Scope of AVAS competence to grant reparations versus proposal role under Law 10/2001 amendments

Măsuri reparatorii solicitate de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Competenţa A.V.A.S. după modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Despăgubiri. Măsuri reparatorii solicitate de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Competenţa A.V.A.S. după modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005.

Index alfabetic. Drept civil.

- Măsuri reparatorii solicitate de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

- Competenţa A.V.A.S. după modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005.

Legea nr. 10/2001: art. 3, art. 22, art. 27

Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, iar modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii urmează a fi decise de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 437 din 22 ianuarie 2007.

La 2 septembrie 2002 reclamanta Federalcoop Timișoara – Federaţia Teritorială a Cooperativelor de Consum Timiș – a chemat în judecată Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului (A.P.A.P.S.) și S.C. Electromotor S.A. Timișoara solicitând să se dispună, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii pentru un imobilul (casă și teren în suprafaţă de 1992 m.p.) situat în Timișoara.

În cuprinsul acţiunii s-a arătat că Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum Timiș a cumpărat imobilul în cauză dar, în perioada 1960-1970, Statul Român a dispus în mod abuziv că atât construcţia cât și terenul să fie trecute în folosinţa Întreprinderii Electromotor Timișoara, după care construcţia a fost demolată, iar pe teren au fost edificate alte construcţii. La data de 13 mai 1994 S.C. Electromotor S.A. Timișoara, cu acordul Primăriei municipiului Timișoara, și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1992 m.p. și concomitent a fost radiat dreptul de proprietate al Uniunii Judeţene a Cooperativelor de Consum Timiș.

În finalul cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că nu a primit răspuns la notificarea comunicată A.P.A.P.S.

Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Timiș, Secţia civilă, prin sentinţa nr. 1019 din 10 octombrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta A.P.A.P.S. la măsuri reparatorii în sumă de 200.000.000 lei.

Curtea de Apel Timișoara, Secţia civilă, prin decizia nr. 2349 din 18 octombrie 2004, a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. și continuat de A.V.A.S. și în consecinţă a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a obligat A.V.A.S. să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare imobilului solicitat.

În considerentele deciziei, instanţa de apel a motivat că reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul ce l-a avut în proprietate și care a fost preluat de stat și predat S.C. Electromotor S.A. Timișoara, societate care s-a privatizat cu respectarea dispoziţiilor legale.

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) care a susţinut, în esenţă că:

- atât sentinţa primei instanţe cât și decizia instanţei de apel au fost date cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 deoarece reclamanta nu are calitate procesuală activă;

- au fost încălcate și dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, deoarece A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză;

- reclamanta nu se putea adresa instanţei de judecată decât după ce primea răspuns la notificarea comunicată pârâtei recurente;

- instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta a optat pentru despăgubiri bănești și nu pentru alte măsuri reparatorii în echivalent;

- reclamanta, nesocotind dispoziţiile art. 1169 din Codul civil, nu a făcut dovada că este proprietarul imobilului aflat în litigiu.

Recursul declarat este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a legii sau de împrejurarea că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă...

Reclamanta din prezenta acţiune nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute în dispoziţiile legale enunţate mai sus pentru a putea fi îndreptăţită, în înţelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii.

Astfel, reclamanta nu a dovedit că a fost o persoană juridică de tip capitalist privat care să fie îndreptăţită la măsuri reparatorii. Din actele depuse la dosar rezultă că abia prin Decretul nr. 133/1949 a fost reglementată organizarea cooperaţiei. Prin apariţia Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcţionarea cooperaţiei, Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum Timiș – Federalcoop s-a reorganizat și a devenit Societate Cooperatistă Federalcoop Timiș. Printre membrii asociaţi ai acesteia nu a fost menţionată nici o societate din municipiul Timișoara.

Reclamanta avea obligaţia, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 (art. 23 după republicarea legii), să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Or, reclamanta nu a depus la dosar actul de proprietate al imobilului aflat în litigiu, așa încât nu a dovedit că este proprietara imobilului și nici că toţi autorii anteriori au fost adevăraţi proprietari.

Nefiind dovedită calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, atât prima instanţă cât și instanţa de apel au admis, fără temei legal, acţiunea.

Decizia instanţei de apel este greșită și cu privire la obligarea A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a cerut să i se acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești (200 milioane ROL), or, conform Legii nr. 10/2001, A.V.A.S. nu are competenţa de a acorda despăgubiri bănești. A.V.A.S. nu are nici competenţa legală de a acorda bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale sau titluri de valoare nominală, cum a fost obligată – fără suport legal – prin decizia atacată cu recurs.

Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, iar modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii urmează a fi decide de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor.

La pronunţarea deciziei, instanţa de apel nu a avut în vedere toate probele cu acte ce au fost administrate, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, astfel încât recursul declarat a fost admis și au fost casate atât decizia recurată cât și sentinţa primei instanţe.