Patent infringement royalties: exclusive binary test for substantial modification versus partial utilization and rejection of proportional damages calculation

Brevet de invenţie. Plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei.

Cuprins pe materii. Brevet de invenţie. Plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei.

Index alfabetic.. Brevet de invenţie

- drepturi bănești

În cazul în care într-un litigiu se pretinde plata de drepturi bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei, ceea ce trebuie lămurit este dacă cel chemat în judecată utilizează sau nu invenţia, astfel cum a fost brevetată.

În funcţie de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenţia este utilizată - și aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul protecţiei - sau, dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt atât de substanţiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel pentru care s-a obţinut protecţia.

Cu alte cuvinte, concluzia potrivit căreia un anumit procent din invenţie este utilizat este exclusă.

Î.C.C.J, Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2151 din 26 martie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 3 din 6 ianuarie 2008 Tribunalul Gorj, Secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamantul P.C.I. împotriva pârâtelor Exploatarea Minieră de Carieră Roșia - E.M.C. Roșia, Exploatarea Minieră Mehedinţi - E.M. Mehedinţi, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia -S.N.L. Oltenia S.A.; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâte, faţă de U.M.R. S.A. Rovinari și S.C. Grimex S.R.L.; le-a obligat în solidar pe pârâtele S.N.L.O. și E.M.C. Roșia la 64.072 lei, cu dobânda legală aferentă către reclamant, reprezentând drepturi autor pentru perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2006, sumă actualizată la 30 octombrie 2007, ce va fi actualizată la data plăţii; le-a obligat în solidar pe pârâtele S.N.L.O. și E.M. Mehedinţi la 10.576 lei, cu dobânda legală aferentă către reclamant, reprezentând drepturi autor pentru perioada 01 ianuarie -31 decembrie 2006. sumă actualizată la 30 octombrie 2007 ce va fi actualizată la data plăţii; le-a obligat în solidar pe pârâte la plata sumei de 16.200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele :

Reclamantul P.I. este coautor al invenţiei „Cupă pentru excavator cu rotor”, împreună cu numiţii I.G. și S.N.

Cei trei inventatori au cesionat dreptul la obţinerea brevetului de invenţie și la folosirea exclusivă a invenţiei către C.N.L.O. prin contractul nr.3333/1999.

Invenţia a fost brevetată la O.S.I.M. cu nr.116822 B 1, hotărârea de acordare a brevetului fiind publicată la data de 29 iunie 2001.

Prin contractul de concesiune încheiat între coautori și fosta C.N.L.O. Tg-Jiu, în prezent S.N.L.O. s-au stabilit și modalităţile de plată a drepturilor cuvenite inventatorilor, redevenţele trebuind achitate trimestrial; reclamantul urma să primească cota de 15% din eficienţa economică obţinută prin folosirea invenţiei.

Conform concluziilor raportului de expertiză, subunităţile S.N.L.O. S.A. Tg-Jiu, respectiv pârâtele E.M.C. Roșia și E.M. Mehedinţi sunt beneficiarele folosinţei invenţiei „Cupă de excavator cu rotor” și au folosit-o în perioada din litigiu 01 ianuarie 2006-31 decembrie 2006.

Prin această folosire s-a obţinut eficienţă economică, astfel după cum se regăsește în situaţiile prezentate de către pârâtă experţilor, eficienţa constând în diferenţa de posturi, ca urmare a aplicării invenţiei, în raport cu soluţia originală pentru obţinerea unei mase miniere identice.

Expertul tehnic în specialitatea mine-geologie a analizat, în funcţie de actele existente la cele două pârâte, economiile obţinute de acestea pe perioada în litigiu ca urmarea utilizării invenţiei, rezultând trei surse, respectiv diferenţa de cheltuieli la cupe în varianta S.I.P. (consumul efectiv), faţă de varianta originală (consumul normat), diferenţa de cheltuieli la dinţi între cele două variante și eliminarea costurilor la șuruburi și piuliţe care se foloseau pentru fixarea dinţilor pe cupele originale.

Susţinerile pârâtelor în sensul că în cursul anului 2006 nu au mai folosit invenţia la care coautor este și reclamantul este contrazisă de concluziile raportului de expertiză și de răspunsul la obiecţiunile formulate de E.M.C. Roșia și S.N.L.O. S.A. Tg-Jiu, din care rezultă că s-au efectuat verificări ale documentelor, dar și verificări în teren, împreună cu specialiștii în domeniu ai pârâtelor.

