Conflict of jurisdiction between infringement and trademark cancellation actions; inapplicability of general incidental competence rules to exclusive statutory jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the action for trademark infringement falls within the competence of the Timiș Tribunal, while the reconventional action seeking the cancellation of the trademark registration belongs to the exclusive jurisdiction of the Bucharest Tribunal, effectively severing the proceedings despite their factual connection. The dispute arose when a trademark owner sued a defendant for counterfeiting under Article 35 of Law No. 84/1998, to which the defendant responded with a reconventional claim for the cancellation of the mark registration for bad faith under Article 48 of the same law; the Timiș Tribunal declined competence in favor of the Bucharest Tribunal arguing a dependency between the claims, while the Bucharest Tribunal declined competence citing the principal action's territorial venue and lack of legal basis to recharacterize the procedural roles. The decisive legal basis established that while Article 17 of the Code of Civil Procedure generally prongs incidental requests to the principal action's competent court, this provision cannot override specific statutory norms found outside the general competence section (Articles 1-16), such as the exclusive territorial competence of the Bucharest Tribunal for trademark cancellation actions under Article 48 of Law No. 84/1998, thereby preventing the inversion of the principal and reventional claims based on substantive dependency.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 84/1998; Conflict of jurisdiction between infringement and trademark cancellation actions; inapplicability of general incidental competence rules to exclusive statutory jurisdiction: Este adevărat că, potrivit art.120 Cod procedură civilă, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală, iar conform art. 17 din același cod cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, însă în prezenta cauză raporturile procedurale sunt inversate, în sensul că acţiunea iniţială devine cerere reconvenţională și invers.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Acţiune în contrafacere întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Cuprins pe materii.. Marcă. Acţiune în contrafacere întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Index alfabetic: Marcă.
- acţiune în contrafacere
- competenţa judecării cererii
Legea nr. 84/1998: art. 35, art. 48
Faptul că soluţia ce se va da în acţiunea în contrafacere ar depinde de soluţia ce sa va da în acţiunea în anularea înregistrării mărcii nu poate transforma acţiunea principală în cerere reconvenţională și viceversa, cu nesocotirea ordinii în care au fost înregistrate cererile și a principiului disponibilităţii.
Î.C.C.J, Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 313 din 22 ianuarie 2010.
Prin acţiunea înregistrată la 24 octombrie 2008, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. TUBOFLEX ELECTRIC S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci - O.S.I.M., solicitând instanţei să o oblige pe pârâtă să înceteze a mai folosi în orice mod marca „TUBOFLEX", în documentele, înscrisurile, site-urile, banerele, afișele ori alte mijloace de reclamă, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 1000 euro/zi întârziere .
Pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvenţională, prin aceasta din urmă solicitând anularea înregistrării mărcii TUBOFLEX de către reclamant, pentru rea-credinţă.
Prin sentinţa civilă nr.l263/PI din 30 aprilie 2009, Tribunalul Timiș, secţia civilă a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timiș a avut în vedere următoarele:
Este adevărat că, potrivit art.120 Cod procedură civilă, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală, iar conform art. 17 din același cod cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, însă în prezenta cauză raporturile procedurale sunt inversate, în sensul că acţiunea iniţială devine cerere reconvenţională și invers.
Întrucât pentru cererea având ca obiect anularea înregistrării mărcii, art.48 alin.(l) din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicaţiile geografice prevede o competenţă materială specială a Tribunalului București și, având în vedere că de soluţia ce se va da în cererea reconvenţională depinde soluţia ce se va da în acţiunea principală, se impune soluţionarea împreună a ambelor cereri de către instanţa cu competenţă materială specială.
