Admissibility of declaratory action for property acquired by acquisitive prescription and constitutive nature of the judgment

Acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Admisibilitate. Efectele hotărârii judecătorești pronunțată în soluționarea unei astfel de cereri.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata. Acțiune în constatare.

Index alfabetic : acțiune în constatare

- drept de proprietate

- uzucapiune

Cod procedură civilă, art.111

Acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripţiei achizitive, nu este o simplă acţiune în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, în sensul art. 111 C.proc.civ., ci o acţiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acţiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege.

Hotărârea judecătorească pronunţată în soluţionarea unei acţiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficienţă unei situaţii juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunţate în această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din momentul începerii exercitării posesiei, teza finală a art. 111 C.proc.civ., privind caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, faţă de acţiunea în realizare, este străină pricinii.

ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 7086 din 12 octombrie 2011

Reclamanta Parohia A.M.D. B. din Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași să se constate dreptul de proprietate asupra terenului situat în Municipiul Iași, în suprafaţă de 2.460 m.p., pe care sunt amplasate construcţii (biserică, magazie, garaj, anexe, turn intrare) cu suprafaţa construită de 595 m.p.

Tribunalul Iași, prin sentinţa civilă nr. 549 din 17 martie 2010, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii și a lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Local Iași, a admis acţiunea, a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2460 m.p., situat în Iași, delimitat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 18,1 din planul de situaţie, anexa 1 la raportul de expertiză și a următoarelor construcţii situate pe acest teren: CI: Biserica B. Iași - suprafaţă ocupată 324 m.p; C2; Magazie, suprafaţă ocupată 42 m.p; O: Garaj, suprafaţă ocupată 17 m.p.; C4: Grup social, suprafaţa ocupată 7 m.p; C5: lurnânărar -suprafaţa ocupată 10 m.p; C6: Turn intrare, suprafaţa ocupată 195 m. p., identificate în raportul de expertiză.

În soluţionarea excepţiilor, tribunalul a reţinut că reclamanta, posesoare netulburată de peste 30 de ani, își motivează acţiunea pe art. 1890 C.civ. În aceste condiţii, ea nu poate uza de calea realizării dreptului de proprietate, deoarece parohia stăpânește netulburat aceste clădiri și terenuri aferente, în mod efectiv, fără întrerupere și sub nume de proprietar, din anul 1627 și până în prezent. Acţiunea în constatare este astfel legală și admisibilă, întrucât reclamanta nu poate recurge la acţiune în realizarea dreptului, pe calea dreptului comun.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului Iași este nefondată, acesta fiind deţinătorul terenului a cărui uzucapiune se solicită. Reclamanta a precizat că acţiunea sa este pozitivă, declaratorie și interogatorie, deoarece solicită instanţei să se constate, prin hotărâre judecătorească, existenţa dreptului de proprietate, care, deși nu a fost încălcat, s-ar putea ca, în viitor, să fie contestat. Parohia nu a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Iași, pentru a fi sancţionat, ci pentru a-i fi opozabilă acţiunea, în eventualitatea contestării ei de către aceasta.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că, din actele depuse, rapoartele de expertiză efectuate în cauză, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat că reclamanta stăpânește terenul și clădirile situate pe aceasta de peste 30 de ani, în mod continuu, netulburat, legitim, cu bună-credinţă și sub nume de proprietar,

în cauză, fiind întrunite condiţiile prev. de art. 1859 și următoarele C.civ.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Iași, au declarat apel Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași, invocând următoarele motive:

Excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, în condiţiile în care Municipiul Iași nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantei. În procedura Legii nr. 1/2000, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 7.676 mp, ce se află în curs de soluţionare.

Calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul nediligent în cauză, conform art. 1169 C.civ., reclamanta nu a făcut dovada calităţii procesuale pasive a pârâţilor. Consiliul local, conform art. 21 alin.(1) și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este numai titularul dreptului de administrare al domeniului public și privat al municipiului, unităţile administrative fiind persoane juridice, ce au capacitate deplină și patrimonii.

Prin decizia civilă nr. 114 din 14.07.2011, Curtea de Apel Iași, Secţia civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul, reţinând următoarele :

Reclamanta a învestit instanţa cu acţiune în constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra imobilului compus din teren și construcţii, situat în raza teritorială a Municipiului Iași, unitate administrativ - teritorială cu personalitate juridică. În raport cu dispoziţiile art. 645 și art. 1837 C.civ., acţiunea, deși poartă denumirea de „acţiune în constatare", este o acţiune în realizarea unui drept real, și anume dreptul de proprietate.

