Territorial competence for labor actions filed by a trade union: Union’s procedural standing fixes venue at its headquarters, not members’ residences
Romania (RO)
Legislator summary
AI generated**Summary:** The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative jurisdictional conflict by definitively assigning competence to the Court of Bucharest, thereby upholding the court where the plaintiff union is headquartered, rather than the courts corresponding to the individual members' domiciles. The dispute arose from a labor lawsuit filed by a national union on behalf of its members against an energy regulatory authority, seeking to enforce a collectively agreed wage extension, unpaid salaries, and annual bonuses; lower courts had initially split the cases based on member residency, leading to conflicting declinations. Relying on Article 28 of Law No. 62/2011 (Social Dialogue Law) in conjunction with Article 284(2) of the Labor Code, the ICCJ established that when a trade union files a suit in the name of its members, it holds active procedural standing (*calitate procesuală activă*) as the plaintiff, not merely as a representative; consequently, territorial competence is determined exclusively by the union’s statutory headquarters, regardless of the members’ locations.
Legislator headnote
AI generatedart. 284 Legea nr. 62/2011, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 22 alin. 3 C.proc.civ, art. 284 alin. 2 C. muncii; Territorial competence for labor actions filed by a trade union: Union’s procedural standing fixes venue at its headquarters, not members’ residences: The dispute arose from a labor lawsuit filed by a national union on behalf of its members against an energy regulatory authority, seeking to enforce a collectively agreed wage extension, unpaid salaries, and annual bonuses; lower courts had initially split the cases based on member residency, leading to conflicting declinations. Relying on Article 28 of Law No. 62/2011 (Social Dialogue Law) in conjunction with Article 284(2) of the Labor Code, the ICCJ established that when a trade union files a suit in the name of its members, it holds active procedural standing (*calitate procesuală activă*) as the plaintiff, not merely as a representative; consequently, territorial competence is determined exclusively by the union’s statutory headquarters, regardless of the members’ locations.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the High Court's jurisdiction to resolve the negative conflict of competence via a regulatory decision.
Substantive provision establishing the union's active procedural standing, used to determine the competent court based on the union's headquarters.
Provision defining territorial competence for labor conflicts based on the plaintiff's residence or headquarters, applied to locate the competent court.
Full text
Acțiune formulată de un sindicat în numele membrilor săi. Litigiu de muncă. Instanța competentă să soluționeze cauza este cea în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competență teritorială.
Index alfabetic : membrii de sindicat
- drepturi salariale
- competență teritorială
- sediu
Codul muncii, art. 284
Legea nr. 62/2011, art. 28
Instanța competentă să soluționeze acțiunea formulată de un sindicat în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor săi de sindicat, este cea în a cărei circumscripție se află sediul sindicatului.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor. De asemenea, se statuează expres în alin. 3 al art. 2 că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Așadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 284 alin. 2 C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
ICCJ, Secția I Civilă, decizia civilă nr. 6811 din 5 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul Sindicatul Naţional al Funcționarilor Publici în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat să se constate prelungirea de drept a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator cu încă un an, respectiv până în data de 23.03.2011, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2010, restante începând cu 10.05.2010, plata premiului anual cuvenit salariaţilor pe anul 2009, plata de daune interese, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul București a dispus disjungerea cererilor formulate în numele membrilor de sindicat care nu domiciliază în București și în judeţul Ilfov, formând dosare separate în care s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.
Dosarul cu nr. 27824/3/2011 având ca obiect acțiunea formulata în numele membrilor de sindicat B.S., B.I., C.N., C.N., I.A.L., P.E. a fost declinat Tribunalului Brașov, conform sentinţei civile nr.3739/14.04.2011, pe motiv că membrii de sindicat domiciliază în judeţul Brașov.
La rândul său, Tribunalul Brașov, prin sentinţa civilă nr. 1111/M/2001, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului București, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, două sau mai multe organizaţii sindicale constituite la nivelul unor unităţi diferite din aceeași ramură de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale. Art.42 al. 1 din același act normativ, stabilește ca federaţiile și confederaţiile constituite prin asociere, potrivit art. 41 alin. (2) și alin. (3), dobândesc personalitate juridică, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
S-a apreciat că, potrivit textelor de lege anterior enunţate, sindicatul reclamant
este persoană juridică proprie, distinctă de cea a membrilor de sindicat pe care îi reprezintă. Chiar dacă acţiunea în pretenţii este promovată în numele membrilor săi, nu aceștia dobândesc calitatea de reclamant, ci ea revine sindicatului ce a promovat acţiunea.
Având în vedere că reclamantul are sediul în București, raportat la dispoziţiile art. 284 alin. 2 C. muncii, potrivit cărora, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul își are domiciliul sau reședinţa ori, după caz, sediul, instanţa a apreciat că îi revine Tribunalului București competența soluţionării cauzei, astfel încât a fost admisă excepţia
invocată din oficiu și declinată competenţa.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, cauza a fost transmisă Înaltei Curţi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Legal învestită, faţa de disp. art. 22 alin. 3 C.proc.civ. Înalta Curte constată următoarele:
Cererea ce a învestit instanţa de judecată a fost formulată de către Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, în valorificarea unor drepturi aparţinând membrilor de sindicat referitoare la prelungirea de drept a contractului colectiv de muncă, obligarea la plata drepturilor salariale restante, la plata premiului anual cuvenit salariaţilor și la plata daunelor interese pentru fiecare salariat.
Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/domiciliul acestora să se stabilească și competenţa teritorială, conform art. 284 alin. 2 C. muncii.
Această dispută jurisdicţională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele, și Legea nr. 54/2003).
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. 3 al art. 28) că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Așadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 284 alin. 2 C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului București, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, a fost stabilită competenţa de soluţionare.