Prin sentinţa civilă nr.858 din 17 iunie 2009 Tribunalul București, Secţia a III-a civilă a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă teritorială în favoarea Tribunalului Timiș.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul București a avut în vedere următoarele:
Faţă de faptul că cererea de chemare în judecată reprezintă manifestarea de voinţă a reclamantului, ca act procedural incipient al procesului și faţă de dispoziţiile art. 119 Cod procedură civilă, instanţa, în aplicarea dispoziţiilor art. 84 Cod procedură civilă, nu poate transforma acţiunea principală în cerere reconvenţională și invers.
De asemenea, faptul că obiectul cererii reconvenţionale este supus unei competenţe speciale nu este de natură a înlătura aplicabilitatea dispoziţiilor art. 120 și art. 17 Cod procedură civilă, în virtutea cărora operează o prorogare legală de competenţă în favoarea instanţei învestită cu acţiunea principală, prorogare ce se menţine chiar și în situaţia disjungerii cererii reconvenţionale.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă cu Tribunalul Timiș, Tribunalul București a sesizat înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Analizând conflictul negativ de competenţă, în baza art. 22 C.pr.civ., Înalta Curte constată următoarele:
1.Acţiunea principală este o acţiune în contrafacerea mărcii, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicaţiile geografice.
Competenţa materială a soluţionării unei atare acţiuni aparţine tribunalului, conform art. 2 pct. l lit. e C.pr.civ., iar din punct de vedere al competenţei teritoriale sunt aplicabile dispoziţiile art.5 și ale art. 10 pct. 8 și pct. 12 C.pr.civ.
Cum, din cererea de chemare în judecată rezultă că cel puţin sediul pârâtei S.C. TUBOFLEX ELECTRIC S.R.L. se află în judeţul Timiș, rezultă că Tribunalul Timiș este competent să soluţioneze acţiunea principală.
2.În ceea ce privește cererea având ca obiect anularea înregistrării mărcii, argumentele Tribunalului Timiș privitoare la inversarea raporturilor dintre cele două cereri deduse judecăţii nu au niciun temei legal.
Faptul că soluţia ce se va da în acţiunea în contrafacere ar depinde de soluţia ce sa va da în acţiunea în anularea înregistrării mărcii nu poate transforma acţiunea principală în cerere reconvenţională și viceversa, cu nesocotirea ordinii în care au fost înregistrate cererile și a principiului disponibilităţii.
Argumentele referitoare la competenţa teritorială exclusivă a Tribunalului București sunt însă corecte.
Potrivit art.48 alin.(l) lit.c din Legea nr.84/1998, anularea înregistrării mărcii se poate cere de către orice persoană interesată Tribunalului București.
Aceasta este instanţa exclusiv competentă să judece cererea de anulare a înregistrării mărcii TUBOFLEX, solicitată pe cale reconvenţională de către pârâta S.C. TUBOFLEX ELECTRIC S.R.L.
Contrar celor reţinute de Tribunalul București, în speţă nu operează o prorogare legală de competenţă, în temeiul art.17 C.pr.civ.
Textul de lege menţionat prevede că:
„Cererile accesorii și incidentale sunt date în căderea instanţei competente să judece cererea principală."
Cum acest text este situat în titlul „Dispoziţii speciale", după cele privitoare la competenţă, înseamnă că legiuitorul a avut intenţia de deroga, prin prorogarea prevăzută, de la normele anterioare cuprinse în art.1-16, inclusiv de la cele cu caracter imperativ.
Derogarea poate privi însă numai normele care sunt cuprinse în art.1-16 C.pr.civ., nu și în alte acte normative, care conţin reglementări cu caracter special referitoare la competenţă.
Or, Legea nr. 84/1998 conţine în art. 48 o astfel de normă, care stabilește o competenţă teritorială exclusivă a Tribunalului București pentru judecarea acţiunilor având ca obiect anularea înregistrării mărcilor.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte a stabilit competenţa judecării cererii având ca obiect contrafacerea în favoarea Tribunalului Timiș, iar pe cea a cererii având ca obiect anularea înregistrării mărcii în favoarea Tribunalului București.