Limit of equivalent restitution compensation and valuation of compensation titles for properties expropriated under Decree 223/1974

Măsuri reparatorii prin echivalent acordate pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat în baza dispoziţiilor Decretului nr.223/1974.Limita până la care se pot acorda despăgubirilor. Determinarea cuantumului titlurilor de despăgubire.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Despăgubiri. Măsuri reparatorii prin echivalent. Limita până la care se pot acorda despăgubirile. Determinarea cuantumului titlurilor de despăgubire.

Index alfabetic. Drept civil.

- Măsuri reparatorii prin echivalent;

- Limita până la care se pot acorda despăgubirile.

- Determinarea cuantumului titlurilor de despăgubire.

Legea nr. 10/2001 art. 19

Legea nr. 247/2005

Legea nr. 112/1995

Potrivit art. 19 alin.(2) și alin.(3) din Legea nr.10/2001, în cazul în care imobilul a fost vândut în condiţiile Legii nr.112/1995, măsurile reparatorii prin echivalent ce se cuvin persoanei îndreptăţite constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

In ce privește valoarea până la limita căreia urmează a fi acordate măsurile reparatorii, aceasta va fi corespunzătoare celei de piaţă, determinată conform standardelor internaţionale de evaluare.

În situaţia în care se va opta pentru titluri de despăgubire în condiţiile legii speciale, determinarea cuantumului acestora se va face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnaţi în condiţiile art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 314 din 17 ianuarie 2007.

Prin sentinţa civilă nr. 656 din 12 aprilie 2005 Tribunalul Timiș a admis în parte contestaţia formulată și precizată de reclamantul P.S.O. împotriva intimaţilor Primarul Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și T.L. obligând pârâtul Primarul Municipiului Timișoara să emită în favoarea contestatorului o nouă dispoziţie motivată pentru a-i face acestuia o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii construcţiilor ce compun un imobil situat în Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit extraselor CF depuse la dosar terenul de 1000 mp nu s-a aflat în patrimoniul reclamantului, acesta fiind doar proprietarul construcţiilor fără teren. Construcţiile au fost preluate în proprietatea statului în baza dispoziţiilor Decretului nr.223/1974, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 24.183 lei și vândute conform Legii 112/1995 pârâtului T.L. care și-a întabulat dreptul de proprietate la 12 februarie 1998.

Reclamantul a solicitat prin notificare restituirea în natură a suprafeţei de 1000 mp teren și acordarea de despăgubiri pentru construcţii cu deducerea valorii actualizate a despăgubirii în cuantum de 24.183 lei.

Prin dispoziţia nr. 1354 din 26 noiembrie 2002 Primarul Municipiului Timișoara a respins cererea de restituire în natură a terenului de 1000 mp cu motivarea că terenul nu a fost proprietatea solicitantului, iar pentru acordarea despăgubirilor s-a transmis dosarul la Prefectura Timiș, cu menţiunea că valoarea estimată a imobilului, potrivit precizărilor solicitantului este de 100.000 USD.

Instanţa a constatat că dispoziţia astfel emisă este incompletă, întrucât conform dispoziţiilor art. 24 alin.(1) și art.36 alin.(3) din Legea nr.10/2001 nu cuprinde oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

S-a mai reţinut că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului deoarece, în speţă nu au fost invocate motive de nevalabilitate a deciziei de preluare în baza decretului nr. 223/1974.

Împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamantul cât și pârâtul Primarul Municipiului Timișoara.

In motivarea apelului reclamantul a solicitat admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinţei în sensul menţinerii dispoziţiei de acordare a despăgubirilor bănești la valoarea estimativă de 100.000 USD.

In motivarea apelului formulat de pârât s-a solicitat respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului întrucât construcţiile au fost preluate cu titlu în proprietatea statului.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1764 din 5 octombrie 2005 a respins ambele apeluri, reţinând, în esenţă, că potrivit art. 24 alin.(1) și art. 36 alin. (1) și alin. (3) din Legea 10/2001, primarul avea obligaţia să facă oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, dispoziţia atacată necuprinzând o astfel de ofertă.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs P.S. O. și Primarul Municipiului Timișoara.

Reclamantul a susţinut, în esenţă că, că instanţa de apel a reţinut eronat că nu a fost proprietarul terenului, întrucât antecesoarea sa, L.L. a dobândit acest imobil prin moștenire, iar reclamantul, din momentul cumpărării a intrat în posesie și asupra terenului. De asemenea, în dispozitivul deciziei nu s-a prevăzut expres obligaţia de restituire prin echivalent la valoarea estimativă a imobilului de 100.000 USD.

Primarul Municipiului Timișoara a reinterat motivele de apel.

Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed.

Referitor la recursul reclamantului P.S.O.

Prima critică inserată în motivarea acestui recurs nu poate fi reţinută întrucât vânzătoarea L.L., în actul de vânzare cumpărare din 16 noiembrie 1983 și-a exprimat fără echivoc intenţia de a înstrăina doar construcţia edificată pe teren, precizând expres că terenul aferent constituie proprietatea Statului Român. Ca atare, reclamantului i s-a transmis doar dreptul de proprietate asupra construcţiei.

Nu se poate reţine nici cea de-a doua critică referitoare la omisiunea din dispozitivul deciziei atacate a sumei de 100.000 USD, reprezentând despăgubirile bănești ce s-ar cuveni reclamantului pentru construcţia înstrăinată.

Aceasta întrucât soluţia instanţei a fost de obligare la emiterea unei oferte de restituire prin echivalent, care, raportat la regimul juridic al imobilului, nu poate consta în despăgubiri bănești.

Astfel, potrivit art. 19 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care imobilul a fost vândut în condiţiile Legii nr. 112/1995, măsurile reparatorii prin echivalent ce se cuvin persoanei îndreptăţite constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Această lege specială este reprezentată de Legea nr. 247/2005, Titlul VII, care nu prevede însă posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, ci a titlurilor de despăgubire.

In ce privește valoarea până la limita căreia urmează a fi acordate măsurile reparatorii, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aceasta va fi corespunzătoare celei de piaţă, determinată conform standardelor internaţionale de evaluare.

In speţă însă, în faţa instanţei de judecată, nu s-au administrat probe în legătură cu această valoare pretinsă, astfel încât determinarea ei după criteriile legale menţionate urmează a se face, pe baza dispoziţiei emise de către intimat, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.

Aceasta înseamnă că, în situaţia în care se va opta pentru titluri de despăgubire în condiţiile legii speciale, determinarea cuantumului acestora se va face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnaţi în condiţiile art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005.

Referitor la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara.

Critica formulată nu a fost reţinută deoarece Decretul nr. 223/1974 nu poate constitui un titlu valabil pentru stat întrucât dispoziţiile sale contraveneau Constituţiei din 1965 care prevedea că dreptul de proprietate este ocrotit de lege. Același decret contravenea și Codului Civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, precum și Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Având în vedere aceste motive recursurile au fost respinse.