S-a stabilit de comun acord că respectiva invenţie s-a folosit la un număr de 10 excavatoare E.R.C. 1400, sens în care s-a și încheiat procesul-verbal din 31 octombrie 2007, la sediul S.N.L.O., în care este specificat tipul cupei folosite - S.I.P., din fotografiile efectuate rezultând clar numărul brevetului de invenţie folosit, care coincide cu numărul brevetului de invenţie pe care reclamantul își întemeiază acţiunea.

Aceleași constatări au fost efectuate și în privinţa pârâtei E.M. Mehedinţi, care, la rândul său, a folosit respectiva invenţie la excavatoarele pe care le folosește și care sunt în număr de trei.

Faţă de această stare de fapt reţinută, tribunalul a respins cererea de chemare în garanţie a societăţilor U.M.R. S.A. Rovinari și S.C. Grimex S.R.L., deoarece raporturile juridice sunt strict stabilite între părţile ce au calitate de cedent și cesionar, iar faptul că cele două pârâte E.M.C. Roșia și E.M. Mehedinţi au folosit invenţia reclamantului este dovedit, acestea din urmă având obligaţia plăţii redevenţelor către reclamant, și nu societăţile chemate în garanţie.

În drept, tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 32, 34, 39 și următoarele din Legea nr.64/1991, modificată și completată prin Legea nr.203/2002.

Prin decizia civilă nr.129 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, Secţia I civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile declarate de pârâtele Exploatarea Minieră Mehedinţi, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia-Tg.Jiu și Exploatarea Minieră de Carieră Roșia împotriva sentinţei; a schimbat în parte sentinţa; a redus suma de plată la care a fost obligată pârâta Societatea Naţională a Lignitului Oltenia în solidar cu pârâta E.M.C.Roșia la 32.036 lei, iar suma la care a fost obligată pârâta S.N.L.O. în solidar cu pârâta E.M. Mehedinţi la suma de 5.289 lei; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

La pronunţarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Pârâtele folosesc invenţia și obţin foloase materiale, dar în timp au modificat unele elemente tehnice ale cupelor, pentru a asigura acestora o mai bună utilizare și o mai mare eficienţă.

Aceste modificări au făcut ca invenţia să fie păstrată, dar în numai în proporţie de 50%.

În baza art.32 și următoarelor din Legea nr.64/1991, utilizatorii invenţiei au obligaţia să plătească inventatorului drepturile de autor stipulate prin contractul de utilizare.

Prin contractul de concesiune nr. 3333/1999 încheiat între S.N.L.O. și reclamant, împreună cu alţi doi coautori, s-a transmis dreptul de folosire a invenţiei denumită „Cupă de excavator cu rotor”.

Probatoriul efectuat în apel face dovada că apelantele pârâte folosesc această invenţie, dar că au modificat caracteristicile tehnice, așa încât utilizarea efectiva a inovaţiilor autorilor îi beneficiază, dar în proporţie de 50 %.

Calculul acestor sume a fost făcut prin expertiza efectuată anterior și nu a fost contestat de către pârâte; nu s-a formulat nicio critică coerentă și efectivă legată ce calculul acestor sume.

Se impune în consecinţă admiterea apelurilor și reducerea sumelor deja stabilite și pe care pârâtele au fost obligate să le achite reclamantului în cota de ½.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul P.C.I., cât și pârâta Exploatarea Minieră de Carieră Roșia:

1. Reclamantul P.I. își întemeiază cererea pe dispoziţiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, susţinând în motivarea acesteia următoarele:

1.1.Și în alte procese anterioare, care au vizat perioada 2003-2005 pârâtele au susţinut permanent că nu folosesc cupa de excavator care face obiectul brevetului de invenţie și s-a demonstrat, pe bază de expertize, nerealitatea acestei susţineri.

Or, prin motivele de apel depuse în acest dosar, pârâta recunoștea că cupele folosite în anul 2006 sunt aceleași cu cele folosite în perioada 2003-2005, ceea ce făcea inutilă efectuarea unei noi expertize tehnice la instanţă de apel, deoarece se stabilise cu autoritate de lucru judecat că pârâta a folosit anterior anului 2006 cupa SIP, iar

Instanţa de apel nu a răspuns apărărilor formulate de reclamant prin întâmpinare, ceea ce atrage, în opinia sa, incidenţa art.304 pct. 7 C.p.civ. și echivalează cu necercetarea fondului.

1.2.Cu privire la faptul că E.M.C.Roșia și E.M.Mehedinţi, au în dotare cupe SIP și nu alt model de cupe opera autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ., deoarece prin sentinţele civile nr.38/2005 și nr.536/2006 ale Tribunalului Gorj, ambele rămase definitive, s-a constatat că cupele folosite de către pârâte sunt cupe SIP, și nu alte modele de cupe ori cupe SIP modificate.

