Importer's Liability for Private-Copy Levy Reduced After Arbitral Award's Publication

Acţiune pentru plata sumelor datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.

Cuprins pe materii. Drept de autor. Acţiune pentru plata sumelor datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.

Index alfabetic. Drept de autor.

- remuneraţie compensatorie

Legea nr. 8/1996: art. 1322

Înainte de modificarea prin Legea nr. 285/2004, Legea nr.8/1996 nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remuneraţie compensatorie și nici faptul că lista acestora se stabilește prin negociere între părţi.

Întrucât părţile nu au ajuns să convină asupra acestei liste, s-a declanșat procedura medierii prevăzută de art. 1322 din Legea nr. 8/1996, finalizată cu Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie.

Fiind dată în procedura medierii, hotărârea arbitrală menţionată nu are natura unui act de interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai de la data publicării în Monitorul Oficial alI României, Partea I

Î.C.C.J, Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 578 din 2 februarie 2010.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secţia a III-a civilă, reclamanta Copyro - Societate Colectivă a Drepturilor de Autor a chemat în judecată pe pârâta SC GMN Distribuţie SRL pentru ca instanţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 817.972,11 lei reprezentând procentul de 5% aferent importurilor de aparate ce

permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog efectuate în

perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că pârâta este o societate ce are ca obiect de activitate importul și comercializarea de echipamente electronice. În perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 pârâta a importat aparate ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog prevăzute de art. 109 din Legea nr. 8/1996, având obligaţia de plată către reclamantă a procentului legal de 5% din valoarea operaţiunilor de import.

Reclamanta și-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 109 și art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996; art. 3 alin. (3) și art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 1504 din 21 octombrie 2008 Tribunalul București, Secţia a III-a civilă a admis acţiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 814.942,61 lei cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copia privată aferentă perioadei 1 iunie 2004 - 13 iunie 2005 și la plata sumei de 282.999,20 lei cu titlu de dobândă aferentă aceleiași perioade.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 s-au stabilit tipurile de aparate pentru care fabricanţii și importatorii datorează remuneraţia compensatorie respectiv copiatoare, scannere, aparate multifuncţionale și imprimante, în procente diferite de la 0,5% la 1%, conform hotărârii menţionate.

Până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri, pârâta datorează remuneraţia pentru copia privată pentru toate aceste tipuri de aparate, în procentul prevăzut de lege, de 5%, calculat la valoarea importurilor acestor aparate efectuate în perioada pentru care s-a solicitat remuneraţia.

Au fost respinse susţinerile pârâtei în sensul că legiuitorul nu a stabilit lista aparatelor cu privire la care există obligaţia de plată pentru perioada de dinaintea intrării în vigoare a hotărârii arbitrale.

Prin decizia civilă nr. nr. 110/A din 28 mai 2009, Curtea de Apel București, Secţia a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul declarat de către pârâtă și a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 44.670,99 lei cu titlu de remuneraţie compensatorie și 13.433,89 lei cu titlu de dobândă.

În considerentele deciziei s-a arătat că prima instanţă a reţinut, cu neobservarea modificărilor legislative intervenite în privinţa Legii nr. 8/1996, dar și a limitelor aplicării art. 4 din Legea nr. 285/2004, că reclamanta ar fi îndreptăţită să obţină de la societatea pârâtă remuneraţia compensatorie pentru copia privată aferentă imprimantelor pe care aceasta le-a importat în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005.

Intimata reclamantă a susţinut că pentru aceeași perioadă a încasat de la alţi importatori/fabricanţi remuneraţia compensatorie pentru copia privată aferentă aparatelor de același tip - imprimante, însă probatoriul administrat nu relevă o atare situaţie. Nici hotărârile judecătorești depuse, nici celelalte acte administrate nu relevă încasarea sau stabilirea dreptului de a încasa remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru imprimante în intervalul de timp anterior adoptării hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005.

Aparatele multifuncţionale sunt caracterizate printr-o pluralitate de funcţii - printre care fotocopierea și scanarea - și pot funcţiona în mod de sine stătător, spre deosebire de imprimante. Prima categorie de aparate îndeplinește condiţiile art. 107 alin. (1) și alin (2) raportat la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004, așa încât în mod corect instanţa de fond a stabilit obligaţia pârâtei de a plăti remuneraţia compensatorie aferentă acestei categorii.