În art. 1890, Codul civil reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil, dacă se face dovada că cel ce invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar, într-un interval de timp mai mare de 30 de ani.

Dat fiind posesia îndelungată dovedită în cauză, biserica este construită în anul 1627, regimul juridic al terenurilor, reglementat prin Legea fondului funciar, la data învestirii instanţei, Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, Curtea a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 18/1991, în soluţionarea excepţiilor.

Imobilul este situat în intravilanul localităţii, pentru care nu se cunosc moștenitorii, astfel că, prin lege, a trecut în proprietatea municipiului Iași.

În speţă, imobilul nu a fost deţinut niciodată de unitatea administrativ - teritorială, s-a aflat în posesia continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar a Parohiei, de la care statul a preluat prin expropriere, în anul 1992, suprafaţa de 5100 m.p. și casa parohială demolată.

Calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al terenului, în aceleași condiţii ca și atunci când proprietarul terenului a decedat, iar succesiunea este vacantă.

În procesele privitoare la dreptul de proprietate, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale, reprezentarea este legală, stabilită prin art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

În consecinţă, calitate procesuală pasivă și reprezentare în cauză, potrivit dispoziţiilor citate și Legii nr. 215/2001, au Municipiului Iași, reprezentat de Primar, și Consiliul Local.

Interesul reclamantei este născut, legitim juridic, actual, personal și direct. Scopul urmărit de reclamantă este de a-și constitui titlul de proprietate cerut în procedura reglementată prin Legea nr. 7/1996 pentru intabularea dreptului său, respectiv, hotărârea ori alt înscris, pe care nu-1 deţine.

Împrejurarea că autoritatea administrativ-locală nu a împiedicat reclamanta să-și exercite posesia, ori nu i-a contestat dreptul nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii.

Acţiunea întemeiată pe art. 111 C.proc.civ. este deschisă și celui care se găsește în posesia bunului și

care îndeplinește condiţiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune.

De altfel, la data preluării de către stat a suprafeţei de 5.100 m.p. și construcţiilor, s-a instituit prezumţia, în lipsa altor probe contrare, că reclamanta este proprietară, drept ce poate fi valorificat în procedura legii speciale de acordare a măsurilor reparatorii.

Curtea a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii procesuale pasive a pârâţilor intimaţi pentru considerentele expuse și că, pe fondul cauzei, a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu sunt formulate critici.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, pârâţii Municipiul Iași, prin prirmar și Consiliul Local al municipiului Iași, susținând următoarele :

Rolul activ al instanţei nu trebuie confundat cu obligaţia acesteia de a administra ea însăși toate probele cauzei deduse judecaţii, în lipsa unor diligente depuse de reclamant. O astfel de interpretare ar intra in contradicţie cu un alt principiu al procesului civil, cel al disponibilităţii, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, învestește instanţa cu soluţionarea unei anumite cauze, iar, conform art. 129 alin. (1) C.proc.civ. si art. 1169 C.civ., are obligaţia procesuala de a-si proba pretenţiile.

Reclamanta a precizat, în acţiunea introductivă, că interesul promovării acestei acţiuni îl constituie consolidarea dreptului de proprietate și efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară.

Atât prima instanţa cat si instanţa ce a judecat cererea de apel nu au luat in considerare faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 7.676 mp, situat în strada G.V., potrivit Legii nr. 1/2000, cerere ce se afla în curs de soluţionare.

Astfel, în mod nelegal a fost respinsa excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie susţinută de faptul că cererea in constatarea dreptului de proprietate are un caracter subsidiar fata de cererea in realizarea dreptului, câtă vreme intimata reclamanta a uzat de prevederile legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Recurenţii au susţinut că acţiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește în posesia imobilului, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care i se recunoaște dreptul sau dacă dovedește că acest drept îi este contestat. Așadar, reclamanta nu are nevoie de o hotărâre judecătorească, dreptul sau fiind recunoscut prin lege, iar, pe de altă parte, aceasta nu a dovedit că i-ar fi fost contestat de pârât.

În mod nelegal, a fost respinsa și excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iași. Potrivit art. 21 alin.(1) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice, au capacitate deplină și patrimoniu.