Acest motiv de recurs intră sub incidenţa art.304 pct.9 C.proc.civ., instanţa făcând o greșită aplicare a legii.

1.3. Expertul și ulterior Curtea de Apel Craiova n-au remarcat că eventualele modificări constatate la cupele SIP întrunesc elementele infracţiunii de contrafacere prevăzută de art. 58 din Legea nr. 64/1991, republicată și modificată, astfel că societăţilor pârâte nu le putea profita apărarea întemeiată pe propria culpă, aceea de a fi modificat obiectul unei invenţii ce a fost brevetată.

Contrafacere există, conform doctrinei și practicii, când este înlocuit un element al invenţiei cu un element diferit (dinţi cu unghi de așchiere de aproximativ 30 grd.), ori de câte ori acesta îndeplinește aceeași funcţie (tăierea materialului excavat) și conduce la un rezultat asemănător ( deprinderea materialului excavat din frontul de lucru).

Întrucât asigură aceeași funcţie, în scopul obţinerii aceluiași rezultat, el este echivalentul elementului brevetat, chiar dacă reprezintă o perfecţionare a acestuia.

Contrafacerea se apreciază după asemănări și nu după deosebiri".

În speţă, experta P.D.D. confirmă contrafacerea când afirmă că în ansamblu se păstrează configuraţia cupei din brevetul de invenţie.

Exceptând dinţii utilizaţi - cu unghi de așchiere de aproximativ 30 grd.-, cupele corespund întrutotul brevetului de invenţie analizat, adică între cupele observate pe utilaje în luna martie 2009 și cele conforme brevetului există o singură deosebire.

Prin neaplicarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 58 din Legea nr. 64/1991, hotărârea pe care a pronunţat-o este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ.

În plus, instanţa nu i-a dat posibilitatea să ia cunoștinţă de răspunsul la obiecţiuni și să solicite, după caz, o nouă expertiză.

Recurentul solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curţi de apel , iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat.

2.Pârâta Exploatarea Minieră de Carieră Roșia a criticat decizia în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, invocând următoarele:

2.1.Instanţa de apel a menţinut dispoziţia din sentinţă în sensul indexării sumei de 32.036 lei la data de 30 octombrie 2007, faţă de care se încalcă clauza din contractul nr.1/2002, care reprezintă legea părţilor, clauză conform căreia sumele acordate cu titlu de drepturi de autor se acordă neindexate, deci neactualizate; în cauza de faţă aceste sume au fost actualizate cu coeficientul de inflaţie, fapt contrar prevederilor art. 969 Cod civil.

Deși recurenta E.M.C. Roșia, atât în motivarea apelului, dar și la dezbateri a solicitat în mod expres refacerea calculului eficienţei economice, adică recalcularea drepturilor bănești în conformitate constatările din raportul de expertiză efectuat în faza de apel instanţa de apel nu a dat curs solicitării, menţinând calculul economic din dosarul fond care reflectă o situaţie cu totul eronată.

Refacerea calculului de eficienţă economică în faza de apel era deosebit de importantă pentru a se determina eficienţa economică.

În continuare, recurenta redă în detaliu, dar incoerent și nesistematizat, toate nemulţumirile legate de modul în care s-a determinat eficienţa economică, cu referire concretă la calcule matematice, măsurători, numărul de cupe, masa minieră excavată, configuraţia dinţilor cupei de excavator etc.

Mare parte din nemulţumiri vizează expertiza efectuată în faţa tribunalului.

În legătură cu raportul de expertiză întocmit în faza de apel, recurenta susţine că din acesta rezultă fără echivoc următoarele:

Cupele utilizate nu sunt identice cu cele ce fac obiectul invenţiei.

Folosind respectivele cupe modificate se ajunge implicit la o masă minieră diferită, mai mare faţă de cea realizată cu cupele care fac obiectul brevetului de invenţie.

Totodată, realizarea constructivă a acestor cupe în uzinele specializate conduce la costuri diferite, mai mici, de la faza de proiectare și până la realizarea produsului.

În considerarea celor de mai sus, dacă instanţa de apel încuviinţa refacerea calculului de eficienţă economică, trebuia să acorde suma de 9018,72 lei determinată la data de 31 decembrie 2006, conform unui algoritm de calcul pe care-l recurenta îl redă în continuare.

2.2.Instanţa de apel prin menţinerea cheltuielilor de judecată acordate la fond, a încălcat prevederile art. 275 Cod pr. civ. referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată.

2.3.Raportat la valoarea cauzei instanţa de apel trebuia să facă aplicaţiunea prevederilor articolului 274 alin. (3) Cod pr. civ., în sensul micșorării onorariului avocatului.

