Reversal of enforcement: jurisdiction determined by value of new restitution claim, not original labor title

Cerere de întoarcere a executării silite, ce a avut ca obiect o sumă de bani constând în drepturi salariale. Conflict de competență între instanța de la locul executării și instanța ce a pronunțat hotărârea judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența materială.

Index alfabetic : competență materială

-conflict de competență

-întoarcerea executării

-titlu executoriu

Cod procedură civilă, art. 1, art. 2, art. 4042, art.373

În situația în care restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecății nu a păstrat natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu.

Astfel dacă obiectul executării silite l-a constituit o sumă de bani, constând în drepturi salariale, pretenția concretă, formulată prin cererea de repunere în situația anterioară, adică obiectul cererii, în acest caz, îl constituie tot o sumă de bani care, însă, nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților. Instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.

Deși temeiul cererii de repunere în situația anterioară îl constituie executarea unui titlu desființat, cerere

formulată potrivit art. 4042 alin. 3 C.proc.civ., aceasta nu vizează analiza executării însăși, în așa fel încât, în lipsa unui text care să dea în competența instanței de executare întoarcerea executării, se impune să fie sesizată judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea, așa cum prevede art. 373 alin. 2 C.proc.civ.

Sintagma „instanța judecătorească competentă potrivit legii" cuprinsă în art. 4042 alin. 3 C.proc.civ., trebuie înțeleasă în sensul că are în vedere instanța a cărei competență materială de primă instanță se determină în funcție de criteriul valorii obiectului cererii de chemare în judecată.

ICCJ, Secția I-a Civilă, decizia civilă nr. 7404 din 20 octombrie 2011

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul Galați de reclamanta OMV P. SA în contradictoriu cu pârâtul C.M. s-a solicitat întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării sentinței civile nr. 424/2009 a Tribunalului Galați, desființată prin decizia civilă nr. 873/2009 a Curții de Apel Galați.

Prin sentința civilă nr. 351/2011 Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că față de obiectul cererii și de temeiul juridic invocat, respectiv art. 4042 alin. 3 C.proc.civ., competența de soluționare aparține judecătoriei, conform art. 3734 alin. 2 din C.proc.civ.

Prin sentința civilă nr. 13064/2011 Judecătoria Sectorului 1 București și-a constatat necompetența materială și a declinat în favoarea Tribunalului Galați competența de soluționare a cererii.

Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 2 C.proc.civ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu există nicio rațiune pentru ca cererea separată de întoarcere a executării să fie de competența instanței de executare, întrucât după desființarea titlului executoriu sau a executării silite, repunerea în situația anterioară se face potrivit regulilor de drept comun, actele de executare silită fiind desființate de drept. Cererea de întoarcere a executării silite nu este o formă specială de contestație la executare, iar obligația de restituire către angajator a sumelor nedatorate primite de salariat este prevăzută de art. 272 alin. 1 din Codul muncii, în cadrul răspunderii patrimoniale a salariatului, motiv pentru care prezentul litigiu reprezintă un conflict de drepturi, astfel cum este definit de art. 248 alin. 3 din Codul muncii.

Analizând conflictul de competență dedus judecății, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare în favoarea judecătoriei, pentru considerentele ce succed:

Art. 4042 alin. 1 C.proc.civ. stabilește că, atunci când instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. Alin. 2 reglementează situația în care instanța care a desființat hotărârea executată și a dispus rejudecarea în fond a procesului, dar nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, stabilind că această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.

In sfârșit, alin. 3 al art. 4042 C.proc.civ. prevede că, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și alin. 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.

In cauză, repunerea în situația anterioară a fost solicitată în condițiile art. 4042 alin. 3 C.proc.civ.

Titlul în baza căruia a fost făcută executarea și care, ulterior, a fost desființat este o hotărâre judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.

Obiectul executării silite 1-a constituit o sumă de bani constând în drepturi salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă și ajutor material egal cu contravaloarea unei cantități de gaze naturale, conform contractelor colective de muncă pe anii 2005- 2008.

De vreme ce restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecății nu a păstrat natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu. Pretenția concretă a reclamantului în cererea de repunere în situația anterioară, adică obiectul cererii îl constituie o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților. Instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.

Pe de altă parte, deși temeiul cererii de repunere în situația anterioară îl constituie executarea unui titlu desființat, cerere formulată potrivit art. 4042 alin. 3 C.proc.civ., aceasta nu vizează analiza executării însăși în așa fel încât, în lipsa unui text care să dea în competența instanței de executare întoarcerea executării, să fie sesizată judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea, așa cum prevede art. 373 alin. 2 C.proc.civ.

Față de cele ce preced, în speță, sintagma „instanța judecătorească competentă potrivit legii" cuprinsă în art. 4042 alin. 3 C.proc.civ. trebuie înțeleasă în sensul că are în vedere instanța a cărei competență materială de primă instanță se determină în funcție de criteriul valorii obiectului cererii de chemare în judecată.

In temeiul acestui criteriu, în raport de dispozițiile art. 1 raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.proc.civ., competența materială de soluționare în primă instanță a cererii de restituire a sumei de 23.803 lei aparține judecătoriei.