Având în vedere art. 36 alin.(2) lit. c din acest act normativ, Consiliul Local administrează domeniul public și privat al orașului, fiind doar titularul unui drept de administrare, nu titularul dreptului de proprietate, or, într-o acţiune in constatarea dreptului de proprietate, ca urmare a posesiei de 30 de ani, nu poate avea calitate procesuală și nu poate fi sancţionat decât proprietarul nediligent.

Instanţa, în mod greșit, a reţinut că pârâtul Consiliul Local Iași ar avea calitate procesuala pasivă, întrucât calitatea de proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat o poate avea doar unitatea administrativ-teritorială, respectiv, comuna, orașul sau judeţul, care, conform art. 21 alin.(1) din Legea nr. 215/2001 republicată, este persoană juridică de drept public.

Prevederile art. 12 alin.(5) din Legea nr. 213/2008, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pe care își întemeiază instanţa respingerea excepţiei invocată de pârâtul apelant, fac referire la litigiile privitoare la dreptul de administrare, or, în cazul dat, este vorba de constatarea dreptul de proprietate asupra unui imobil ce nu a fost concesionat sau închiriat, condiţie prevăzută de legiuitor, ce conferă consiliilor locale calitate procesuală pasivă.

Examinând criticile formulate, Înalta Curte a constatat caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce ce succed:

Sub un prim aspect se constată că, prin motivele de recurs formulate, nu se invocă aspecte ce ţin de neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru a opera prescripţia achizitivă lungă, ci se reiterează criticile privind inadmisibilitatea unei acţiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în raport de dispoziţiile art. 111 C.proc.civ. si cele privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iași.

În acest context, instanţa reţine că inadmisibilitatea invocată de recurenţi vizează ipoteza descrisă de art.

111 C.proc.civ., conform căreia cererea în constatarea existentei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Potrivit celor reglementate de art. 111 C.proc.civ., pentru exercitarea acţiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și, prin acţiune, să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.

Acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripţiei achizitive, nu este o simplă acţiune în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, în sensul art. 111 C.proc.civ., ci o acţiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acţiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege.

Hotărârea judecătorească pronunţată în soluţionarea unei acţiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficienţă unei situaţii juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunţate în această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din momentul începerii exercitării posesiei, teza finală a art. 111 C.proc.civ., privind caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, faţă de acţiunea în realizare, este străină pricinii.

În consecinţă, a exclude posibilitatea introducerii unei acţiuni în prescripţie achizitivă, pe temeiul art. 111 C.proc.civ., în absența dovedirii existenței unui titlu care să justifice existența unui drept de proprietate actual asupra imobilelor în litigiu, dar a îndeplinirii condiţiilor legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă, constatată într-o procedură jurisdicţională contradictorie, ar însemna o atingere a însuși dreptului de acces al reclamantei la un tribunal independent si imparţial, componentă a procesului echitabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană.

În același sens, nu poate fi reţinut nici argumentul, conform căruia reclamanta nu ar avea interesul introducerii unei astfel de acţiuni, în absența contestării dreptului de proprietate de către pârât, câtă vreme acţiunea este deschisă și celui care se găsește în posesia bunului și care îndeplinește condiţiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune, iar consacrarea judiciară se poate solicita, chiar în absența unei dispute asupra dreptului.

Asupra motivului de recurs privind nelegala soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iași, din perspectiva Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, și a Legii nr. 213/2008, instanţa retine că acest pârât a fost chemat în judecată alături de Municipiul Iași, prin Primar -titular al patrimoniului imobiliar - în calitate de administrator al acestui patrimoniu și din raţiuni de opozabilitate, astfel încât nu se poate retine greșita aplicare a legii, circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Asupra criticilor privind manifestarea rolului activ al instanţei, care ar contraveni, în opinia recurenţilor, principiului disponibilităţii, instanţa constată că recurenţii nu concretizează în ce modalitate ar fi fost afectat acest ultim principiu si care este interesul invocării acestei critici, câtă vreme nu se invocă, prin intermediul recursului, aspecte ce ţin de fondul cauzei, ci se invocă doar excepţii procesuale.

În același sens, în cauză, se observă că, în etapa apelului, nu au fost administrate probe, la cererea părţilor sau dispuse, ex officio, de către instanţă, astfel încât nu se poate retine, în sensul pretins de recurenţi, depășirea limitelor rolului activ al instanţei reglementat de dispoziţiile art. 129 alin.(5) C.proc.civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 C.proc.civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul declarat de pârâţii Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva deciziei Curţii de Apel Iași.