Instanţa de judecată, avea abilitatea de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina părţii care a pierdut procesul pe baza criteriilor descrise de legiuitor, fără ca prin aceasta să intervină în raportul juridic decurgând din contractul de asistenţă juridică și fără ca un asemenea efect să se producă, fie și indirect, câtă vreme instanţa de judecată trebuie să vegheze la menţinerea echilibrului procesual și la asigurarea garanţiilor pentru părţi a desfășurării unui proces echitabil.

În speţă, valoarea pricinii și munca depusă de avocat nu justifică cuantumul onorariului avocatului, fapt pentru care solicită Înaltei Curţi să facă aplicaţiunea prevederilor art. 274 alin.(3) Cod procedură civilă, în sensul micșorării acestuia.

Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

1.Recursul reclamantului este fondat și va fi admis în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu consecinţa modificării deciziei și respingerii apelurilor declarate de pârâte. Prevederile art.304 pct.7 nu sunt incidente în cauză.

Astfel, nu se poate reţine că, neprimind apărările din întâmpinare ale reclamantului, curtea de apel nu ar fi cercetat fondul cauzei.

Instanţa de apel s-a pronunţat asupra apelului declarat de pârâte, găsind întemeiate parte din motivele invocate, iar decizia cuprinde considerentele, care nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura pricinii.

Pentru a schimba în parte hotărârea primei instanţe, conform art.296 C.pr.civ., curtea de apel a dat eficienţă concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în calea de atac, pe care, așa cum rezultă din considerentele deciziei și le-a însușit în întregime.

Pe baza acestui raport, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, curtea de apel a reţinut, ca situaţie de fapt, că pârâtele chemate în judecată utilizează invenţia al cărei autor este reclamantul și obţin în acest mod foloase materiale.

Cum în baza contractului de concesiune nr.3333/1999 încheiat între SNL Oltenia și reclamant, alături de alţi doi coautori, s-a convenit plata de drepturi bănești în schimbul dreptului de folosire al invenţiei, pârâtele datorează plata acestor drepturi, astfel cum au fost calculate prin expertizele întocmite în cauză.

La sumele calculate, curtea de apel a aplicat o reducere de 50% pe considerentul că, deși folosesc invenţia, pârâtele au modificat anumite caracteristici tehnice, motiv pentru care utilizarea efectivă a invenţiei îi profită doar în proporţie de 50%.

Acest raţionament al curţii de apel nu are suport legal și contravine chiar concluziilor raportului de expertiză pe care și l-a însușit.

Astfel, în cazul în care într-un litigiu se pretinde plata de drepturi bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei, ceea ce trebuie lămurit este dacă cel chemat în judecată utilizează sau nu invenţia, astfel cum a fost brevetată.

În funcţie de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenţia este utilizată - și aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul protecţiei - sau, dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt atât de substanţiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel pentru care s-a obţinut protecţia.

Cu alte cuvinte, concluzia potrivit căreia un anumit procent din invenţie este utilizat este exclusă.

În concluziile iniţiale ale raportului acesta a arătat că se păstrează revendicarea 2 din brevetul de invenţie RO 116822 B1.

A adăugat însă, că, datorită utilizării unor dinţi diferiţi, cu o configuraţie diferită de cei din brevet, nu se respectă unghiul de așchiere de 0-5 grade, de unde rezultă că 50% din invenţie este păstrată așa cum este definită de brevet.

Răspunzând obiecţiunilor formulate de reclamant, expertul a precizat ulterior că a ajuns la concluzia utilizării parţiale a invenţiei, pornind de la faptul că aceasta are două revendicări majore. Or, în cauză, s-a constatat că numai cea de-a doua revendicare este respectată în spiritul celor enunţate în brevet.

În ceea ce privește revendicarea 1, aceasta cuprinde 5 elemente de noutate care fac diferenţa între cupa brevetată și cele existente în stadiul tehnicii, elemente care numai însumate determină un unghi de așchiere de 0-5 grade, prevăzut explicit în brevetul de invenţie.

Pentru a se putea considera că pârâta nu utilizează invenţia astfel cum a fost brevetată nu era suficient să se constate că pârâta a modificat un anumit element, deoarece, potrivit doctrinei echivalenţelor, transpusă în art.32 alin. (6) al Legii nr. 64/1991, invenţia este protejată în esenţa sa, iar pentru aceasta se iau în considerare elementele echivalente celor specificate în revendicări.