De altfel, pârâta-apelantă însăși și-a construit apărările faţă de pretenţiile reclamantei-intimate pe argumentul că imprimantele nu făceau parte din sfera aparatelor pentru care datora remuneraţie compensatorie pentru copia privată în perioada iunie 2004-iunie 2005, fără a aduce argumente pertinente în privinţa cererii de respingere a pretenţiilor formulate în legătură cu aparatele multifuncţionale.

Reclamanta a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

Instanţa de apel a considerat în mod greșit faptul că imprimanta nu permite reproducerea, în sensul că nu face parte din sistemul tehnologic, în sens fizic, de externalizare a operelor scrise. Disponibilitatea realizării de copii private prin intermediul imprimantei aparţine publicului, neputând fi îngrădită printr-o normă sau dispoziţie a instanţei de judecată.

Soluţia instanţei cu referire la perioada aplicabilă nu ţine seama de faptul că legislaţia în vigoare era vechea metodologie stabilită de dispoziţiile Legii nr. 8/1996 nemodificată art. 109 deoarece noua metodologie stabilită de art. 107 din Legea nr. 285/2004 se afla în stadiul de negocieri între părţile expres stabilite de lege.

Legea nr. 8/1996 în forma iniţială nu a fost abrogată prin Legea nr. 285/2004 ci doar modificată și completată, astfel că referirile Legii nr. 285/2004 se referă la dispoziţiile Legii nr. 8/1996 în formă iniţială.

Principiile neretroactivităţii legii civile și al aplicării imediate a legii civile noi cunosc și excepţii, una dintre acestea constând în ultraactivitatea legii civile vechi.

Instanţa nu a ţinut seama de faptul că hotărârea arbitrală pronunţată la data de 23 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 501 din 14 iunie 2005 îndeplinește o funcţie de interpretare menită să acopere intervalul cuprins între 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 în ceea ce privește aparatele supuse plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată.

Instanţa nu putea să intervină pe perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 prin aplicarea imediată a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 285/2004 datorită negocierilor, domeniul abordat fiind rezolvabil prin negocierile stabilite de lege care să reflecte voinţa comună a părţilor.

Instanţa nu a ţinut seama și de plăţile efectuate de celelalte firme importatoare.

Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005, în temeiul art. 109 și art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996..

Conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 285/2004, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât și pentru aparatele ce permit; reproducerea acestora, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie stabilită conform prevederilor acestei legi. În forma actuală, introdusă prin Legea nr. 285/2004 - și care era în vigoare la data sesizării instanţei -, alin. (2) al art. 34 dispune că, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor acestei legi.

La data înregistrării acţiunii, art. 109 era abrogat prin Legea nr. 285/2004. Aceeași lege modificase și art. 107 din Legea nr. 8/1996, alin. (4) al textului prevăzând că lista suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, precum și cuantumul acestei remuneraţii se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părţi o cere, în cadrul unor comisii constituite din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanţii și importatorii de suporturi și aparate, numit de respectivele structuri asociative, și câte un reprezentant al primilor 3 fabricanţi și importatori majori de suporturi și aparate, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piaţă din domeniul respectiv, cu condiţia ca acestea să fie declarate în acest scop la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, pe de altă parte.

Așadar, înainte de modificarea prin Legea nr. 285/2004, Legea nr.8/1996 nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remuneraţie compensatorie și nici faptul că lista acestora se stabilește prin negociere între părţi.

Tocmai pentru că părţile nu au ajuns să convină asupra acestei liste, s-a declanșat procedura medierii prevăzută de art. 1322 din Legea nr. 8/1996, finalizată cu Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie.

Fiind dată în procedura medierii, hotărârea arbitrală menţionată nu are natura unui act de interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai de la data publicării în Monitorul Oficial alI României, Partea I. Întrucât Hotărârea din 23 mai 2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 501 din 14 iunie 2005,

remuneraţia compensatorie pentru toate cele patru categorii de aparate indicate în hotărâre putea fi cerută numai de la 14 iunie 2005.

De vreme ce legea specială nu prevedea, înainte de 14 iunie 2005, faptul că s-ar datora remuneraţie de copie privată pentru imprimantă, obligarea pârâtei în acest sens ar fi consecinţa aplicării retroactive a hotărârii arbitrale arătate, cu încălcarea prevederilor art. 15 din Constituţie.

Împrejurarea că instanţa de apel nu ar fi ţinut cont de plăţi făcute de alte societăţi importatoare pentru perioada de referinţă a litigiului - așa cum se susţine în recurs - vizează modul de apreciere a probelor, inadmisibil a fi suspus controlului judiciar în recurs, conform art. 304 C. proc. civ., chiar dacă s-ar fi făcut asemenea dovezi.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.