Municipal obligation to issue reparation-in-equivalent order for abusive property seizure under Law No. 247/2005

Acţiune pentru obligarea primăriei de a pronunţa decizia/dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat. Obligaţia primăriei de a preda documentaţia către Secretariatul comisiei centrale în vederea evaluării despăgubirilor ce trebuie acordate.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Acţiune pentru obligarea primăriei de a pronunţa decizia/dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat.

Index alfabetic. Drept civil.

- Acţiune pentru obligarea primăriei de a pronunţa decizia/dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat.

- Obligaţia primăriei de a preda documentaţia către Secretariatul comisiei centrale în vederea evaluării despăgubirilor ce trebuie acordate.

Legea nr. 247/2005: art. 16

Potrivit dispoziţiilor art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, deciziile/dispoziţiile emise de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor în care s-au consemnat sume ce urmau a fi acordate ca despăgubire vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale.

Prin urmare, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, entitatea notificată este obligată ca prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Astfel, dispoziţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 nu înlătură obligaţia soluţionării notificărilor, din analiza textului legii, rezultând că evaluarea despăgubirilor de către Comisia centrală aparţine unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispoziţiilor.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 973 din 5 februarie 2007

La 9 septembrie 2004, L.E.B. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca - Comisia tehnică și de evaluare pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, anularea procesului verbal nr.44 din 17 martie 2004 emis urmare a negocierii valorii imobilului revendicat de reclamant și terenul aferent în suprafaţă de 760 mp înscris în CF nr.298454 Cluj, ce are caracterul unui proces verbal de divergenţă, în sensul dispoziţiilor art.31 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Reclamantul a solicitat, de asemenea, stabilirea, pe baza expertizei tehnice ce se va efectua în cauză, a valorii corespunzătoare a imobilului revendicat - construcţie și teren - și implicit a valorii măsurilor reparatorii prin echivalent ce urmează a-i fi acordate pentru imobil. A solicitat totodată obligarea Primarului municipiului Cluj Napoca la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent la valoarea ce se va stabili, cu obligarea reclamantului la restituirea valorii actualizate a despăgubirilor încasate la data preluării, în sumă de 51.596 lei.

Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr.1109 din 1 noiembrie 2005 a admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj Napoca și, în consecinţă, a dispus anularea procesului verbal nr.44 din 24 martie 2004. A stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 1.135.323.227 lei. A obligat pârâtul să emită dispoziţie în acest sens.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, reclamantul a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului teren și construcţie în litigiu, iar prin dispoziţia nr.1424/2003 s-a respins notificarea în ceea ce privește restituirea în natură, însă i s-a recunoscut reclamantului dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii. Urmare atacării în instanţă a respectivei dispoziţii, Primarul municipiului Cluj Napoca a fost obligat la emiterea unei noi dispoziţii care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent, dispoziţie care nu a fost emisă până la data pronunţării de către tribunal a sentinţei, însă s-a întocmit procesul verbal nr.44 din 24 martie 2004 de negociere privind valoarea imobilului, prin care s-a estimat doar valoarea terenului la suma de 389.936.536 lei, neintrând în calcul și construcţia. Apreciindu-se că reclamantul beneficiază de măsuri reparatorii atât pentru teren cât și pentru construcţia demolată, instanţa a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a acestora, iar urmare a scăderii din respectiva valoare a despăgubirilor primite de acesta la data preluării imobilului în patrimoniul statului, actualizate, s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii la care este îndreptăţit reclamantul.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr.77/A din 22 februarie 2006 prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca.

Instanţa de apel a constatat că singurul motiv de apel îl constituie transferul, în temeiul Legii nr.247/2005, a obligaţiilor de evaluare a despăgubirilor acordate celor îndreptăţiţi în baza Legii nr. 10/2001 către Secretariatul Comisiei Centrale și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către aceeași comisie. S-a reţinut în esenţă că potrivit dispoziţiilor art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, Comisia centrală nu se substituie obligaţiilor primarului, rezultând chiar din textul legii că se vor preda Secretariatului acestei comisii deciziile, dispoziţiile sau, după caz, ordinele entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor.

Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs Primarul municipiului Cluj Napoca, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât instanţa a apreciat greșit litigiul dedus judecăţii. A solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii în întregime a acţiunii introductive a reclamantului, invocând dispoziţiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005. A arătat că, s-a executat întocmai dispoziţia instanţei de judecată, mai mult s-a stabilit că despăgubirile vor fi actualizate în raport de cursul euro la data plăţii.

Recursul este nefondat.

Se reţine că Titlul VII privind Regimul stabilirii și plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr.247/2005 nu conţine dispoziţii potrivit cărora persoanele notificate să nu mai aibă competenţa soluţionării notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât la emiterea dispoziţiei care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, pârâtul a fost obligat prin sentinţa nr.689 din 4 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă.

În acest sens sunt, cum corect a reţinut și instanţa de apel, prevederile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, care stipulează că deciziile/dispoziţiile emise de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor în care s-au consemnat sume ce urmau a fi acordate ca despăgubire vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale.

Prin urmare, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, entitatea notificată este obligată ca prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Astfel, dispoziţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 nu înlătură această obligaţie, din analiza textului legii, rezultând că evaluarea despăgubirilor de către Comisia centrală aparţine unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispoziţiilor.

Pentru cele ce preced, recursul declarat de pârât a fost respins ca nefondat.