Curtea de Apel București, secţia a III - a civilă și pentru cauze cu minori și familie prin decizia civilă nr. 153 A din 28 martie 2006 a respins ca nefondat apelul pârâtei AVAS.

In motivarea acestei decizii s-a reţinut că, în mod corect a rezolvat instanţa de fond excepţia de necompetenţă teritorială. La data rezolvării notificării de către AVAS (21 decembrie 2004) Legea nr. 10/2001 nu era încă modificată potrivit Legii nr. 247/2005. Soluţia preconizată de lege în art. 24 alin. 8 prevedea competenţa Tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul, recte Tribunalul Călărași în cazul în speţă.

După republicarea Legii nr. 10/2001, urmare modificărilor aduse, competenţa teritorială a devenit alternativă (tribunalul în a cărui jurisdicţie se află sediul unităţii deţinătoare sau al unităţii investite cu soluţionarea notificării). Data pronunţării hotărârii de fond (6 iunie 2005) se situează înaintea modificărilor aduse de Legea nr. 247/2005 (22 august 2005).

Normele de procedură sunt stabilite prin acte normative (în cazul dedus judecăţii de norma specială - Legea nr. 10/2001 - și nu de art. 5 C.pr.civ. care e norma generală) și nu prin menţiunile inserate în actul supus controlului judecătoresc. In acest sens nu s-a primit apărarea potrivit căreia în decizia nr. 313/2004 a AVAS s-a prevăzut calea de atac, contestaţie la Tribunalul București.

Nu s-a primit nici critica privind administrarea probei cu expertiză. S-a reţinut sub acest aspect că instanţa a motivat respingerea obiecţiilor la raportul de expertiză și că în cauză nu se impune refacerea acestora în apel și faţă de faptul că pârâta nu s-a mai prezentat pentru a susţine obiecţiile.

Împotriva deciziei curţii de apel AVAS a declarat arătând că în mod greșit s-a considerat că era competent să judece în primă instanţă Tribunalul Călărași, deși competenţa aparţine conform art. 5 din cpr.civ. Tribunalului București, în cauză fiind vorba de o contestare la decizia emisă de pârâta care își are sediul în București.

S-a mai arătat că prin modificările aduse de Legea nr. 247/2005 articolului nr. 24 alin. 8 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 24 alin. 3) s-a investit tribunalul în a cărui rază de jurisdicţie se află unitatea deţinătoare sau după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării.

Cât privește critica cu privire la greșita omologare a raportului de expertiză s-a invocat că nu se arată în cuprinsul hotărârii dacă observaţiile la expertiză au fost puse în discuţia părţilor, motivul pentru care au fost respinse, motivarea referindu-se lacunar la lipsa necesităţii administrării unei asemenea probe deoarece pârâta nu s-a mai prezentat să le susţină.

S-a mai arătat că în urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, pârâta nu mai are competenţa în a stabili cuantumul despăgubirilor acordate.

Sub acest din urmă aspect s-a mai criticat soluţia pentru împrejurarea că instanţa a schimbat cuantumul despăgubirilor deși petenta nu a criticat decizia sub acest aspect.

Recursul este întemeiat.

Tribunalul Călărași a soluţionat cauza în fond considerând în mod neîntemeiat că era competent din punct de vedere teritorial să rezolve o contestaţie împotriva unor decizii emise de pârâta al cărei sediu se afla în București.

În Legea nr. 10/2001 în redactarea pe care aceasta o avea înainte de modificările aduse de Legea nr. 247/2005, în cadrul capitolului III intitulat „Proceduri de restituire" sunt enumerate situaţiile în care imobilul se poate afla și rezolvările corespunzătoare la notificarea făcută în revendicarea acestuia.

Astfel, art. 20 indică prima situaţie prevăzută de lege, aceea în care imobilele revendicate sunt deţinute, la data intrării în vigoare a legii, de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială.

În acest caz persoana îndreptăţită va notifica unitatea deţinătoare (art. 21 alin. 1). Legea prevede soluţiile posibile conform reglementărilor impuse de art. 23 - 26, pentru această primă categorie de imobile. Art. 24 alin. 8 - care indică că secţia civilă e tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare este competentă să judece contestaţia persoanei îndreptăţite - se referă la situaţia în care notificarea a fost soluţionată de unitatea deţinătoare.

Pentru a doua categorie de imobile - cele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale - legea, în art. 27 indică alte reguli de urmat în procedurile de restituire.

Astfel alin. 2 al art. 27 indică că notificarea se adresează instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea - printre altele, AVAS (cum este și cazul în speţă), în cauză unitatea deţinătoare înaintând notificarea către AVAS.

Această entitate va stabili prin decizie sau dispoziţie valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii (conform dispoziţiilor art. 28 alin. 1).

Este ceea ce s-a întâmplat și în cazul dedus judecăţii.

AVAS, căreia SC Confort SA i-a transmis notificarea, a emis decizia nr. 131.

Legea, pentru această a doua situaţie în care se pot afla imobilele revendicate prevede o întreagă procedură în art. 29 - 32.

În sfârșit, o a treia situaţie este cea prevăzută de art. 33 - imobilele pentru care potrivit art. 10 și art. 11 a fost stabilită restituirea prin echivalent. Pentru acestea notificarea prevăzută de art. 21 alin. 1 se adresează - și deci se rezolvă - de către primăria în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul.

Alin. 3 al art. 33 dispune că art. 21- art.26 se aplică în mod corespunzător. Din această dispoziţie se deduce caracterul de generală aplicabilitate al dispoziţiilor art. 21 – art. 26 cât privește regulile de procedură, cu corecturile ce se impun, în raport la cele trei situaţii delimitate.

Pentru situaţia imobilelor aflate în a doua categorie pentru care chemată să soluţioneze notificarea este instituţia implicată în privatizare -legea nu prevede în mod expres posibilitatea atacării cu contestaţie a deciziei sau dispoziţiei de soluţionare a notificării.

Interpretarea dedusă din scopul urmărit de legiuitor - de a da în competenţa generală a secţiei civile a tribunalului controlul judiciar al actelor prin care se soluţionează notificarea - conduce la concluzia că și deciziile emise de această categorie de entităţi sunt supuse controlului judiciar.

Prin dispoziţiile expres prevăzute de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 se dau, în competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, acţiunile persoanei îndreptăţite care a încheiat un proces verbal de divergenţă cu unitatea în discuţie.

Prin asimilare cu aceste dispoziţii, regulile de competenţă generale prevăzute de art. 24 alin. 8 trebuie interpretate - în cazul celorlalte două categorii de situaţii în care se află imobilele revendicate - în raport de care investite să soluţioneze notificarea sunt chemate fie unitatea implicată în privatizare fie primăria - în sensul că instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia se află unitatea cu care persoana îndreptăţită se află în litigiu și nu instanţa de la locul unităţii deţinătoare.

Ca urmare, se constată că prima instanţă, Tribunalul Călărași, a soluţionat o cauză cu încălcarea normelor de competenţă teritorială, soluţie nulă, vătămarea prezumându-se potrivit art. 105 alin. 1 c.pr.civ.

In raport de constatarea nulităţii sentinţei de fond nu se mai impune analiza celei de a doua critici formulate prin recurs, în temeiul art. 304 pct. 6 c.pr.civ.

S-a admis recursul și decizia Curţii de Apel București a fost casată.

Pe cale de consecinţă s-a admis apelul declarat de pârâtă și s-a anulat sentinţa Tribunalului Călărași.

Cauza se va trimite spre competentă soluţionare în fond la Tribunalul București.