Robbery conviction and sentencing adequacy: rejection of appellants' arguments on guilt and excessive punishment

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 3 octombrie 2002, Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

De asemenea, a mai fost condamnat și inculpatul D.R. la pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (21) lit. a) C. pen. și la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., pentru ambele fapte, fapte concurente, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total, 5 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea de arest a acestora, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele de executat durata arestării preventive de la 23 aprilie 2002, la zi.

În soluționarea laturii civile, inculpatul minor D.R. a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 10.695.000 lei către S.C. B. S.N.C. Buzău.

Inculpații au mai fost obligați la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Partea vătămată C.F., taximetrist la S.C. B. S.N.C. Buzău, avea în dotare autoturismul pentru efectuarea serviciilor de taximetrie.

La 19 aprilie 2002, în jurul orelor 19,15, fiind de serviciu, a fost solicitat de inculpați să efectueze o cursă în cartierul Mihai Viteazul.

Inculpatul minor D.R. s-a așezat pe scaunul din față, având în mână o sticlă cu vin și o bâtă, iar fratele său, M.C., pe bancheta din spate, având asupra sa un bici.

Partea vătămată s-a asigurat că cei doi inculpați au bani pentru achitarea cursei, inculpatul minor înmânându-i 50.000 lei, însă s-a înțeles cu fratele său ca, la destinație, să-și recupereze banii.

La intersecția străzilor Panait Moșoiu cu Șantierului lângă calea ferată, inculpații au solicitat părții vătămate să oprească pentru a coborî și au cerut teximetristului să le înapoieze cei 50.000 lei.

Acesta a refuzat, moment în care inculpatul M.C. i-a sustras agenda cu acte și un pachet de țigări, aflate pe bord, apoi a tras de stație și de casetofon pentru a determina partea vătămată să le restituie banii, timp în care D.R. a coborât din autoturism și a lovit cu bâta pe taximetrist, în partea dreaptă a capului.

Speriat de ceea ce se întâmpla, având și sânge pe față, partea vătămată a dat banii inculpatului D.R., solicitând restituirea agendei.

Inculpatul M.C. i-a restituit agenda, iar inculpatul D.R., folosind bâta pe care o avea asupra sa, a spart parbrizul și luneta autoturismului, după care ambii inculpați au fugit în cartierul Mihai Viteazu.

Partea vătămată a cerut ajutor colegilor, prin stație și a anunțat ofițerul de serviciu de la Poliția Municipiului Buzău despre eveniment, reușindu-se prinderea inculpaților.

Din certificatul medico-legal nr. 534 din 21 aprilie 2002, emis de Serviciul Medico - Legal Buzău, a rezultat că partea vătămată C.F. a suferit leziuni traumatice care necesită 12 - 14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, putând fi produse prin lovire cu un corp contondent.

S.C. B. S.N.C. Buzău a solicitat despăgubiri civile în sumă de 10.965.000 lei, reprezentând contravaloarea parbrizului și a lunetei taxiului, distruse de inculpatul D.R.

Partea vătămată C.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpații.

Parchetul a criticat hotărârea ca fiind nelegală, întrucât s-a omis deducerea reținerii din data de 22 aprilie 2002, pentru ambii inculpați, iar cu privire la rezolvarea acțiunii civile a cauzei, s-a susținut că instanța de fond era obligată să aplice măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 50.000 lei de la inculpatul minor D.R., partea vătămată nefiind constituită parte civilă în cauză; pe de altă parte stabilindu-se răspunderea penală și pentru infracțiunea de distrugere, trebuia să se stabilească răspunderea civilă și a părților responsabile civilmente, în solidar cu inculpatul minor, pentru plata despăgubirilor civile către S.C. B. S.N.C. Buzău, precum și plata cheltuielilor judiciare potrivit art. 191 alin. ultim C. pen.

Inculpații au criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică, apelantul M.C. a susținut că nu este vinovat de fapta reținută în sarcina sa, solicitând achitarea în principal, iar în subsidiar, reducerea pedepsei; inculpatul D.R. a susținut că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de conduita sinceră și de regret, manifestată în cursul procesului penal, cerând reindividualizarea pedepsei.

Ambii inculpați au achiesat la critica Parchetului privind deducerea reținerii din 22 aprilie 2002.

Prin decizia penală nr. 585 din 11 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și de inculpații M.C. și D.R., desființând în parte sentința apelată, în latura civilă și penală, dispunând astfel:

- în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea de la inculpatul D.R. a sumei de 50.000 lei, obținută prin săvârșirea faptei;

- a obligat, în solidar cu inculpatul D.R., părțile responsabile civilmente, la plata despăgubiri civile, în sumă de 10.695.000 lei către S.C. B. S.N.C. Buzău, ca și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A dedus din pedepsele aplicate inculpaților și reținerea din 22 aprilie 2002 și în continuare arestarea preventivă la zi.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A obligat pe inculpații apelanți la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.R. și M.C., solicitând, pe fond, reducerea pedepselor, iar inculpatul M.C., în ultimul cuvânt, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive:

Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceștia.

Critica inculpatului M.C. în sensul că nu este autorul infracțiunii de tâlhărie este neîntemeiată vinovăția sa fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, astfel: plângerea și declarația părții vătămate C.F., declarațiile inculpatului D.R., procesele verbale de confruntare și declarațiile martorilor audiați în faza urmăririi penale, chiar declarația inculpatului M.C. care a recunoscut că, după ce fratele său a lovit partea vătămată cu bățul, i-a sustras acesteia de pe bord agenda cu acte și a tras de stație și de casetofon, aceste acte materiale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Cu privire la individualizarea pedepselor, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptelor comise și împrejurările în care au fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului M.C., care a mai fost condamnat în minorat la două pedepse de câte un an și șase luni închisoare pentru infracțiuni de furt calificat, așa încât, pedepsele aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acestora.

Față de aceste considerente, urmează să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, ca nefondate, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.R. și M.C. împotriva deciziei penale nr. 585 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepse durata reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2002, până la 17 aprilie 2003.

Obligă recurenții la câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2003.