Dacă elementul sau caracteristica înlocuite conduc la schimbarea sensului acţiunii invenţiei sau a scopului esenţial al acesteia sau dacă noua soluţie propune un mijloc mai bun prin care să se atingă același scop atunci echivalenţa nu se verifică.

În speţă, pârâtele au susţinut că, prin modificările operate la cupele de excavator utilizate în producţie, se obţine un rezultat superior, adică o suprafaţă excavată mai mare cu un cost mai redus.

Or, acest lucru nu a fost confirmat de către expert, iar simpla modificare a unui element din cele cinci care alcătuiesc una din cele două revendicări ale invenţiei nu implică în mod necesar saltul calitativ către o nouă invenţie.

Nu s-a demonstrat că modificarea operată determină o altă funcţie sau un rezultat diferit decât cele preconizat prin invenţie, și anume, că prin modificările structurale se obţine un unghi de excavare diferit, care reprezintă un nou pas inventiv faţă de stadiul tehnicii.

În ceea ce privește susţinerea potrivit căreia, aducând modificări cupelor pârâtele au săvârșit o contrafacere, pe care instanţa a omis să o constatate, aceasta nu poate fi analizată ca motiv de recurs.

Faţă de limitele învestirii instanţei și în absenţa unei cereri reconvenţionale având ca obiect constatarea și, eventual, sancţionarea contrafacerii, nici curtea de apel și nici tribunalul nu se puteau pronunţa pe acest aspect, așa cum pretinde recurentul.

Cum între aceleași părţi s-au mai purtat litigii cu același obiect, în care s-a constatat utilizarea cupelor de excavator în alte perioade de timp – anii 2003-2005 – pentru a nu se încălca puterea de lucru judecat a constărilor făcute prin hotărâri judecătorești anterioare și dispoziţiile art. 1201 C.civ., mai trebuia să se dovedească și împrejurarea că eventualele modificări au fost aduse cupelor în perioada anului 2006, or acest aspect a fost ignorat complet de către curtea de apel.

Faţă de cele arătate, reducerea drepturilor cuvenite reclamantului cu 50% este lipsită de suport legal, situaţie care atrage admiterea recursului în baza art.312 și art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat.

2.În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei, Înalta Curte constată următoarele:

2.1.Deși invocă dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, formulează o serie de critici referitoare la modul de calcul al drepturilor bănești realizat de experţii numiţi în cauză.

Aceleași critici au fost formulate în apel, iar curtea le-a înlăturat cu motivarea că, în legătură cu expertiza efectuată în primă instanţă, pârâtele nu au formulat obiecţiuni pe aspectul calculului și nici nu au avansat vreo critică coerentă și efectivă legată de calculul acestor sume.

În atare situaţie, pârâta avea obligaţia să arate în ce constă nelegalitatea deciziei curţii de apel, și să indice în acest sens în care din cazurile de modificare ori casare din cele prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, se încadrează criticile din recurs.

Fără a proceda astfel, pârâta se limitează a reitera toate nemulţumirile legate de modul de clacul, care vizează operaţiunile efectuate de expert, concluzionând că se impunea completarea probatoriului cu o nouă expertiză tehnică-contabilă sau măcar obligarea experţilor să soluţioneze obiecţiunile la raportul de expertiză.

Pârâta nesocotește astfel caracterul de cale extraordinară de atac pe care actualul Cod de procedură civilă îl conferă recursului, solicitând Înaltei Curţi să reevalueze probele administrate sau să sancţioneze instanţa de apel pentru neadministrarea unei a treia expertize de specialitate.

Cum administrarea și interpretarea probelor și stabilirea situaţiei de fapt pe baza acestora reprezintă atributul instanţelor de fond, Înalta Curte nu poate proceda la verificarea solicitată de recurentă.

2.2.Având în vedere că recursul reclamantului va fi admis, cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei sub aspectul despăgubirilor, o diminuare a cheltuielilor de judecată acordate reclamantului în primă instanţă, solicitată de recurenta-pârâtă, nu mai are temei, nefiind aplicabile prevederile art. 276 C.pr.civ.

2.3.În apel nu s-au solicitat și nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

În atare situaţie, critica potrivit căreia în mod greșit curtea de apel nu a redus onorariul avocatului care l-a apărat pe reclamant, în baza art. 274 alin. (3) C.pr.civ., nu are legătură cu decizia recurată.

Nici dacă recurenta se referă, de fapt, la onorariul de avocat acordat în primă instanţă critica nu poate fi analizată, deoarece în recurs nu se poate ataca omisso medio sentinţa tribunalului, obiect al recursului constituindu-l, potrivit art. 299 C.pr.civ., decizia din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei este nefondat și, în baza art.312 Cod procedură civilă, l-a respins.